Abunda discutii privind impactul pandemiei asupra economiei, cu efecte intretesute pe laturile cererii si ofertei/ productiei. De aici pornesc indemnuri de interventie publica, de actiune din partea bancilor centrale si a guvernelor. Masive injectii de lichiditate si reduceri de rate de politica monetara, programe bugetare de criza au fost puse in miscare in ultimele saptamani. Acestea sunt de magnitudinea celor, uneori chiar le depasesc pe cele, ce au urmat izbucnirii crizei financiare in 2008.

 

 

Criza financiara ultima a fost comentata in fel si chip si considerata un eveniment fara egal. Alan Greenspan, fostul sef al Fed-ului, spunea ca asa ceva se intampla o data la 100 de ani. Kenneth Rogoff si Carmen Reinhart au incercat sa demonteze cliseul „unicitatii” prin investigarea unei serii de crize de-a lungul secolelor („This time is different: eight centuries de financial follies”, 2011). Amploarea unei crize financiare mari, ce morfeaza intr-una economica si sociala profunda, explica totusi de ce oamenii sunt tentati sa uite istoria; memoria colectiva scurta nu este rara.

 

Exista insa ceva aparte in ce ni se intampla acum, ce cred ca trebuie sa fie judecat nu numai printr-o citire economica a relatiei intre cerere si oferta - cum au fost interpretate Marea Depresiune dintre anii 1929-1933 si Marea Recesiune ce a erupt mai bine de un deceniu in urma (ultima criza fiind combatuta si prin operatiuni neconventionale ale bancilor centrale, prin relaxare cantitativa, QEs).

 

Cred ca se remarca in mod insuficient ceea ce poate fi numit „efectul shutdown”/ lockdown (lacatul pe usa). Efortul de incetinire a raspandirii pandemiei obliga la inchidere partiala, sau totala de activitati economice, la izolarea oamenilor; este ca si cum se pune lacatul pe usa, se inchide o mare parte din activitatea economica si sociala. Poti asemana acest efect cu un „sudden stop”, ce are loc pe piete financiare cand lichiditatea nu mai curge, sau cand se manifesta „capcana lichiditatii”. Dar efectul shutdown este mai sever, intrucat nu poate fi contracarat cu injectii de lichiditate efectuate de banci centrale. De aceea, o cadere de activitate economica nu poate fi evitata.

 

Logica luptei contra Covid19 intra in coliziune cu logica desfasurarii activitatii economice, care inseamna miscarea factorilor de productie (si a fortei de munca), specializare interna si internationala, lanturi de productie neintrerupte. Turatia economiilor se reduce drastic in mod inerent socul fiind de alta natura decat unul indus de scaderea cererii, sau de un soc de oferta precum o crestere brutala a pretului barilului de titei (ce a provocat stagflatie, scadere de activitate economica si inflatie mare, acum decenii), sau o recolta agricola dezastruoasa. Efectul shutdown este de alt gen, iar prin dimensiunea sa are implicatii exceptionale specifice. Aici gasim explicatia pentru care eficacitatea masurilor monetare si fiscal-bugetare este limitata. Caricaturizand relatia, dar nu aiurea, se poate spune ca relaxarea monetara nu reduce automat infectarea populatiei, numarul de decese.

 

Este ca la razboi (Kriegswirtchaft/ war economy), in sensul ca se intra intr-un alt regim de functionare a economiilor. Este nevoie de mobilizare si realocare de resurse pentru a sustine principalul front de lupta, al salvarii de vieti omenesti, de sustinere a sistemelor medicale ce sunt suprasolicitate. Bugete publice sunt afectate si se refac din mers prin realocare de resurse. In UE se suspenda temporar aplicarea regulilor fiscale din dorinta de a oferi guvernelor statelor membre spatiu de manevra. Se vorbeste de „bani din elicopter“ (helicopter money), care ar fi precum vouchere/ bonuri pentru plata unor alimente de baza, a utilitatilor; acum s-ar face distribuirea, banuiesc, direct in conturi bancare.

 

"Ca in vremuri de razboi" echivaleaza cu o lupta de supravietuire pentru numeroase intreprinderi, pentru care nu maximizarea profitului este tinta suprema, ci protejarea activelor valoroase, a capitalului uman. Dovada ca mare parte din programele de interventie pe cale fiscal/ bugetara urmareste asistarea celor ale caror locuri de munca se pierd, fie si temporar.

 

Exista o diferenta mare intre mobilizarea de resurse intr-un razboi clasic si ce se intampla in conditiile pandemiei. De exemplu, al doilea razboi mondial a stimulat ramuri industriale in tari beligerante chiar daca centrate pe productia militara, in timp ce pandemia induce scadere majora de activitate economica prin efectul shutdown. De aceea, recesiunea este inevitabila. Economia poate tura la un nivel diminuat, in conditii de rezistenta, de supravietuire in diverse sectoare. Drept este ca si acum se poate reprofila activitatea unor intreprinderi, in functie de nevoile luptei actuale (ex: General Motors care va produce ventilatoare pentru terapie intensiva, intreprinderi ce produc masti de protectie). Opereaza si mari incertitudini si teama, care se reflecta in evolutia burselor.

 

Ce poate atenua caderea inevitabila a activitatii economice? Munca de acasa, ce poate avea loc unde digitalizarea, mai ales, o favorizeaza; existenta unor redundante in economie, care ies la iveala in conditiile prezente. Si opereaza interventia autoritatilor publice. Pot actiona si colaborari sui generis public-private, intre actionari/ proprietari si salariati pentru protejarea companiilor.

 

Covid-19 va fi invins. O analogie cu ce s-a intamplat in timpul pandemiei (de origine aviara) din 1918 poate fi facuta, mai ales ca si atunci s-a facut apel la izolare individuala si sociala, carantina, la reguli de igiena etc. Dar atunci nu exista capacitatea stiintifica de acum si nu s-a putut folosi un antidot/ vaccin; este o chestiune de timp (nu indelungat) pana cand vom avea un mijloc de lupta clar, un vaccin - fiindca nu ne putem baza numai pe imunitatea pe care oamenii o castiga prin infectare si dezvoltarea naturala a anticorpilor. Activitatea economica si sociala va cunoaste probabil o revenire rapida, chiar daca vor ramane sechele importante, intre care si datorii publice si private mai mari.

 

 

Este probabil ca economiile post-criza sa cunoasca modificari generate de digitalizare, sa aiba loc o regandire a lanturilor de productie care sa puna mai mult accent pe robustete/ rezilienta, pe radacini locale si regionale. Globalizarea era in regres de mai mult timp, ceea ce este de prezumat ca se

va accentua in anii ce vin.

 

Se va reevalua probabil locul sistemelor de sanatate publica in societatea moderna avand in vedere ca alti virusi ne pot ataca. Pandemia de acum ne-a izbit cumplit si fiindca nu am tinut cont suficient de lectiile Sars si Ebola; este necesar sa fim mereu in alerta, omenirea nu trebuie sa fie cu garda joasa din acest punct de vedere. Mai multe resurse trebuie sa fie alocate pentru sanatatea publica (prevalent cu spitale private nu se poate face fata) si este nevoie de incluziune in sistemele de asigurari.

 

 

Va fi nevoie si de o regandire a modului in care intelegem sa protejam bunuri colective globale - protectia contra pandemiilor fiind un exemplu elocvent. Va continua erodarea multilateralismului in relatiile interstatale? Exista efecte ale schimbarii de clima ce reclama colaborare pe plan international si resurse adecvate in bugetele nationale. Cum vor afecta toate acestea rivalitati economice si geopolitice este de vazut.

 

In Europa, in Uniune, pandemia reliefeaza mai bine fisuri si fracturi. UE, ca sa fie ce se proclama oficial, nu se poate rezuma la o „piata unica”, ce are propriile neajunsuri. Daca nu isi va modifica mecanisme de guvernanta, daca nu va dovedi solidaritate in momente dificile, va pierde din relevanta. Este nevoie de solidaritate in general, de „solidaritate financiara” in particular (care implica scheme de partajare a riscurilor/ risk sharing). Oricum, este bine ca s-au miscat resurse prin bugetul UE (fonduri dedicate luptei contra coronavirus) si BEI, ca BCE a anuntat un program masiv de masuri neconventionale, achizitii de active suverane si private adaptate vremurilor mai mult decat complicate.

 

Romania are interesul ca UE sa actioneze cat mai solidar in momente de mare restriste. Dar, in larga masura, trebuie sa ne descurcam cu resursele noastre. O recesiune este probabila si la noi, cum este in Europa si SUA, in alte regiuni ale lumii.

 

 

 

O rectificare bugetara in fapt este deja in curs. Fiindca este nevoie de spatiu fiscal sectorial printr-o restructurare a bugetului public, prin realocare de resurse. Specula, mai ales la alimente de baza si produse medicale, trebuie pedepsita sever. In anumite conditii se poate ajunge la plafonare de preturi.

 

Nu trebuie sa coplesim bugetul public cu cheltuieli permanente, chiar daca regulile fiscale in UE sunt suspendate in noile conditii. Daca vom tine cont de acest principiu se poate recurge la programe de sustinere a economiei (cheltuieli temporare) de cateva procente din PIB fara a cauza o criza a monedei nationale; inlesnirile fiscale trebuie sa fie temporare.

 

Ce ajuta Romania acum este datoria publica relativ mica (circa 35% din PIB). Nu ne ajuta insa ratingul suveran, intre cele mai scazute in UE (BBB-). MFP a anuntat deja masuri de sprijin pentru economie, care se pot extinde.

 

Am putea ajuta statul sa faca fata somajului tehnic, nevoilor generale reclamate de starea de urgenta, printr-o taxa de solidaritate, care sa se aplice de la un anumit nivel al veniturilor (nu numai salarii); ea nu s-ar aplica medicilor, personalului medical ce sunt in prima linie a razboiului contra pandemiei, ca si lucratorilor ce apara ordinea publica.

 

Trebuie sa folosim cat mai mult si in mod accelerat resurse disponibile din bugetul UE, de la BEI, BERD etc. Mediul bancar da semne ca va participa la efortul de a ajuta economia in aceste conditii extrem de dificile. El trebuie sa fie alaturi de statul roman in stavilirea iesirilor de bani, mai ales cand ar fi vorba de optimizari fiscale (profit shifting), operatiuni speculative - in alte state se interzice "vanzarea in lipsa"/ short selling. Ar fi bine sa se ajunga la un aranjament tip Viena, cum a fost dupa 2008. Exista o vorba stramoseasca, ca prietenii la nevoie se cunosc.

 

BNR a adoptat masuri adaptate la conditiile de mare vitregie, in pas cu ce se practica in alte state din UE, inclusiv posibilitatea de a interveni pe piata financiara secundara. Romania si alte state care nu fac parte din zona euro este bine sa beneficieze de aranjamente speciale (linii swap) cu Banca Centrala Europeana - au existat si in 2009 pentru unele tari.

 

Efectul shutdown se va disipa la un moment dat. Important este ca pierderile sa nu fie parca fara granite. Aceasta depinde de modul in care va fi purtata lupta contra pandemiei; depinde de responsabilitatea la nivel de guvernanta publica si la nivelul fiecarui cetatean (apropos de distantarea sociala necesara), de respectarea regulilor adoptate pentru situatii de urgenta.

 

Nu va fi lung timpul pana cand va fi invins acest virus. Dar cand se va sfarsi aceasta lupta, este de dorit sa nu fim vlaguiti iesind dintr-un stres psihic enorm. Avem nevoie de rezistenta mentala, de rabdare, de solidaritate, de disciplina.

 

PS. Toata cinstea medicilor si personalului medical, in Romania si peste tot in lume; sunt soldatii din linia intai, care ne apara pe toti.