Impactul economic al pandemiei este deja resimtit si necesita masuri urgente din partea statului, aspectul cel mai important ramanand cel al sanatatii publice.

Criza din sanatate se regaseste si in cea economica, aceasta vizand reactia economiei atat pe termen scurt, dar si pe termen lung. In cazul lipsei politicilor de izolare se ajunge la un numar considerabil de imbolnaviri si decese, dar avem o cadere economica redusa. Cand sunt aplicate masuri de distantare sociala (neinsotite de pachete de redresare a economiei), se inregistreaza un numar mic al deceselor, dar o cadere economica abrupta.

Desigur, prima optiune nu poate fi luata in calcul dintr-o perspectiva sociala. La acest rationament se adauga insa si un argument economic: literatura de specialitate ne arata ca, pe termen lung, statele care intervin mai repede si mai agresiv pentru a stopa raspandirea pandemiei nu au beneficii doar din perspectiva vietilor omenesti salvate, ci si din perspectiva atenuarii consecintelor economice ale socului pandemic .

Pentru a estompa efectele economice nefaste ale masurilor de distantare sociala, pe termen scurt, este necesara identificarea unor masuri care sa atenueze socul de la nivelul economiei, pana in punctul in care costurile economice ale acestui pachet sunt egale cu beneficiile produse in economie. Aceste masuri trebuie sa tinteasca zonele vulnerabile ale economiei. Se pot avea in vedere aici sectoarele cele mai afectate, dar si cele care au o pondere semnificativa in PIB.

Efectele economice la nivel sectorial ale pandemiei generate de COVID-19 au impartit afacerile in patru categorii: servicii esentiale, marii castigatori, perdantii si supravietuitorii. Din categoria serviciilor esentiale fac parte sectoarele farmaceutic, de alimentatie, de sanatate, telecomunicatii si utilitati. Marii castigatori, cei pentru care criza curenta a reprezentat o crestere a cererii pe piata, sunt, de exemplu, companiile care isi desfasoara activitatea in e-commerce, comunicatii video, platforme cloud sau telemedicina. Perdantii evidenti ai socului sunt entitatile economice din sfera de turism, divertisment, retail traditional sau restaurante. Supravietuitorii, adica acele sectoare care ar putea “scapa” mai putin atinse de criza, ar putea fi companiile din sfera serviciilor financiare, sectorul imobiliar, retail-ul online, fashion sau media.

Activele din real estate sunt afectate diferit, in functie de zona in care opereaza afacerea, dar si de regiunea deservita. Anumite active operationale (cum ar fi hoteluri sau aeroporturi) resimt cel mai acut impactul initial si este de asteptat sa vada o scadere rapida a valorii pe masura raspandirii virusului.

Altele ar putea fi afectate, dar in timp, pe parcursul unei perioade mai indelungate – am in vedere aici, de exemplu, zona de office, logistica, retail. In cele din urma, exista un impact potential pentru majoritatea sectoarelor, daca luam in considerare scenarii extreme de evolutie a pandemiei.

Ce este clar? Indiferent de zona in care activeaza, companiile au resimtit si vor resimti efectele economice in urma COVID-19. Banca Mondiala a prognozat ca PIB-ul global va scadea cu 5,2% in 2020, cu recesiuni atat in economiile de piata avansate, cat si in cele emergente. Acest lucru pare sa contureze cea mai grea recesiune de la Marea Depresiune economica si mult mai grava decat Criza financiara globala din 2008. O parte din statele lumii au venit in sprijinul companiilor si am vazut ca s-au acordat si se vor acorda in continuare sume generoase care sa sprijine companiile in dificultate.

Daca nu se gaseste un tratament eficient pentru COVID-19 in urmatoarea perioada, exista riscul sa avem de-a face cu o recuperare prelungita, care ar duce la o scadere accentuata, urmata de o ascensiune treptata. Recuperarea ar putea fi inegala, cu rate de crestere variate pentru sectoare si geografii si perioade de acceleratie compensate de recuperari.

Romania are acum sansa sa isi transforme modelul economic bazat in principal pe consum intr-un model economic bazat pe investitii. Intrucat, in contextul actual, nevoia de lichiditati este imperios necesara societatilor pentru a supravietui, au fost introduse o serie de masuri (si, cu siguranta, vor urma si altele): somajul tehnic, anumite stimulente fiscale, amnistia fiscala, cresterea plafonului pentru IMM Invest, transformarea digitala, reforma ANAF si a SPV, conectarea caselor de marcat la serverele ANAF, implementarea facturii electronice, modernizarea schemelor de ajutor de stat si altele.

In categoria masurilor de stimulare a investitiilor se incadreaza si cele doua Hotarari de Guvern adoptate recent ce vizeaza modificarea schemelor de ajutor de stat: HG nr.807/2014 pentru instituirea unor scheme de ajutor de stat, avand ca obiectiv stimularea investitiilor cu impact major in economie si HG nr.332/2014 privind instituirea unei scheme de ajutor de stat pentru sprijinirea investitiilor care promoveaza dezvoltarea regionala prin crearea de locuri de munca.

Finantarile in baza HG 807/2014 se acorda pentru investitii de minim 1 milion de euro, in active corporale si necorporale, legate de demararea unei investitii initiale (fie ca vorbim despre o unitate noua sau extinderea capacitatii unei unitati existente, sau diversificarea productiei unei unitati prin produse care nu au fost fabricate anterior in unitate, sau o schimbare fundamentala a procesului general de productie al unei unitati existente). Aceasta schema de ajutor de stat nu este conditionata de realizarea unor noi locuri de munca.

Noutatea consta in flexibilizarea schemei si, mai ales, in prelungirea duratei de aplicare a acesteia pana in anul 2023. Principalele modificari propuse vizeaza imbunatatiri precum introducerea posibilitatii extinderii perioadei de mentinere a investitiei cu pana la maximum 2 ani, in vederea indeplinirii mentiunilor speciale din acordul de finantare, eliminarea modalitatii de stabilire a cheltuielilor eligibile din categoria constructii pe baza standardului de cost, majorarea termenului pentru demararea investitiei de la 4 la 6 luni si multe altele.

Nu voi intra in toate detaliile tehnice ale celor doua scheme, insa consider relevant sa punctez ca modificarile sunt de bun augur si au scopul de a facilita accesul companiilor la finantarea nerambursabila oferita de stat, spre exemplu simplificarea regulilor, a conditiilor de eligibilitate, a documentatiei necesare si, mai ales, introducerea posibilitatii depunerii on-line a documentelor.

In ceea ce priveste HG 332/2014, vestea buna este ca, desi aceasta schema nu a mai fost deschisa din 2017, ea va fi readusa la viata chiar cu o serie de imbunatatiri, inclusiv in ceea ce priveste modul in care va functiona – si anume va fi deschisa in sistem continuu, similar cu HG 807 si nu in sesiuni (de 2 ori pe an), asa cum a functionat in trecut. Printre cele mai semnificative modificari as vrea sa mentionez cresterea numarului de noi locuri de munca ce trebuie create - de la 10 la 100, eliminarea restrictiei privind un anumit numar de lucratori defavorizati ce trebuie angajati, eliminarea plafonului maxim al ajutorului de stat acordat pentru un loc de munca (nu se mai face raportare la salariul mediu brut pe economie), modificarea listei sectoarelor de activitate pentru care nu se acorda ajutoare de stat (de exemplu, sectorul de telecomunicatii, hotelier si de restaurante excluse din aceasta lista, devin acum eligibile in baza acestei scheme), eliminarea selectiei pe baza de punctaj.

Astfel, observam ca in functie de tipul de investitie, investitorul va avea acces la o paleta mai larga de oportunitati de finantare, pe langa cele deja existente la nivel de companie (de ex. capital, profit reinvestit, imprumuturi), si anume ajutoarele de stat. Pentru a accesa acesti bani nerambursabili, atat compania, cat si investitia vor trebui sa indeplineasca anumite conditii.

In plus, in functie de zona unde se doreste realizarea investitiei, sunt anumite aspecte ce trebuie avute in vedere: in primul rand, in cazul in care doriti sa investiti in zona Bucuresti-Ilfov, investitia initiala trebuie sa fie in favoarea unei unitati noi pentru a fi eligibila. Un alt aspect este intensitatea ajutorului de stat, care poate varia intre 10% pentru zona Bucuresti si 50% pentru aproape intreaga tara. Acest procentaj ne permite sa calculam nivelul sumei nerambursabile. Practic valoarea ajutorului de stat se calculeaza in functie de intensitate si cheltuielile eligibile. Intensitatea bruta a ajutorului de stat regional, nu poate depasi anumite procente si valori. Atentie insa, aceste procente se vor modifica in functie de noile harti regionale si, conform mentiunilor autoritatilor, regiunea Bucuresti-Ilfov va fi probabil exclusa, in timp ce in alte regiuni (de ex. Nord-Vest) intensitatea va fi mai mica.

Cum modificarea hartilor regionale se va produce, cel mai probabil, incepand cu anul 2022, exista ocazia anul acesta si anul urmator de a beneficia in continuare de intensitatile existente pentru zonele Bucuresti-Ilfov si regiunea Vest si Nord-Vest, plus avantajele noilor prevederi ale celor doua scheme ce contin elemente mult mai flexibile ca in trecut.

Desi la acest moment, apetitul investitorilor este precaut, consider ca aceste programe de ajutor de stat pot fi un vehicul eficient de traversare a incertitudinilor. Astfel, sfatul meu este de a apela la orice oportunitate care este oferita, inclusiv la cele doua scheme de ajutor de stat despre care am vorbit anterior, evident in functie de natura investitiei care se doreste a fi realizata.