Am decis, asadar, sa imi asum raspunderea in Parlament pe un pachet de masuri care vizeaza stoparea risipei bugetare, lupta impotriva evaziunii si reasezarea sistemului fiscal pe baze echitabile. Sunt decizii pe care le discutam de luni intregi, timp in care am organizat consultari cu toti partenerii sociali – sindicate, patronate, ONG-uri, dar si cu administratia locala. O buna parte dintre propunerile lor se regasesc acum in acest proiect, fiindca acesta cred ca este rolul dialogului public real si cinstit.

Am decis, cu orice risc de imagine publica, sa spun adevarul. Toti consultantii politici m-au sfatuit sa nu fac asta inaintea anului electoral: mai bine sa incerc sa trag de timp sau sa mimam ca luam niste masuri. Eu nu pot face asta, nu vreau sa-i pacalesc pe romani (cum au facut altii in 2008) si sa pun in pericol viitorul tarii. Iar adevarul crud este ca Romania nu-si mai permite facilitati si privilegii de 75 de miliarde de lei, plus o evaziune fiscala de 150 de miliarde de lei pe an. Adunate inseamna 15% din PIB, adica o frana sinucigasa trasa in calea dezvoltarii unui stat modern. Nu exista tara europeana care sa poata functiona in asemenea conditii!

Romania de azi nu mai poate trai cu un sistem fiscal-bugetar ciuruit si plin de aberatii. Avem printre cele mai mici taxe si impozite din Europa pe capital si cea mai mare impozitare a muncii din Uniunea Europeana. Apoi, adunam cel mai putin TVA – practic, 35% din acesti bani nu-i incasam, o valoare uriasa care ingrasa profiturile evazionistilor. La impozitul pe profit incasam doar un sfert din ce ar trebui din cauza celebrelor optimizari fiscale, iar la impozitul pe venit doar 80%.

Bugetul Romaniei se bazeaza pe impozitele, taxele si contributiile pe munca, pe consumul privat si pe efectele de multiplicare ale investitiilor. Romania nu isi poate incasa insa banii cuveniti bugetului de stat, in schimb ne imprumutam si riscam sa ni se blocheze banii de la UE. In ultimii ani s-au dat facilitati fiscale imense pentru firme si diverse categorii de angajati, dar incasarile au stagnat. Am ramas blocati la 27% din PIB.

Ca premier, eu sunt obligat sa pun interesul Romaniei mai presus decat interesele unor grupuri nemultumite ca fac profituri nu de miliarde de euro, ci “doar” de sute de milioane de euro. Si exista un interes vital: acela sa nu ajungem la stoparea fondurilor europene si a reformelor din PNRR. Insumat, vorbim de o miza uriasa, de peste 70 de miliarde de euro! Mai exista o miza la fel de importanta pe care nu voi accepta sa o pun in pericol: aderarea Romaniei la Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica. Aceasta reusita ar aduce Romaniei un aflux urias de investitii straine, iar eu nu-mi voi accepta sa subminez aceste obiective strategice pentru tara- investitii si reforme fara de care Romania nu se poate dezvolta sustenabil.

Am vazut tot felul de interpretari ale unora cum ca aceste decizii aduc austeritatea. Este fals! Tocmai pentru ca am trait la nivelul unui oras de provincie acel moment cand romanii au fost saraciti si s-a prabusit puterea de cumparare, am fost extrem de atent si de decis sa nu fac rau nici firmelor locale, nici angajatilor acestei tari.

Acest Guvern nu creste TVA-ul general, care ramane 19%, pastram la 9% TVA-ul pentru alimente si medicamente, la fel cum pastram TVA-ul cel mai mic, de 5% la lemne de foc, energie, gaze si carti. Deci nu exista niciun risc pentru ca preturile sa creasca. In plus, nu se poate vorbi de austeritate cand una dintre masurile-cheie este cresterea salariului minim cu 10% de la 3.000 la 3.300 de lei. Iar in constructii, prin ordonanta de urgenta, crestem salariul minim cu 12.5% pana la 4.500 de lei. Vorbim astfel de o crestere a salariului minim pentru mai mult de 2 milioane de oameni, iar angajatii obisnuiti nu vor achita vreo taxa in plus. Vor plati insa cei care au proprietati scumpe, de peste 500 de mii de euro sau masini scumpe, de peste 75.000 de euro, pentru ca mi se pare absolut normal ca bogatii sa contribuie mai mult atunci cand vremurile sunt dificile.

Vom taxa insa in plus toate corporatiile cu cifra de afaceri de peste 50 de milioane de euro, care declara profituri infime. Este profund inechitabil ca IMM-urile romanesti sa plateasca minim 1% din cifra de afaceri, dar o multinationala sa declare pierdere sau sa stea cu un profit de doar 0,1% din cifra de afaceri de decenii intregi! Cred ca este mult mai corect ca aceste corporatii sa vireze statului minim 1% din cifra de afaceri daca impozitul pe profit de 16% este inferior acestui plafon. In acest fel, asiguram mai multa echitate in economie, asa cum PSD a cerut inca de acum doi ani. Am avut insa grija sa scoatem din calculul acestui impozit investitiile si amortizarea lor, dar si accizele, in asa fel incat sa nu existe vreun obstacol pentru vreo companie serioasa in a-si continua planul investitional in Romania – inclusiv cu masuri de sprijin din partea statului.

Cu adevarat, una dintre principalele directii este oprirea risipei bugetare. Va fi un efort major de cumpatare pentru bugetarii cu venituri mari, dar cei cu salarii mici vor primi in continuare vouchere si alte masuri de sustinere a veniturilor. Este adevarat, unii nu vor mai fi sefi la stat.

Se vor desfiinta mii de posturi de sefi, cu toata liota de consilieri, soferi si secretare. Este cea mai ambitioasa reforma a aparatului bugetar de dupa revolutie si ar fi fost de asteptat ca acest proces sa fie demarat mai devreme, de alte guvernari. Nu s-a intamplat, din pacate pentru Romania, asa ca il fac eu acum.

Nu am de gand sa dau vreun pas inapoi. Este nevoie de reforma majora si sunt pregatit sa mi-o asum, fiindca aceasta este singura - si poate ultima - sansa pentru a continua dezvoltarea Romaniei.