Stabil si predictibil sunt cele doua cuvinte pe care le auzim cel mai des de la companii, investitori, antreprenori, si nu de azi, de ieri, de cand spatiul public a fost tulburat de pachetul fiscal al guvernului, ci de multi ani. Daca ne uitam in urma cu 5 sau chiar 15 ani, vom avea impresia ca nimic nu s-a schimbat, ca am ramas blocati in aceeasi paradigma a imprevizibilului, nesigurantei si masurilor surpriza. Iar surprizele nu sunt pe placul afacerilor pentru ca ele lucreaza cu strategii si planuri in care incearca pe cat posibil sa calculeze riscurile si amenintarile, dar si sa fructifice oportunitatile. Insa este adevarat ca nimic nu s-a schimbat? Lucrand in consultanta, marele privilegiu este in primul rand ca ma aflu mereu in legatura cu oameni si companii din industrii diferite, cu institutii locale si internationale, finantatori sau investitori si pot afla direct de la ei ce ii preocupa, cum isi vad viitorul si dezvoltarea, dar si de ce tem mai mult. 

Fiind in mijlocul acestui schimb continuu de idei si de experiente, avantajul este ca devine mai usoara conturarea unei perspective despre contextul in care suntem si despre directia spre care ne indreptam. Cum suntem constant sub presiunea schimbarilor asociate firesc progresului, orice pericole noi si, mai ales, o potentiala criza, amplifica temerile si scad increderea, iar in ultimii doi-trei ani complexitatea problemelor, ritmul in care au aparut si au trebuit rezolvate au fost coplesitoare. La toate acestea, se adauga incertitudinea si volatilitatea macroeconomica ce se manifesta la nivel global, dar cu precadere local. Si ca sa revin la intrebare, dupa aceasta paranteza, nu este adevarat ca nimic nu s-a schimbat. Este in acelasi timp adevarat ca schimbarile majore pozitive s-au produs mai ales datorita angajatilor, intreprinzatorilor si companiilor, si din pacate au loc prea lent in aproape toate zonele din sectorul public.

Desi economia Romaniei are inca probleme structurale nerezolvate de zeci de ani care tin in special de politicile si administratia publica, iar solutiile exista, aplicarea lor intarzie. Asa cum am mai spus si cum au spus multi economisti, dar si reprezentanti ai guvernului, Planul National de Redresare si Rezilienta a venit cu o finantare foarte generoasa, dar si cu un mix de reforme care rezolva pe de o parte carentele pe care le avem de zeci de ani, si pe de alta parte aduc un nou model de dezvoltare centrat pe digital si verde. Insa viteza de implementare a reformelor denota ca vointa politica nu este pe deplin angrenata in implementarea acestui plan, iar ”agitatia” de masuri din ultimele saptamani, menite sa consolideze finantele publice, nu pare in acord cu aplicarea etapizata, predictibila si transparenta a reformelor din PNRR, ci reprezinta din nou ”inovatii” locale pe cat de surprinzatoare, pe atat de susceptibile de a da gres. 

Astfel ne intoarcem la ceea ce spuneam la inceput despre stabil si predictibil. Afacerile sunt sperioase, mai ales, in momente atat de incerte in care marile economii ale lumii mizeaza tot mai mult pe near/friend shoring si mai putin pe globalizare din cauza problemelor grave din lanturile de aprovizionare cauzate de pandemie si de razboiul din Ucraina. Mai mult, preturile la energie, inflatia mare si finantarea tot mai scumpa au adus si mai mult stres. Pentru Romania, relocarea afacerilor, investitiile Uniunii Europene prin NextGenEU (PNRR-ul local) pentru a ajuta economiile statelor membre sa se repozitioneze atat pe lanturile globale de aprovizionare, dar si pentru a produce energie mai putin dependenta de Rusia sunt benefice. 

Vedem deja ca in acest an, chiar daca a crescut mai putin decat se prognoza, economia Romaniei a avansat datorita fondurilor europene care finanteaza santierele pentru infrastructura mare. Practic acesta a fost principalul motor de crestere a economiei si poate fi in continuare daca angajamentele pentru PNRR sunt respectate.

Dealtfel fondurile europene au contribuit major la recuperarea decalajelor fata de media Uniunii Europene, de la aderare venitul mediu a urcat de la circa o treime din media UE la peste 70%. In acelasi interval, Produsul Intern Brut (PIB) al Romaniei s-a dublat, castigand patru pozitii in clasamentul european, ajungand pe locul 12 din 27 de state anul trecut. 

Prin urmare, daca ne uitam la premisele de dezvoltare date de contextul geopolitic in care ne aflam, perspectivele sunt foarte optimiste. Daca ne uitam la contextul intern, sunt mai multi factori care pot fi ingrijoratori, pe langa capacitatea administrativa si vointa politica pentru implementarea unor reforme.

Din punctul de vedere al companiilor, in afara instabilitatii macroeconomice, situatia fortei de munca este cea mai mare problema. Cele cateva milioane de persoane active care au plecat probabil definitiv din Romania, rata natalitatii, calitatea educatiei, numarul mare de persoane inactive sunt tot atatea motive de preocupare. Alte surse de preocupare sunt digitalizarea institutiilor, dar si adoptia internetului si aptitudinile digitale la nivelul intregii populatii, calitatea serviciilor publice in general care scad calitatea vietii foarte multor cetateni. 

Concluzionand, traversam o perioada de mare volatilitate macroeconomica si de schimbare  in economia globala. Este posibil ca economia globala si polii ei de putere  sa arate mult diferit in urmatorii zece ani. Romania se afla intr-o zona favorabila pe harta, desi are la gra un razboi. 

Pornind de la aceste coordonate, companiile trebuie sa se uite la potentialul de a investi si de a crea valoare pentru ele si pentru societate. Este evident ca digitalizarea, tranzitia verde, sustenabilitatea sunt pilonii pentru afacerile viitorului. Guvernul prin deciziile si politicile sale ar trebui sa sprijine aceste directii, marind capacitatea administrativa si consolidand finantele publice.

La randul lor, companiile trebuie sa aiba mentalitatea potrivita pentru vremuri volatile. Nu mai pot avea aceeasi abordare ca in urma cu 3-4 ani pentru ca ar fi gresita si ar duce la amanarea deciziilor si inertie. Cei care intentioneaza sa iasa din aceste vremuri volatile inarmati cu noi modele de afaceri mizeaza pe transformare, concentrandu-se doar pe activitatile distinctive care stimuleaza performanta in noul context. 

Transformare, adaptare la schimbare – in orice caz, viitorul va fi al afacerilor si al statelor care vor sti sa creeze valoarea concentrandu-se pe digitalizare, energie verde, echiparea angajatilor cu aptitudini adaptate noilor tendinte. In fond, progresul nu este posibil fara schimbare si schimbarea a fost mereu prezenta in toate epocile. Diferit este doar ritmul cu care are acum loc. S-a discutat cu multa patima in ultima vreme si cu siguranta aceste discutii aprinse vor continua si, pe undeva intelegem de ce, insa deciziile lucide si informate nu pot fi luate la cald. Va provoc sa privim contextul economic si de afaceri cu calmul necesar si, in urmatoarele saptamani, alaturi de colegii mei vom discuta, intr-o serie de articole, contextul si perspectivele care pot ghida afacerile sa ia decizii informate in mijlocul schimbarilor.