Scaderea economica comparativ cu trimestrul precedent, raportata recent pentru ultimele trei luni ale anului 2021, trezeste ingrijorari. Economia romaneasca da semne de incetinire, ceea ce arata motivul pentru care BNR a avut o abordare neasteptat de prudenta in ce priveste cresterea dobanzilor, in pofida unui puternic puseu inflationist. In plus, natura lui primordial “exogena”, adica provenind din zona ofertei si nu a consumului, si-a adus si ea contributia la prudenta BNR, mai ales ca cresterea preturilor intermediare si finale reprezinta deja o frana economica.

Problema este ca BNR risca sa isi asume o pozitie foarte dificil de gestionat in conditiile in care isi propune sa tina simultan in aer trei “mingi”: inflatia, cursul de schimb si cresterea economica. Iar toate trei risca sa fie “scapate pe jos”.

Presupunand ca BNR ar incepe o crestere mai accelerata a dobanzilor, aceasta ar fi de natura sa descurajeze consumul si creditarea. Economia romaneasca ar intra cel mai probabil in recesiune, atata vreme cat sumele importante venite prin PNRR nu si-ar gasi locul mai rapid in economie pentru stimularea programelor de investitii. Maximizarea utilizarii acestor sume este cu atat mai importanta cu cat procesul de reducere a deficitului bugetar va trebui sa continue, atat prin cresterea veniturilor cat si prin scaderea cheltuielilor.

In acelasi timp, o crestere agresiva a dobanzilor ar fi un sprijin si pentru un curs in continuare stabil. Insa aceasta ar fi un beneficiu doar la prima vedere. Combinatia anormala dintre valorile mari ale inflatiei si stabilitatea cursului a facut si va face ca, in termeni reali, leul sa se intareasca, crescand astfel apetitul pentru importuri. Acest lucru se observa deja in cresterea continua a deficitului extern care in 2021 s-a marit cu peste 50%. Iar vestea proasta este ca, in conditiile actuale, nu poate decat sa continue sa creasca. In acelasi timp, un leu stabil erodeaza marjele de profit ale exportatorilor ce au costuri in crestere marcanta in contextul inflationist actual.

In sfarsit ,a treia “minge”, inflatia, este prognozata sa ajunga in 2022 la peste 10%, adica la valori nemaiintalnite in ultimii 16 ani. Avand in vedere repeziciunea cu care cresc preturile si lentoarea cu care BNR creste dobanda, devine din ce in ce mai evidenta misiunea imposibila in care BNR risca sa se puna, incercand sa tina simultan in aer toate cele trei “mingi”, in pofida faptului ca mandatul sau oficial este legat doar de stabilitatea preturilor. Iar aici mai merita facut un comentariu. Chiar daca in comunicatele BNR se vorbeste non stop despre “ancorarea asteptarilor inflationiste”, este total nerealist sa te astepti ca “ancorarea” se va intampla cu o dobanda la un sfert din rata prognozata a inflatiei pentru 2022.

Iar daca nu este clar care sunt riscurile asociate ignorarii principalului obiectiv pe care BNR ar trebui sa il aiba, sper ca intrebarea pe care mi-a pus-o tatal meu zilele trecute sa aduca lumina: “ Am auzit la televizor ca se scumpesc alimentele, nu ar trebui sa facem niste stocuri?”