Publicarea unei cresteri economice de 13% an la an pentru trimestrul doi al 2021 a generat o serie de dezbateri patimase, care prin zgomotul de fond creat risca sa impiedice o evaluare corecta a semnalelor reale pe care le da economia. Sa luam lucrurile pe rand.

Este 13% o crestere mare sau mica? Intr-o lume normala o astfel de rata de crestere ar fi fost cu totul iesita din comun. Dar lumea in ultimele 12 luni a fost departe de a fi normala. In acest context, avand in vedere cresterile an la an furnizate de tarile europene in ultimele 12 luni, in termeni relativi, cresterea este buna, dar nu exceptionala avand in vedere ca ne pozitioneaza imediat deasupra mediei UE.

Insa aici intervine un element care nu ar trebui sa fie ignorat, si anume, cat de mare a fost socul economic pe care l-au suferit diferitele tari in 2020 ca urmare a inchiderii premeditate a economiilor. Pentru ca este de anticipat ca o ajustare severa a fost urmata de o rata de crestere mai ridicata, iar Spania ofera un exemplu perfect in acest sens. Si trebuie mentionat ca revenirea in V nu a fost doar apanajul Romaniei, ci a celor mai multor tari europene. Deci nici aici Romania nu a fost exceptionala.

Insa Romania a fost cu adevarat speciala prin una dintre cele mai mici scaderi economice in perioada pandemiei in 2020 in comparatie cu alte tari europene. Si aici trebuie remarcate doua aspecte importante. In primul rand, impactul benefic pe care l-a avut statul care prin plati si rambursari efectuate la timp, precum si prin amanari ale anumitor taxe a usurat povara economiei asigurandu-i un plus de lichiditate, asta si cu sprijinul BNR. Insa avand in vedere deficitul mare cu care a intrat in criza, mostenire a unor politici economice nesustenabile, sustinerea fiscala nu avea cum sa fie foarte generoasa. (Si aici orice comparatie cu pachetele de sustinere fiscala a altor tari este pur si simplu ipocrita.)

In al doilea rand, in pofida unui sprijin fiscal limitat, economia a rezistat foarte bine ca urmare a unui management al pandemiei bun, care nu a necesitat blocarea prelungita a populatiei in locuinte, dar si unei capacitati neasteptat de bune a economiei de a se ajusta la noile conditii. Cu toate ca in trecut in momente de criza Romania era campioana scaderii economiei, iata ca de data aceasta nu a mai fost cazul.

Insa pentru a intelege cum a trecut economia Romaniei prin criza si in ce masura revenirea din trimestrul II 2021 este importanta, va propun sa ne raportam nu la 2020 unde tari diferite au suferit socuri diferite, ci la trimestrul II 2019 cand economiile europene habar nu aveau ce le asteapta. Un astfel de calcul realizat cu sprijinul colegilor din Departamentul de analiza al BCR ne arata imaginea de mai jos.

Graficul ne arata ca, din punctul de vedere al cresterii economice, Romania a trecut cel mai bine prin pandemie dintre toate tarile europene, crestere economica 2021 la 2019 a trimestrului 2 fiind de 3%. Cu alte cuvinte, nu doar ca economia Romaniei s-a intors la nivelul pre-criza, dar l-a si depasit.

Acestea sunt vestile bune.

Problema este ca o revenire economica atat de rapida are dezavantajele ei, mai ales in cazul Romaniei. Cel mai evident este inflatia, care a venit cu valori ridicate ce au surprins pana si BNR. Iar in cazul Romaniei ea are mai multe cauze, atat interne cat si externe, atat in afara controlului cat si care puteau fi gestionate.

In primul rand, este vorba de efectul de pendul al consumului reprimat in 2020, care a explodat cu toata forta in 2021. Oamenii, vaccinati sau nu, odata iesiti din carantina, au inceput sa isi cheltuie economiile facute in 2020. De fapt, asa cum spuneam in Adevaratul obiectiv al campaniei de vaccinare, eliminarea tensiunilor sociale si scoaterea rapida a oamenilor din carantina par sa fi fost adevaratele obiective ale campaniei de vaccinare si nu maximizarea numarului celor vaccinati. Ramane sa vedem in lunile urmatoare daca, tragand linia si adunand, rezulta ca aceasta prioritizare a fost o decizie buna pentru tara. Caci, iata, avem una dintre cele mai scazute rate de vaccinare din Europa, dar, deocamdata, cea mai buna rezilienta economica la pandemie. Insa o explozie a infectarilor in toamna in randurile numeroasei populatii neimunizate ar putea schimba tabloul rapid.

In acelasi timp, inflatia are cauze importante externe, care pun decidentii romani in fata faptului implinit. Si aici ma refer la costurile in crestere semnificativa legate de transport international, cresterea preturilor la materiile prime, cresterea pretului gazelor sau la valul de caldura care a crescut preturile la energie in toata Europa. In final da, cu siguranta, liberalizarea preturilor la energie s-ar fi putut face mai organizat, astfel incat impactul asupra populatiei sa fie mai limitat.

Dar nu doar inflatia este un simptom al inceputului de supraincalzire economica. Si cresterea deficitului extern (de cont curent si comercial) spune aceeasi poveste si arata din pacate incapacitatea eonomiei romanesti de a raspunde suficient de rapid la cresterea cererii agregate. Iar asta ne duce la adevarata vulnerabilitate pe care actuala economie romaneasca o are si care este rezultatul modului in care tara a fost guvernata in ultimii 15 -20 de ani.

Sa nu uitam ca, istoric, rate inalte ale cresterii economice in Romania au fost mai mereu acompaniate de inflatie si deficite externe mari. Motivatia este una clara pentru orice economist de buna credinta: incapacitatea Romaniei de a-si creste PIB-ul potential. Adica acel nivel al economiei care poate fi sustinut pe termen lung, fara aparitia unor dezechilibre economice. Iar pentru ca asa ceva sa se fi intamplat, Romania ar fi avut nevoie de o strategie de dezvoltare cuprinzatoare si asumata de guverne indiferent de culoarea lor politica. Adica ceva ce Romania nu a avut niciodata. Asa ca de abia primul guvern care ar demara asa ceva ar face ceva intr-adevar exceptional.