Expertii McKinsey considera ca pot fi trase multe invataminte pe segmentul schimbarilor climatice in urma actualei crize a coronavirusului, printre care si faptul ca firmele trebuie sa puna in centrul strategiilor proprii de dezvoltare obiectivul unei mai mari flexibilitati economice si ecologice. Intr-o perioada in care epidemia Covid-19 face atatea victime, iar distantele sociale sunt marite, exista riscul sa fie rapid uitate teme care in urma cu numai 2 luni se aflau in centrul atentiei, cum ar fi, de pilda, schimbarile climatice, impactul socio-economic al acestora si raspunsul colectiv pentru prevenirea efectelor negative.
Sustenabilitatea s-a aflat vreme indelungata pe agendele tuturor companiilor si organismelor publice, dupa care, brusc, nesustenabilitatea a devenit imposibil de evitat. Avand in vedere magnitudinea crizei actuale si umbra pe care aceasta o lasa asupra umanitatii, o intrebare care-si cauta raspunsul este aceea daca tema dezvoltarii durabile mai este de actualitate sau nu. Specialistii McKinsey considera ca trebuie ca firmele sa urmareasca in continuare acest obiectiv, fie si numai pentru motivul ca o abordare sustenabila genereza investitii masive in infrastructura ecologica si in tranzitia la economia fara amprenta de carbon, care asigura in mod automat locuri de munca intr-o perioada in care flexibilitatea economica are un rol vital.
Pentru a exploata cum se cuvine aceasta reala oportunitate, trebuie identificate solutiile potrivite la trei probleme majore: ce lectii pot fi invatate in urma experientei generate de noul coronavirus, utile prin prisma schimbarilor climatice; care sunt implicatiile directe ale pandemiei asupra actiunilor ecologice ulterioare; ce masuri este necesar sa fie adoptate de firme, guverne si indivizi pentru alinierea rapida la imperativele dezvoltarii durabile intr-o perioada in care toata lumea este preocupata de tematica epidemiei.
Autorii prezentei analize fac o paralela interesanta intre coronavirus si riscurile climatice, in masura in care ambele elemente genereaza socuri fizice cu un puternic impact socioeconomic. Daca perturbarile financiare, indiferent de tipul acestora, sunt alimentate in general de sentimentele umane, de frica de a pierde lichiditatea si pot beneficia de o cura psihologica, cele fizice pot fi gestionate doar prin intelegerea precisa a mecanismelor pe baza carora functioneaza. De aceea, criza pandemica actuala poate fi analizata ca un model care sa arate ce consecinte poate o veritabila criza climatica ce poate aplica simultan socuri extrinseci asupra cererii si ofertei, perturbari ale lanturilor de distributie, o contagiune globala si declansarea automata a unor mecanisme de amplificare.
Este clar ca cele doua tipuri de perturbari au atribute comune, ambele fiind sistemice, afectand direct fiinta umana si generand efecte devastatoare asupra unei lumi puternic interconectate (de exemplu, scaderea pretului petrolului a generat un veritabil razboi pe pietele financiare, care a dus la declinul burselor pe masura ce pandemia s-a accentuat). De asemenea, ambele fenomene sunt nonstationare, probabilitatile de evolutie si distributiile specifice modificandu-se de la un moment la altul. In plus, impactul social exercitat de acestea este exponential si de la un punct incolo – catastrofal. Ambele sunt multiplicatoare de riscuri, exacerband slabiciunile existente ale sistemelor si afectand disproportionat cele mai vulnerabile categorii sociale. In fine, cele doua tipuri de criza sunt regresive, dar nicuna nu poate fi considerata o surpriza, din moment ce numerosi experti au avertizat de mult timp asupra iminentei lor.
In ceea ce priveste reactia la ele, similitudinea consta in schimbarile fundamentale pe care le impun, constand in asigurarea unor performante ridicate pe termen scurt ale sistemelor pentru a garanta flexibilitatea acestora pe termen lung. Desigur, exista si o serie de diferente: daca o criza epidemica implica pericole iminente, directe si masurabile, efectele unei crize climatice sunt graduale, cumulative si distribuite relativ uniform. Intelegerea clara a tuturor acestor aspecte si a altora la fel de importante este vitala pentru a pregati calea corecta de actiune ce ar putea duce, in viitor, la evitarea unor riscuri incalculabile, ca urmare a unei abordari iresponsabile.