Pe fondul consolidarii principiilor sustenabilitatii in activitatea internationala de constructii - fenomen ce a fost sustinut de ingrijorarile cu privire la pericolul de incalzire globala - economia circulara a intrat tot mai mult in atentia managerilor companiilor din bransa. Desi pare un nou trend, acesta este indisolubil legat de ideea dezvoltarii durabile, iar implicatiile in constructii sunt relativ noi, desi recliclarea constituie un subiect indelung dezbatut si implementat in alte domenii de activitate. In termeni de sustenabilitate, elemente-cheie precum reducerea consumului de energie, incurajarea folosirii materialelor ecologice si crearea unui mediu sanatos de viata sunt deja componente familiare ale sectorului analizat. Incepand cu 2017, necesitatea, dar si dorinta direct exprimata de a investi in astfel de tehnologii, s-a manifestat la nivelul a mai mult de jumatate dintre birourile importante de arhitectura din Europa. Cu toate acestea, chiar si in prezent, circularitatea in constructii constituie mai degraba o necunoscuta din multe puncte de vedere. Planificarea reutilizarii materialelor de constructii chiar inainte de demararea procedurilor de executie, atentia acordata ciclurilor de exploatare specifice fiecarei categorii de produse, valorificarea potentialului de retentie etc. reprezinta doar cateva dintre noile abordari cu care companiile din bransa vor trebui sa se familiarizeze in perioada urmatoare. Unul dintre cele mai recente sondaje realizate in randul arhitectilor europeni indica faptul ca economia circulara cu aplicatie directa in domeniul constructiilor reprezinta un subiect ce suscita la maximum interesul respondentilor. Principala concluzie care se desprinde din cercetarea respectiva este ca nivelul de implementare este inca extrem de scazut, pe plan european de exemplu ideea reciclarii fiind aplicata doar la 22% dintre proiectele aflate in curs de executie. Desigur, situatia curenta este destul de eterogena, campioni din acest punct de vedere fiind constructorii olandezi (cu 30%), la polul opus plasandu-se cei din Hexagon (cu 12%). Diferente majore sunt consemnate inclusiv in ceea ce priveste perceptia si nivelul de informare a arhitectilor. De pilda, designerii olandezi inteleg conceptul ca pe o incurajarea in directia reutilizarii materialelor, in vreme ce italienii il percep mai degraba ca pe o invitatie la limitarea pierderilor. In ceea ce priveste cererea, in vestul Europei cea mai importanta componenta a cererii pe acest segment o constituie proiectele realizate din fonduri publice, dupa cum indica 43% dintre arhitectii chestionati. Este interesant felul in care in viitor economia circulara va sustine sau nu noi modele de afaceri, in care furnizorii sa incheie contrate de tip „buy back”, mai ales in ceea ce priveste componentele structurale si sistemele de service (in cazul produselor cu clicluri scurte de exploatare).