In contextul economic international actual, inca influentat de criza sanitara, dar si de razboiul din Ucraina, statele lumii se confrunta cu o crestere generalizata a preturilor bunurilor si serviciilor. In Romania, inflatia este resimtita in randul consumatorilor finali, dar si pe lantul de productie, cel mai adesea prin cresterea preturilor la energie, gaze, dar si la alimente (in special uleiuri si cereale). Luand in considerare atat volatilitatea preturilor, cat si devalorizarea monedelor, cauzata de inflatie, multi operatori economici ce activeaza in sectoare cum ar fi energia sau agricultura apeleaza la utilizarea instrumentelor financiare derivate, cu scopul de a se proteja de fluctuatia preturilor.

Astfel, pe masura ce operatorii economici se confrunta cu o presiune din ce in ce mai mare pe reducerea cheltuielilor, pentru a mentine sau a creste profitabilitatea, instrumentele derivate joaca un rol din ce in ce mai important in cadrul operatiunilor financiare desfasurate de acestia.

 

Instrumentele derivate sunt contracte financiare bazate pe valoarea unui activ suport, al unui grup de active sau al unui indicator de referinta. Exemple de active de baza sunt barilul de petrol, energia, dar si titluri financiare, indici de securitate, rate de referinta sau o combinatie intre acestea.

Prin astfel de contracte, societatile semnatare stabilesc termenii in care vor raspunde la schimbarile viitoare ale valorii activului suport. Prin urmare, acestea pot fi utilizate exclusiv cu scopul de a obtine un castig financiar, dar si pentru a proteja operatorii economici de evolutii nefavorabile ale preturilor, gestionarea riscurilor fiind una dintre cele mai importante functii ale instrumentelor financiare derivate. Cele mai obisnuite instrumente financiare derivate sunt optiunile, contractele futures, forward sau Swap, precum si diferite variatii ale acestora.

Derivativele au fost intens utilizate pe pietele internationale si, din acest considerent, atent monitorizate din perspectiva juridica si prin prisma potentialului impact asupra fluxurilor financiare.

 

Tratamentul de TVA aplicabil instrumentelor derivative nu este specific acoperit de legislatia nationala si europeana, avand in vedere ca nu exista prevederi sau linii directoare clare cu privire la taxarea acestor instrumente derivate. Chiar si jurisprudenta Curtii de Justitie a Uniunii Europene (spetele C-172/96 First National Bank of Chicago si C-264/14 Hedqvist) este limitata atunci cand se analizeaza instrumentele derivate, in comparatie cu jurisprudenta existenta pe alte subiecte de TVA.

In 2007, Comisia Europeana a anticipat cresterea interesului pentru derivative si a publicat o propunere de directiva pentru modificarea Directivei Europene de TVA (112/2006/CE) in ceea ce priveste tratamentul asigurarilor si al serviciilor financiare. Propunerea includea si reglementari privind tratamentul de TVA pentru derivativele decontate prin plata in numerar, fara livrarea fizica a activului suport. Modificarile propuse de Comisia Europeana indicau faptul ca utilizarea anumitor instrumente derivate intra sub incidenta operatiunilor financiare, astfel incat acestea ar trebui sa fie tratate ca tranzactii scutite de TVA, fara drept de deducere, in baza art. 135 (1) din Directiva Europeana de TVA.

Insa, avand in vedere complexitatea domeniului de TVA, statele membre nu au ajuns la consens pe aceasta propunere, asa ca, in 2016, a fost retrasa de catre Comisia Europeana. Prin urmare, provocarea de a stabili tratamentul de TVA aplicabil in cazul tranzactiilor cu instrumente derivate ramane la fel de presanta.

Tratamentul de TVA al instrumentelor derivate cu decontare in numerar are implicatii importante si in ceea ce priveste dreptul de a deduce TVA aferenta achizitiilor derulate in legatura cu instrumente de acest gen. In astfel de cazuri, vorbim de achizitii aferente operatiunilor financiare, care sunt scutite de TVA, fara drept de deducere. Prin exceptie, legislatia nationala si europeana prevad faptul ca societatile pot beneficia de deducerea TVA aferenta achizitiilor efectuate pentru realizarea acestor tipuri de operatiuni catre clienti din afara Uniunii Europene (UE).

 

Lipsa reglementarilor la nivelul UE in ceea ce priveste instrumentele derivate atrage o abordare diferita intre statele membre cu privire la aplicarea tratamentului de TVA. De-a lungul timpului, Curtea de Justitie a UE a trasat anumite principii direct aplicabile statelor membre, cum ar fi atat principiul neutralitatii (ce prevede faptul ca, in interiorul fiecarei tari, sarcina fiscala pentru produsele de aceeasi natura trebuie sa fie egala, independent de lungimea lantului de tranzactionare), cat si principiul egalitatii de tratament (ce impune ca situatiile comparabile sa nu fie tratate intr-un mod diferit si ca situatiile diferite sa nu fie tratate in acelasi fel).

Majoritatea statelor membre considera tranzactiile cu derivative cu decontare in numerar drept operatiuni privind instrumentele financiare, scutite de TVA, fara drept de deducere (de exemplu, Suedia). Acest regim este aplicat si de anumite tari din afara UE (Norvegia si Elvetia). In Romania, instrumentele derivate nu sunt definite in legislatia nationala si nici nu exista indrumari specifice cu privire la tratamentul de TVA al acestora.

In concluzie, cel putin pana cand se va stabili o baza legala la nivel european si national privind operatiunile ce implica instrumentele derivate, acestea trebuie sa fie atent analizate de la caz la caz, in contextul legislatiei in vigoare in prezent, dar si in baza principiilor neutralitatii si egalitatii de tratament, enuntate de Curtea de Justitie a UE.