Desi este conditionata de elementele cheie de diferentiere existente intre tari, redresarea globala urmeaza un trend ascendent. Astfel, pentru anul 2021 se preconizeaza o crestere a PIB-ul global de 5,1% unde, mai mult de o patrime din acesta este reprezentata de contributia S.U.A, China contribuind mai putin din cauza politicii economice restrictive pe care a adoptat-o progresiv in ultimul timp. Pentru anul 2022, specialistii estimeaza o crestere a PIB-ului mondial de 4,0%. In aceasta perioada cursa catre redresarea economica depinde insa de sapte obstacole cheie.

Un prim obstacol este cursa pentru vaccinare. Riscurile de executie raman un diferentiator cheie intre tari, deoarece ritmul campaniilor de vaccinare este cel care va determina recuperarea treptata a economiei si va mentine diferentele la niveluri ridicate. Statisticile arata ca daca ne raportam la ritmul actual de vaccinare, SUA si Marea Britanie vor atinge imunitatea de turma in luna mai. Europa in schimb ar trebui sa isi poata vaccina populatia vulnerabila pana la vara insa, in ritmul actual, este putin probabil ca imunitatea sa fie atinsa inainte de toamna. Pe de alta parte, majoritatea tarilor accelereaza ritmul de vaccinare pentru a atinge imunitatea populatiei in timpul verii.

Economiile in exces vor continua sa se situeze la finalul anului 2021 peste nivelurile inregistrate inaintea crizei, cu aproximativ 40% mai mult. Intr-un scenariu relativ optimist, anul acesta, excesul de economii provenit de la gospodarii va oferi un impuls cheltuielilor consumatorilor in valoare de + 1,5% din PIB in Europa si mai mult de + 3% in S.U.A. Daca in piata va creste sentimentul de incredere, o suma aproximativ egala poate fi considerata in plus pentru investitii si consum extern. Analiza relateaza ca aproximativ 163 de miliarde de euro ar putea fi relocati in consumul privat in zona euro, mai exact 30% din excesul de economii. Cu toate acestea, in S.U.A. se previzioneaza ca 50% din excesul actual va fi cheltuit in 2021, deoarece relaxarea restrictiilor si impulsurile fiscale ar trebui sa stimuleze efectul de incredere. In ceea ce priveste rata de economii a gospodariilor din S.U.A., aceasta ar trebui sa revina la finalul anului 2021 la un nivel normal, de aproximativ 7% din veniturile disponibile brute.

Chiar si in aceste conditii, eliminarea treptata a mecanismelor de asistenta din partea guvernelor nu este un joc cu suma nula, iar riscul de greseli de natura politica ramane inca ridicat. Dupa tot efortul de diminuare a efectelor crizei din 2020, politica fiscala se va adapta contextului economiei nationale de acum. Acum, acest consens ofera deja loc unor perspective politice eterogene. In China, drumul catre o normalizare a politicilor a inceput deja, obiectivele oficiale implicand o retragere clara a sprijinului politic. Chiar si in aceste conditii, daca este necesar, va fi mentinuta o oarecare flexibilitate pentru a gestiona riscul de credit. Nivelul consumului va creste foarte mult datorita stimulilor fiscali de 1,9 miliarde USD (9% din PIB) si a noului plan gigantic de infrastructura. Raspunsul fiscal venit din partea Uniunii Europene paleste in comparatie cu stimulentele oferite de S.U.A.: fondul Next Generation (NGEU) va da o mana de ajutor incepand cu a doua jumatate a anului 2021. Impactul asupra cresterii economice (aproximativ + 1,5pp pana in 2025) ar trebui sa se dovedeasca a fi unul moderat si cu aparitie lenta data fiind concentrarea sa pe oferta (2/3 din subventiile de 313 miliarde euro vor fi utilizate pentru investitii) si pe acoperirea platilor deja amanate. Va fi dificil sa se poata opera o eliminare progresiva a schemelor de pastrare a locurilor de munca, a transferurilor catre sectoarele cele mai afectate si a garantiilor publice de credit, fara a aduce dificultati companiilor nefinanciare.

Planul Presedintelui S.U.A., Joe Biden, „Build Back Better” (cu potential de 2,3 miliarde USD), fondul Next Generation de 725 miliarde euro si planul de infrastructura al Chinei in valoare totala de peste 1,5 miliarde USD vor contribui pana in 2025 la sustinerea cererii si a potentialului de crestere al economiei globale pe termen mediu. Cu toate acestea, efectele de investitii in comparatie cu efectele de excludere asupra investitiilor nu sunt inca rezolvate. Succesul depinde de capacitatea guvernelor de a stimula sectorul privat si de a directiona excesul de economii catre proiecte productive. In S.U.A , Germania, Franta si Marea Britanie poate fi observat un impact pozitiv al excesului de economii asupra investitiilor. Pe viitor insa, o mare parte din acestea vor depinde de politicile fiscale si de conditiile de finantare.

Se preconizeaza ca blocajele din lantul global de aprovizionare ar trebui sa impinga comertul global catre recesiune in trimestrul doi al acestui an. Acesta va inregistra o crestere de 7,9% in 2021 in termeni de volum, dar excluzand efectele pozitive de reportare din 2020 se va situa la + 5,4%. Mai mult decat atat, se preconizeaza o incetinire temporara in al doilea trimestru al anului 2021 din cauza intreruperii predominante a lantului de aprovizionare. Pe parcursul anului 2021 impactul intreruperilor lantului de aprovizionare isi va pune amprenta asupra cresterii comertului global printr-o scadere de -1,7pp. In plus, comertul cu servicii va ramane afectat de redeschiderea intarziata a sectoarelor afectate de restrictiile Covid-19 si de barierele continue in calea calatoriilor transfrontaliere.

Este posibil ca o crestere temporara a inflatiei sa fie determinata de efectele temporare de baza, din cauza dinamicii reduse a cererii. Aceasta ar resimti efectul excesului de economii de la gospodarii si companii non-financiare, ce actioneaza ca o bariera in calea banilor. Toate acestea vor influenta capacitatea de stabilire a preturilor companiilor, care va ramane probabil in continuare limitata. Bancile centrale nu vor implementa o schimbare de politica ca reactie la depasirea temporara a inflatiei in S.U.A. (3,5% ) pana la jumatatea anului 2021.

Getiunea activelor/investitiilor riscante functioneaza pe baza presupunerii ca ceea ce ii este favorabil - politica monetara neconventionala si risipa fiscala - este neaparat bun si pentru economia reala, validandu-i in cele din urma optimismul. Deocamdata, este o divergenta in crestere intre preturile activelor si valoarea lor de baza. Astfel, nu va exista un final al politicilor de expansiune monetara si incurajare a consumului. Amplificata de diverse tehnici de gestionare a investitiilor (fonduri ETF, paritate de risc) care pun alocarea activelor pe pilot automat, aceasta divergenta este o vulnerabilitate. Escaladarea tensiunilor geopolitice dintre SUA si China, cresterea inflatiei sau impulsurile nationaliste care prevaleaza asupra binelui comun in Europa sunt factori declansatori exogeni care ar conduce catre o inversare a binomului pret-valoare intrinseca. Asa cum arata cresterea tranzactiilor cu optiuni si a celor in marja, investitiile cu efect de levier sau pe datorie sunt omniprezente, la fel si confuzia cu privire la lichiditate: in special pe pietele de capital, viteza banilor (fluxul de lichiditate) este mult mai volatila decat cantitatea sa. In prezenta efectului de levier si a tranzactionarii excesive, asumarea riscurilor este predispusa la excese, lichidari fortate si / sau neplata.

In Europa emergenta, in ansamblu, este preconizata o crestere anuala a PIB-ului real de + 3,7% in 2021 (de la -2,7% in 2020), urmata de o crestere de + 3,4% in 2022. Din cauza valului trei al pandemiei care este deja in curs de desfasurare, in special in Europa Centrala, restrictiile au fost ridicate la niveluri relativ stricte in principalele economii spre sfarsitul primului trimestru al anului 2021, cu exceptia Rusiei. Intrucat progresul in ceea ce priveste vaccinarea este lent, masurile de blocare vor fi relaxate treptat in cursul celui de-al doilea trimestru, impingand recuperarea sectoarelor de servicii afectate de pandemie pana in a doua jumatate a anului 2021.

„Cresterea PIB-ului de 3,8% estimata de Comisia Europeana pentru Romania in 2021 are aferenta si o inflatie de 2,6%, cu o evolutie mai lina in 2022 la 2,4%. Cum se intampla de obicei, prognoza de crestere pe care Guvernul o are in vedere este superioara (+4,3%) insa, de aceasta data, chiar si FMI pare mult mai optimist avansand recent o predictie de +6% cu o inflatie augmentata la 2.8%. Atingerea acestor obiective de crestere economica depinde desigur de eficienta si rapiditatea campaniei de vaccinare care pare sa fi incetinit dupa entuziasmul de la inceput. Proiectiile BNR pentru Indicele Preturilor de Consum se afla de asemenea in jurul nivelului de 3% cu o marja de eroare semnificativa. O usoara crestere a inflatiei - sustinuta acum de cresterea preturilor la combustibili, energie electrica si gaze naturale - nu ar fi neaparat un lucru rau pentru economie daca nu se indeparteaza semnificativ si pe o perioada indelungata de tinta pe termen lung de 2.5%. Mai putin favorabila este revenirea deficitului de cont curent spre nivelurile anterioare crizei pandemice in conditiile unui deficit bugetar deja aflat la un nivel foarte ridicat de aproape 10% din PIB in 2020. Chiar si in conditiile ajustarii acestui deficit spre tinta de 7-7.5% propusa pentru sfarsitul acestui an, invocarea inflatiei ca si mobil pentru finantarea unor datorii in crestere nu este un obiectiv sustenabil. Romania nu isi poate permite mult timp un deficit bugetar peste 3-4%, inflatie excedentara mediei europene si o moneda in depreciere continua in perspectiva aderarii la Uniunea Economica si Monetara.” , a declarat Mihai Chipirliu, CFA - Risk Director Euler Hermes Romania.

Cu toate acestea, perspectivele pentru sectorul industrial sunt destul de bune. Intreruperile ocazionale ale lantului de aprovizionare vor mai pune mici piedici in calea recuperarii, dar fara a afecta cu adevarat performanta pe tot parcursul anului. Intre timp, politicile monetare si fiscale vor continua sa sprijine majoritatea economiilor in urmatorii doi ani. Cu toate acestea, Ucraina si Rusia au inceput deja un ciclu de inasprire monetara deoarece inflatia a depasit obiectivele bancii centrale. Nu se poate spune acelasi lucru si pentru Turcia care l-a demis pe guvernatorul bancii centrale in martie dupa sase luni de cresteri corespunzatoare ale ratei dobanzii. Turcia va reveni cel mai probabil la stilul sau politic neortodox, care ar putea duce economia pentru a doua oara aproape de urmatoarea criza valutara.

De asemenea, Ungaria, Romania si, intr-o masura mai mica, Polonia si Cehia, se vor confrunta cu presiuni inflationiste crescute in urmatorii doi ani, chiar daca o crestere a ratei somajului ar modera cresterea salariilor si ar atenua aceste presiuni cel putin in 2021. Marja de oscilatie a politicii fiscale este diversa pe fondul cresterii nivelului datoriei publice. Cehia si Polonia isi stimuleaza cel mai mult economiile, in timp ce datoria publica crescuta in Croatia, Ungaria, Romania si Ucraina necesita o monitorizare atenta.