Mult asteptatul proiect de amnistie fiscala a fost, in cele din urma, aprobat si publicat in Monitorul Oficial nr. 648, din data de 5 august 2019. Este vorba de Ordonanta Guvernului nr. 6, din 31 iulie 2019, privind instituirea unor facilitati fiscale.

Pe langa foarte elaboratul Capitol I, dedicat exclusiv restructurarii obligatiilor bugetare restante mai mari de 1 milion de lei inregistrate de persoane juridice (persoane care, surprinzator, nu se afla totusi in insolventa), ce pot beneficia atat de anularea tuturor accesoriilor, cat si a unui procent de pana la 50% din obligatiile principale, legiuitorul a inclus si un Capitol II care se dorea – cel putin initial, sa se aplice tuturor celorlalti debitori, atat cand sumele erau mai mici de 1 milion de lei, cat si atunci cand depaseau pragul respectiv. Intelegem ca scopul masurilor din cadrul acestui capitol este acela de a asigura recuperarea debitului principal, acordandu-se in schimb anularea accesoriilor corespondente.

Remarcam, insa, o schimbare majora in ceea ce priveste sfera de aplicare a Capitolului II, acesta vizand atat toate tipurile de debitori care au obligatii bugetare restante mai mici de 1 milion de lei, cat si toate tipurile de debitori, care au obligatii bugetare restante mai mari de 1 milion de lei, cu exceptia persoanelor juridice.

Cu alte cuvinte, cei mai multi dintre cei interesati de acest „balon de oxigen”, atat de clamat in spatiul public in perioada anterioara, au fost exclusi, fara nicio explicatie si fara niciun argument. Nota de fundamentare a actului normativ nu contine nimic edificator. Dimpotriva – se afirma in numeroase randuri ca scopul acestei amnistii este acela de a imbunatati mediul de afaceri, de a recupera obligatiile restante etc. si, in special, faptul ca de dispozitiile ei pot beneficia toti contribuabilii si, mai ales, „toate persoanele juridice, de drept public sau privat”.

Consideram ca in acest fel se realizeaza o discriminare evidenta: persoanele juridice de drept privat sau marea majoritate a acestora nu au, practic, la indemana niciun instrument pe care sa il poata folosi spre a beneficia de aceasta amnistie. Ce este inca si mai discriminatoriu este faptul ca un sediu permanent sau o sucursala a unei persoane juridice straine de drept privat, neavand personalitate juridica, se poate incadra in sfera de aplicare a Capitolului II si, deci, poate beneficia de amnistie pentru obligatii bugetare restante mai mari de 1 milion de lei!

Sunt, bineinteles, si alte neajunsuri ale actului normativ, perpetuate inca din prima versiune a proiectului. Cu titlu de exemplu, amintim situatia debitorilor carora li s-au comunicat decizii de impunere (chiar cu sume mai mici de 1 milion de lei) intre 1 ianuarie 2019 si intrarea in vigoare a actului normativ, care nu sunt cuprinsi in niciunul din scenariile in care ar putea beneficia de amnistie. Comparativ, daca ar fi primit decizia de impunere pana la 31.12.2018 sau daca la data intrarii in vigoare a actului normativ ar fi avut in desfasurare o inspectie fiscala, atunci ar fi putut beneficia de amnistie.

Concluzionam, asadar, ca suntem din nou in fata unui act normativ potential generator de controverse intre contribuabili si autoritati. Asteptam cu interes legea de aprobare a ordonantei, sperand la reparatii corespunzatoare.