Cheltuieli publice cu plata dobanzilor pentru datoria publica inregistrate in primele doua luni ale acestui an se ridica la 2,29 miliarde lei. In crestere cu aproximativ 15% fata de aceeasi perioada a anului anterior, si aproape dublu comparativ cu aceeasi perioada din anul 2012. Romania inregistreaza la finalul anului 2018 un cost de finantare pe termen lung aproape de 4,7%, cel mai ridicat din toate tarile membre ale UE.

Prin comparatie, Grecia se finanteaza cu 4,2% pe termen lung, iar Bulgaria doar cu 0,9%, de 5 ori mai ieftin comparativ cu Romania. In medie, tarile din UE se finanteaza pe termen lung cu o dobanda de 1,4%, desi inregistreaza o datorie publica raportata la PIB de aproape 80% in medie (de doua ori comparativ cu cea inregistrata de Romania). Tarile din UE sunt de doua ori mai indatorate comparativ cu Romania, dar se finanteaza de peste 3 ori mai ieftin.

Cum este posibil acest lucru? Sa fie o conspiratie mondiala impotriva Romaniei, care nu este lasata sa se dezvolte din cauza dobanzilor ridicate? Desigur, aceste aberatii imaginare nu exista! Problema reala si adevarata este referitoare la utilizarea imprumuturilor respective! In Romania, aproape 75% din cheltuielile publice sunt orientate catre plata salariilor, pensiilor si ajutoarelor sociale, care se duc majoritar in consum alimentat cu preponderenta din importuri. Deci, imprumuturile astfel contractate tranziteaza Romania, in timp ce generatiile viitoare raman impovarate cu datorii mai mari.