Legea nr. 102/2023 prin care se introduc o noua serie de modificari in domeniul autorizarii lucrarilor de constructii, urbanismului si contenciosului administrativ („Legea”) a fost publicata in Monitorul Oficial nr. 322 din 18 aprilie 2023. Desi a fost adoptata de Parlamentul Romaniei inca din noiembrie 2022, intrarea in vigoare a Legii a fost incetinita de formularea unei obiectii de neconstitutionalitate respinsa cu unanimitate de Curtea Constitutionala in 22 februarie 2023.

Noile modificari vor intra in vigoare in termen de 3 zile de la data publicarii Legii in Monitorul Oficial.

 

Legea introduce o serie de prevederi in legatura cu publicitatea autorizatiilor de construire, menite sa asigure o informare efectiva a oricaror persoane interesate.

Potrivit Legii, dupa comunicarea autorizatiei de construire, dar inainte de inceperea lucrarilor, titularul acesteia va trebui sa realizeze urmatoarele formalitati:

a) sa noteze autorizatia de construire in cartea funciara a imobilului in cauza;

b) sa publice intr-un ziar de larga raspandire numarul si data autorizatiei, precum si titlul obiectivului de investitii - Legea nu mentioneaza daca ziarul trebuie sa fie national ori local, insa avand in vedere ca potentialele persoane interesate sa atace autorizatia fac parte, de regula, din comunitatea unde investitia se realizeaza, consideram suficienta publicarea intr-un ziar local de larga raspandire; si

c) sa plaseze panoul privind investitia intr-un loc vizibil din santier, obligatie ce exista deja in sarcina investitorilor in temeiul Ordinului nr. 63/1998 privind obligatia afisarii la loc vizibil a panoului de identificare a investitiei.

In plus fata de aceste modalitati de publicitate intreprinse pe cheltuiala titularului, autoritatea emitenta este obligata sa publice informatiile referitoare la principalele conditii de indeplinit in termen de maximum 30 zile de la data emiterii autorizatiei. Printre conditiile considerate obligatoriu de publicat de catre autoritate amintim POT (procentul de ocupare a terenului), CUT (coeficientul de utilizare a terenului), suprafetele, precum si daca a fost solicitat/obtinut avizul de la autoritatea competenta in domeniul protejarii patrimoniului cultural, respectiv avizul autoritatii competente pentru protectia mediului. Continutul autorizatiei de construire se considera adus la cunostinta organismelor sociale interesate la data finalizarii ultimei formalitati de publicitate, indiferent daca aceasta este realizata de titular sau de catre autoritate.

Mai mult, Legea introduce si posibilitatea publicului interesat si a organismelor sociale interesate de a consulta la sediul autoritatii emitente informatiile referitoare la conditiile principale pentru executarea respectivelor lucrari de construire, precum si a oricaror documente considerate publice.

Masurile aditionale de asigurare a publicitatii sunt dublate de reglementarea unor termene speciale in care organismele sociale interesate pot introduce actiune in anularea autorizatiei de construire sau cereri de interventie accesorie sau principala in astfel de litigii:

a) in situatia in care plangerea prealabila trebuie introdusa (respectiv in ipoteza in care autorizatia de construire nu a intrat in circuitul civil si nu a produs efecte juridice), organismele sociale interesate trebuie sa depuna plangerea prealabila in termen de 30 de zile de la data ultimei formalitati de publicitate.

Totodata, termenul pentru introducerea cererii de anulare, suspendare, interventie accesorie si interventie principala este de 60 zile si curge de la data primirii raspunsului la plangerea prealabila/ data implinirii termenului legal in care autoritatea ar fi trebuit sa formuleze un raspuns la plangerea prealabila.

b) in cazul in care plangerea prealabila nu este obligatorie (situatia in care autorizatia de construire a intrat in circuitul civil si a produs efecte juridice), termenul pentru introducerea de catre organismele sociale interesate a cererilor mentionate mai sus este de 60 zile si curge de la data ultimei formalitati de publicitate.

In plus, in materia urbanismului, Legea introduce un termen special de prescriptie de 1 an de la aprobare pentru atacarea hotararilor de aprobare a documentatiilor de amenajare a teritoriului si de urbanism de catre organismele sociale interesate, prin derogare de la termenul general de 5 ani de la aprobare, prevazut de art. 64 alin. (3) din Legea 350/2001 privind amenajarea teritoriului si urbanismului.

In reglementarea acestor termene speciale, Legea face referire expresa la organismele sociale interesate. Prin urmare, orice alte persoane interesate vor fi tinute de termenele generale in materia contenciosului administrativ, astfel cum sunt detaliate mai jos, respectiv de termenul general prevazut de art. 64 din Legea 350/2001 privind atacarea hotararilor de aprobare a documentatiilor de urbanism

 

Legea modifica si trei dintre cele mai folosite texte din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ („Legea contenciosului administrativ”) . Modificarile vizeaza in esenta termenele de formulare a actiunilor in anularea si suspendarea actelor administrative.

 

Prima modificare vizeaza termenul de formulare a actiunii in anulare in contencios administrativ. Legea introduce o noua litera d1) la articolul 11 alin. (1) prin care precizeaza ca, in cazul actelor administrative pentru care plangerea prealabila nu mai e obligatorie, termenul de prescriptie de 6 luni pentru introducerea actiunii in anulare va curge de la data luarii la cunostinta a continutului actului.

Desi noul alineat pare ca se refera la toate actele exceptate de la formularea plangerii prealabile (adica toate categoriile de acte enumerate in art. 7 alin. (5) din Legea contenciosului administrativ), din expunerea de motive a Legii rezulta ca initiatorii acesteia erau preocupati specific numai de una dintre aceste categorii - si anume, categoria actelor individuale care nu mai pot fi revocate intrucat au intrat in circuitul civil si au produs efecte juridice. Intr-adevar, aceasta era de fapt singura categorie de acte pentru care nu exista deja o reglementare in cuprinsul art. 11 cu privire la inceputul curgerii termenului de 6 luni. Aceasta intentie nu a transparut ca atare si in Lege.

Dincolo insa de acest aspect, momentul ales de legiuitor - data luarii la cunostinta a continutului actului - e susceptibil de a ridica cateva semne de intrebare in practica:

a) noua prevedere nu distinge intre situatia beneficiarului actului individual si cea a tertului - ca regula, in filosofia Legii contenciosului administrativ, data luarii la cunostinta a existentei sau a continutului actului este stabilita pentru actiunile introduse de terti, iar cea a comunicarii pentru actiunile introduse de beneficiari;

b) stabilirea datei cunoasterii continutului actului si pentru beneficiar poate genera complicatii probatorii - in ceea ce il priveste pe beneficiar, ar trebui sa opereze o prezumtie de cunoastere a continutului actului de la momentul comunicarii acestuia; in ce masura insa beneficiarul ar putea sa rastoarne aceasta prezumtie prin probe contrare, va ramane de vazut;

c) de multe ori, data cunoasterii continutului actului este anterioara momentului in care actul devine irevocabil ca urmare a intrarii in circuitul civil si a producerii de efecte juridice - asadar, aplicarea acestei dispozitii va conduce in unele situatii la o suprapunere intre termenul de formulare a plangerii prealabile si termenul de formulare a actiunii in anulare.

 

Legea cuprinde doua modificari cu privire la actiunea in suspendarea executarii actului administrativ formulata pe cale separata:

a) Legea introduce un termen de 30 de zile pentru formularea actiunii in suspendare in temeiul art. 14 pentru actele care nu mai pot fi revocate

Posibil cea mai periculoasa dintre modificari si cu cel mai mare impact practic, limitarea termenului de formulare a actiunii in suspendarea actelor care nu mai pot fi revocate (pentru ca au intrat in circuitul civil si au produs efecte juridice) ridica probleme din perspectiva dreptului de acces la justitie. In practica, exista situatii in care una dintre conditiile necesare pentru suspendare - paguba iminenta - apare dupa 30 de zile de la luarea la cunostinta a continutului actului. Or, in aceste situatii, in urma modificarilor aduse Legii contenciosului administrativ, persoana vatamata nu va mai avea acces la actiunea in suspendare prevazuta de art. 14.

b) Legea clarifica momentul de la care curge termenul limita de 60 de zile pentru introducerea actiunii in anulare - in urma modificarii, persoana vatamata care a recurs la remediul prevazut de art. 14 va trebui sa introduca actiunea in anularea actului administrativ in termen de 60 de zile de la introducerea cererii de suspendare

Desi inainte de modificare Legea contenciosului administrativ nu prevedea expres momentul de la care incepe curgerea termenului de 60 de zile, exista o interpretare statornicita (inclusiv prin decizii ale Curtii Constitutionale) in sensul ca termenul curge de la data solutionarii cererii de suspendare. Urmare a modificarii, acest moment va fi inlocuit cu cel al introducerii cererii de suspendare, scurtand semnificativ timpul aflat la dispozitia persoanei vatamate pentru formularea actiunii in anulare.

 

Ultima modificare vizeaza tot actiunea in suspendarea actului administrativ introdusa pe cale separata, insa in temeiul art. 15 din Legea contenciosului administrativ, adica dupa formularea actiunii in anulare.

Inainte de modificare, Legea contenciosului prevedea ca o astfel de cerere de suspendare poate fi introdusa oricand pana la solutionarea in fond a actiunii in anulare. Legea vine sa scurteze acest termen, precizand ca cererea de suspendare poate fi formulata in termen de maximum 60 de zile de la introducerea actiunii in anulare.

 

In materia autorizarii lucrarilor de construire, Legea introduce noi formalitati de publicitate in vederea aducerii la cunostinta publicului interesat a continutului autorizatiei de construire. Aceste modificari sunt menite sa securizeze circuitul civil si sa curme situatiile in care autorizatiile de construire sunt atacate in instanta la perioade lungi fata de emiterea acestora, iar in multe cazuri chiar intr-un stadiu avansat ori chiar dupa finalizarea lucrarilor de construire. In plus, Legea introduce si o serie de dispozitii speciale privind cererea de anulare a autorizatiei de construire sau a hotararilor de aprobare documentatiilor de urbanism introduse de organismele sociale interesate.

In materia contenciosului administrativ, modificarile par mici dar privesc texte cat se poate de relevante si uzitate in practica: termenul de introducere a actiunii in anulare si termenele relevante in materia actiunii in suspendare. Ele se vor aplica actiunilor introduse de orice persoana vatamata (nu doar de organismele social interesate) si cu privire la orice tip de act administrativ (nu doar cu privire la actele emise in domeniul constructiilor si urbanismului).