Pe parcursul ultimilor ani, digitalizarea si noile tehnologii informationale au crescut cu pasi rapizi. Atat companiile cat si autoritatile fiscale trebuie sa se adapteze noului context. Un prim demers de reglementare cu impact semnificativ din perspectiva implicatiilor fiscale pentru Statele Membre ale UE este adoptarea directivei privind asigurarea unui nivel minim global de impozitare a grupurilor de intreprinderi multinationale si a grupurilor nationale de mari dimensiuni in Uniunea Europeana (Pilonul II).

Pentru companiile multinationale va fi o adevarata provocare adaptarea sistemelor fiscale la noile reguli, in conditiile in care legislatia (atat cea primara cat si secundara) va avea viteze diferite de implementare de la o jurisdictie la alta. De asemenea, din perspectiva sarcinilor de conformare, asteptarile sunt sa fie introduse noi declaratii fiscale, deci sa creasca povara administrativa de conformare.

In practica, anticipam ca vor exista si dificultati in alinierea politicilor contabile, dar si a politicilor de preturi de transfer in cadrul grupurilor multinationale care activeaza atat in jurisdictii fiscale care vor aplica regulile Pilonului II sau Pilonului I, cat si in jurisdictii care nu vor aplica aceste reguli.

Astfel, pentru a tine pasul cu schimbarile din fiecare tara in care isi desfasoara activitatea grupul va fi necesara o mai mare colaborare intre departamentele financiare, fiscale, de preturi de transfer, vama etc., in scopul asigurarii sinergiilor necesare pentru raportarea si stabilirea adecvata a bazelor de impunere individuale si consolidate, inclusiv reconcilierea situatiilor fiscale si financiare. De asemenea, va creste complexitatea in modul de calcul a impozitelor si taxelor atat la nivel de jurisdictie individuala, cat si la nivel consolidat, iar certificarea si predictibilitatea fiscala (la nivel de grup multinational) vor depinde in mod cert de abilitatea companiilor de a se adapta in timp real la schimbarile fiscale din fiecare jurisdictie in care activeaza.

Este pertinent, totodata, sa se evalueze si daca exista posibile puncte de frictiune dintre regulile Pilonului II si tratatele fiscale multilaterale sau bilaterale. Astfel, se poate pune intrebarea daca regulile Pilon II intra sau nu in conflict cu prevederile tratatelor bilaterale atunci cand este aplicat de statul UPE (Ultimate Parent Entity).

De asemenea, vor tine cont noile reguli, spre exemplu, de conceptul de entitati separate (i.e.: sediul permanent), neperturband astfel echilibrul alocarii drepturilor de impozitare, asa cum sunt acestea convenite la acest moment intre state, prin intermediul tratatelor fiscale bilaterale sau multilaterale? Din perspectiva autoritatilor fiscale, provocarea va fi in sensul analizarii interactiunii dintre prevederile Pilon II si tratatele multilaterale/bilaterale, pentru a stabili daca noua abordare este sau nu aliniata cu abordarea comun acceptata la nivel de tratatelor fiscale.

 

Apreciem ca stabilirea unor politici viabile de preturi de transfer si documentarea tranzactiilor intragrup pe baze cat mai solide si stabile sunt esentiale pentru securizarea bazei impozabile si aplicarea regulilor Pilonului II. Orice ajustari de preturi de transfer realizate de catre autoritatile fiscale in diferite jurisdictii pot sa genereze efecte de tip domino din perspectiva taxei globale calculate in contextul acestor reglementari recent introduse.

Cel mai probabil, noile prevederi legale vor consolida principiile din zona de preturi de transfer, stabilizarea bazei impozabile prin documentarea tranzactiilor intragrup pe considerente cat mai solide si sustenabile in context de control fiscal devenind esentiala.

Anticipam de asemenea ca noile reguli vor genera cresteri la nivelul disputelor internationale (proceduri amiabile, controale multilaterale etc.), in contextul contestarii in cadrul controalelor fiscale a modului de stabilire a bazei impozabile. Preocuparile recente ale organizatiilor internationale in speta ale Organizatiei pentru Cooperare si Dezvoltare Economica (OCDE) par sa sustina aceasta concluzie. Spre exemplu, recent OCDE a anuntat ca, similar cu abordarea avuta in cazul procedurilor amiabile, intentioneaza sa implementeze un sistem de statistici pentru acordurile de pret in avans.

Mai mult, sub egida “Enhancing Tax Certainty” OCDE a emis recent (Februarie 2023) si indrumari pentru gestionarea adecvata, atat la nivelul administratiilor fiscale cat si la nivelul companiilor, a procedurilor amiabile dar si a acordurilor de pret in avans.

Aceste preocupari transmit faptul ca mecanismele de conformare voluntara, in speta acordul de pret in avans bilateral devin instrumente de certificare si predictibilitate fiscala mult mai relevante decat in trecut. Aceasta, cu atat mai mult cu cat constatam ca tendinta generala (manifestata la nivel de preocupari, legislatii fiscale) este de crestere a transparentei fiscale, cel mai elocvent exemplu in acest sens fiind adoptarea directivei ce vizeaza publicarea de catre companii a informatiilor aferente raportului de la tara la tara (Public CbCR).

In concluzie, asa cum anticipam in titlul acestui articol, schimbarea devine noua normalitate iar abilitatea companiilor in a tine pasul cu noile schimbari va fi esentiala in asigurarea predictibilitatii, certificarii si stabilitatii fiscale.