Facilitatile fiscale, fie ca au implicat amanari, scutiri la plata sau alte inlesniri, reprezinta o componenta decisiva a planurilor de sprijin economic pe care guvernele din toata lumea le-au aplicat in faza initiala de aparitie a pandemiei, dar si in a doua etapa de repornire a activitatii.

Politicile fiscale s-au adaptat pentru a raspunde rapid conditiilor economice atipice ale acestei perioade, insa fara a suferi modificari pe fond. De exemplu, discutiile privind taxa digitala preexistente crizei pandemice au accelerat, insa era deja larg acceptat ca sistemele fiscale ar trebui revizuite pentru a raspunde transformarilor aduse de tehnologie si digitalizare. Totusi, faptul ca au inceput sa fie aduse mai des in discutie elementele fundamentale ale impozitarii directe si indirecte arata ca pandemia COVID-19 poate fi catalizatorul unor schimbari de substanta in politicile fiscale. Este vorba de tendinte europene si globale in domeniu - asa cum voi detalia mai jos- , care vor avea impact in Romania. Daca ne referim doar la propunerile locale, observam ca de curand guvernul a emis o serie de principii pentru viitorul politicii fiscale, dar si ca a reaparut in dezbaterea publica propunerea de schimbare a sistemului de impozitare centrat pe cota unica.

In planul privind relansarea economica anuntat de guvern, gasim cateva directii privind politicile fiscale locale. Documentul porneste de la situatia actuala pe care o descrie astfel: ”mai multe modificari ad-hoc implementate in cursul ultimilor ani au subminat stabilitatea si transparenta sistemului. Desi cotele de impunere pentru toate impozitele mari sunt aliniate nivelurilor practicate de tarile comparabile din regiune, raportul general dintre veniturile fiscale si PIB din Romania este inferior. Cauzele principale ale acestei situatii sunt bazele de impunere mai reduse si colectarea ineficienta”. In continuare, documentul arata ca ”un sistem fiscal mai echitabil, mai eficient, mai simplu si mai transparent ar sustine mai bine activitatile din economia nationala si ar contribui la rezolvarea problemelor de conformare”.

Ce masuri are in vedere in acest sens? Propunerile sunt pe termen mediu si lung si se refera la eliminarea din sistemul fiscal a distorsiunilor si a lacunelor ce ofera contribuabililor posibilitatea de minimizare a poverii fiscale, simplificarea regulilor pentru a facilita conformarea si administrarea; eficientizarea modului in care sistemul asigura o distribuire corecta a poverii fiscale.

Sunt principii pe care nimeni nu le poate contesta, dar ramane de vazut care vor fi mecanismele si prevederile legale prin care vor fi transpuse in practica. Pe de alta parte, problema necesitatii unui ”sistem de impozitare mai just (fair)” o regasim si in documentul publicat pe site-ul Bancii Nationale a Romaniei, ”Romania - zona euro”. Aceasta propunere este in deplina rezonanta cu cele ale guvernului din planul de relansare economica, dar, de asemenea, nu arata calea prin care va fi obtinuta justetea impunerii.

In acelasi timp, unele voci considera ca ar trebui reintrodusa impozitarea progresiva. Ar fi o metoda care a crea mai multa echitate si ar creste colectarea? Exista argumente pro si contra, dar ca de obicei implementarea este esentiala. Diferitele metode de crestere a colectarii au avut efecte minore in Romania. Mediul de afaceri a insistat ca reforma administratiei fiscale si informatizarea ar rezolva aceasta problema intr-o mare masura. Progrese s-au facut in acest sens, dar prea putine fata de nevoile bugetare care, dupa pandemie, se afla in crestere abrupta.

Totodata la nivel european si global nevoia de venituri bugetare este tot mai mare pentru ca toate guvernele au lansat planuri generoase de sustinere a economiei. De unde vin acesti bani? Comisia Europeana ia in calcul o taxa digitala, o taxa pe carbon, o taxa pentru intreprinderile mari, toate propunerile fiind in discutii cu statele membre.

Pe 15 iulie, Comisia a adoptat un pachet fiscal care vizeaza ”stimularea echitatii fiscale prin intensificarea luptei impotriva abuzurilor fiscale, reducerea concurentei fiscale neloiale si sporirea transparentei fiscale” care cuprinde trei initiative separate:

- Planul de actiune fiscala care contine 25 de masuri distincte de simplificare a normelor si procedurilor fiscale;

- Propunerea privind cooperarea administrativa (DAC 7) care extinde normele UE in materie de transparenta fiscala a platformelor digitale. Aceasta propunere va asigura schimbul automat de informatii intre statele membre cu privire la veniturile generate de vanzatorii de pe platformele online;

- Comunicarea privind buna guvernanta fiscala care propune o reforma a Codului de conduita care sa abordeze concurenta fiscala si practicile fiscale daunatoare din UE.

De asemenea, Comisia va elabora o reforma profunda a sistemului de impozit pe profit pentru a se adapta economiei digitale, prin realinierea drepturilor de impozitare cu modul in care se creeaza valoarea si prin stabilirea unui nivel minim de impozitare efectiva a profiturilor companiilor.

In perspectiva revenirii la normalitate, politicile fiscale vor avea in continuare un rol determinant si ar putea suferi schimbari majore, la nivel global. O analiza detaliata privind masurile fiscale, legale si economice luate de peste 100 tari din toata lumea in actualul context, realizata de reteaua PwC poate fi gasita aici.

Pandemia COVID-19 a dus la scaderea economiilor majoritatii tarilor si, implicit, a economiei globale, dar unele state au fost si vor continua sa fie mai afectate decat altele. Politicile fiscale post-COVID vor lua in considerare atat noua fata a economiei globale si a fiecarui stat in parte, cat si costurile acestei crizei. Datoria publica masiva a multor tari are impact asupra investitiilor viitoare. Modul de reducere a datoriilor si viteza de reducere a acestora vor fi determinate in principal de ratele dobanzilor, ale inflatiei si de cresterea economica. Aceste cifre vor fi premisele de la care vor pleca discutiile despre politicile fiscale viitoare.

Globalizarea pare ca nu va mai fi un obiectiv la fel de clar in anii care urmeaza. Acest lucru va afecta atat contribuabilii, cat si administratiile fiscale si rolurile organizatiilor internationale relevante. Lanturile de aprovizionare concentrate la nivel global si procesele foarte dependente de oameni se afla sub presiune si sunt reanalizate. Automatizarea si robotizarea pot creste si/sau accelera, cu efecte asupra impozitelor privind forta de munca. Localizarea productiei mai aproape de casa in loc sa fie plasata in teritorii cu costuri mai mici va aduce modificari substantiale ale tranzactiilor si ale modului in care acestea se vor reflecta asupra relatiilor intra-grup si asupra alocarilor ulterioare de impozit pe profit intre entitatile unui grup multinational. Lanturile de aprovizionare organizate diferit si procesele din ce in ce mai automatizate vor avea impact asupra modului in care se creeaza valoarea in companiile multinationale si pot da nastere unor noi provocari din perspectiva preturilor de transfer.

Pe fondul scaderii veniturilor din impozite, impozitele pe cifra de afaceri (inclusiv taxele digitale) pot incepe sa para mai atractive pentru guverne. In aceste conditii, viitorul tratatelor de evitare a dublei impuneri va fi, de asemenea, mai putin sigur pentru ca schimbarea politicilor fiscale ale statelor va pune companiile in situatia de a se confrunta cu taxe si impozite unilaterale pentru care tratatele nu ofera scutire de la dubla impozitare.

In orice caz, noul context pune presiune pentru mai multa solidaritate si transparenta fiscala. Unele tari au precizat ca impun criterii pentru intreprinderile care au sediul in asa-numitele „paradisuri fiscale” atunci cand solicita facilitati din planurile de masuri post COVID-19. Alte state au pus in discutie posibilitatea ca imprumuturile de criza acordate companiilor sa fie rambursate inainte ca dividendele sa fie distribuite actionarilor, indiferent de locul in care se afla acele companii si actionari. Acest tip de conditii sunt tot mai cerute pentru o mai mare transparenta.

Istoric, taxele au crescut dupa crize, ceea ce evident nu este de dorit, cu atat mai mult cu cat luarea unor masuri de austeritate prea curand ar impiedica o posibila redresare economica. Atat contribuabilii, cat si guvernele vor dori sa aiba o plasa de siguranta mai buna in viitor si vor pune accent pe sustenabilitatea anumitor tipuri de venituri fiscale care, pe fondul unor crize si tensiuni, ar putea deveni un factor mai important decat pana acum care va influenta politicile fiscale globale in perioada urmatoare.