Digitalizarea rapida in mediul public si privat din ultimul an si jumatate a schimbat modul de lucru si a dus, totodata, la accelerarea utilizarii unor surse de informare tot mai variate. Vom aborda, in acest articol, impactul pe care aceste schimbari il au asupra modului in care autoritatile fiscale analizeaza modelele de afaceri utilizate istoric de multinationale, ce inseamna un model de afaceri sustenabil fiscal si care a fost impactul pandemiei asupra acestor modele.

Modele de afaceri sustenabile

Paleta consacrata de modele de afaceri nu mai este ceva nou pentru Agentia Nationala de Administrare Fiscala (ANAF). Producatori cu functii si riscuri depline, procesatori, distribuitori cu functii si riscuri limitate, prestatori de servicii – sunt doar cateva exemple de profiluri functionale cu care un inspector fiscal se intalneste in mod uzual in timpul controalelor efectuate. Daca la inceput acestea erau privite sceptic, autoritatile fiscale si-au insusit rapid notiunile si limbajul specific si au devenit tot mai familiarizati cu modelele de afaceri concepute, de regula, la nivelul sediului principal al grupului si implementate local in fiecare filiala.

Ce observam acum, in cadrul inspectiilor fiscale, este prezenta unui dialog de calitate cu echipa de control pe tema modelelor de business, dar si o privire critica asupra acestora. Profilul functional declarat de contribuabil in baza dosarului preturilor de transfer este acum validat de catre inspectori, iar discutiile cu echipa de control au, de regula, un grad de detaliu destul de mare. Daca, in urma evaluarii inspectorilor, reiese ca modelul de afaceri nu oglindeste intocmai modelul declarat, contribuabilul risca ajustari ale preturilor de transfer, facute in sensul cresterii bazei impozabile in Romania.

Un model de afaceri sustenabil fiscal este, in primul rand, un model aliniat cerintelor operationale, implementat corespunzator din punct de vedere juridic si aplicat consecvent la nivelul tuturor entitatilor sale afiliate. Planificarea este importanta intrucat trebuie sa tina cont nu doar de obiectivele grupului, ci si de specificul local al companiilor – capabilitatile si obstacolele operationale locale sunt o cauza des intalnita a unui model de business bine planificat pe hartie la nivel de grup, insa nefunctional din punct de vedere al filialei.

In ce priveste aplicarea consecventa a modelelor de business, aici vorbim de aspecte privind intocmirea unui cadru contractual care sa reflecte modelul, transferul oamenilor cu functiile de decizie in companiile care isi asuma acele functii, comunicarea catre angajati a schimbarilor survenite si ajustarea in corespondenta a fiselor de post cu noile responsabilitati si limite, evitarea duplicarii functiilor, monitorizarea periodica a conformitatii cu modelul de afaceri aplicat, etc.

Astfel, teoria trebuie intotdeauna aliniata cu practica, iar modelul de business trebuie revizuit periodic, intrucat adesea pot aparea deviatii de la planul original care ar putea transforma, spre exemplu, profilul unei societati cu functii si riscuri limitate in functii si riscuri depline, ducand la cresterea profitabilitatii asteptate de autoritatile fiscale.

Tehnici recente de validare a modelului de afaceri

Din practica inspectiilor fiscale din ultima perioada, am observat ca sursele din care ANAF isi procura informatii sunt tot mai variate. Daca anterior informatiile erau colectate in principal din documentele financiar-contabile si fiscale ale societatilor sau alte surse de informatii (e.g. schimb de informatii), acum inspectorii fiscali apeleaza si la surse mai neconventionale. Astfel, diverse documente interne, precum fise de post, minute ale intalnirilor, diverse baze de date, etc, au devenit surse de informatii folosite in mod uzual in cadrul controalelor de preturi de transfer. Discutiile cu personalul operational al societatii verificate se incadreaza si ele in seria noilor tehnici de verificare utilizate de ANAF. De asemenea, inspectorii apeleaza adesea si la surse externe de informatii precum retele de socializare, presa, anunturi de recrutare si evenimente, inclusiv solicitarea de informatii de la partenerii comerciali terti.

Sa luam un exemplu – o inspectie fiscala se deruleaza la o societate care functioneaza, conform informatiilor din dosarul preturilor de transfer, pe modelul de producator pe baza de contract pentru antreprenorul nerezident al grupului multinational. Echipa de control organizeaza interviuri de analiza functionala pentru validarea continutului din dosar, iar din discutiile cu angajatii din departamentul de achizitii reiese ca acestia cauta furnizori si negociaza oferte de achizitie a materiilor prime. In acelasi timp, managerul de productie are mentionat in profilul de LinkedIn ca este responsabil pentru activitatea fabricilor grupului din regiune. Totodata, profitabilitatea societatii din Romania se situeaza sub cea raportata de alte societati afiliate cu profil similar. Toate cele de mai sus alimenteaza suspiciunea echipei de control privind validitatea modelului de afaceri declarat al societatii din Romania si conduce la discutii privind nivelul potrivit de profitabilitate al acesteia.

Situatii exceptionale – Pandemia de COVID-19

Pandemia de COVID-19 a pus presiune pe modelele de business clasice. Astfel, din cauza reducerii consumului si a cererii pentru produse si servicii in anumite domenii, unele societati multinationale au inregistrat pierderi pe intreg lantul creator de valoare: de la producator la distribuitor. De exemplu, daca entitatea distribuitoare la nivelul grupului nu a mai avut vanzari constante si la acelasi nivel din anii anteriori, inclusiv fabrica ce actioneaza in regim de procesare pentru grup nu a mai produs la capacitate maxima, marja de profitabilitate obtinuta de aceasta din urma din cauza costurilor fixe (e.g. chirii, amortizare, dobanzi pentru credite contractate etc) este influentata in consecinta.

Totusi, asa cum au fost concepute majoritatea modelelor de afaceri, un producator cu functii si riscuri limitate nu ar trebui sa suporte pierderi din exploatare, riscul de piata fiind asumat, de regula, de societatea „antreprenor” a grupului. In aceasta situatie si in cazul altor modele de afaceri cu entitati cu profil functional si de risc redus, a aparut necesitatea unei aplicari flexibile a modelului si chiar de revizuire a acestuia.

In acelasi timp, comunitatea de afaceri dar si administratiile fiscale din toata lumea au sesizat nevoia unor linii directoare suplimentare pentru a trata problematica preturilor de transfer pe timp de pandemie. Asadar, in decembrie 2020, Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica (OCDE) a emis un ghid cu privire la implicatiile pandemiei COVID-19 in preturile de transfer. Acest ghid abordeaza, printre altele, subiecte precum pierderile inregistrate de companiile din grup si alocarea costurilor specifice COVID-19, modificarea contractelor intra-grup pentru a aborda consecintele pandemiei sau validitatea acordurilor de pret in avans negociate pre-pandemie.

Ramane de vazut in ce masura ANAF va avea in vedere recomandarile OCDE pentru a acomoda provocarile cu care s-au confruntat societatile in fata noilor realitati economice cu impact in activitatea operationala.