In Monitorul Oficial din data de 12 februarie 2020 a fost publicata Ordonanta de urgenta a Guvernului (OUG) nr. 23/2020 pentru modificarea si completarea unor acte normative cu impact asupra sistemului achizitiilor publice. Prin intermediul acestei ordonante de urgenta au fost operate si o serie de modificari ale Legii nr. 101/2016 privind remediile si caile de atac in materie de atribuire a contractelor de achizitie publica, a contractelor sectoriale si a contractelor de concesiune de lucrari si concesiune de servicii, precum si pentru organizarea si functionarea Consiliului National de Solutionare a Contestatiilor. Una dintre cele mai importante modificari se refera la cautiunea si taxa de timbru prevazute pentru contestarea actelor autoritatilor contractante si pentru caile de atac referitoare la deciziile pronuntate de CNSC sau de instanta in legatura cu aceste contestatii, principala schimbare fiind eliminarea cautiunii pentru contestatiile judiciare si instituirea unei taxe de timbru importante pentru aceste contestatii.

 

In ceea ce priveste scopul modificarii, acesta a fost unul declarat. Un important membru al Guvernului Romaniei declara, anterior adoptarii acestui act normativ, ca multe dintre contestatii sunt formulate pentru a tergiversa inutil procedurile de achizitie publica, astfel incat Guvernul a gandit "o taxa de timbru pentru cei care vor sa conteste, astfel incat atunci cand contesti un proiect ai garantia ca acolo, intr-adevar, sunt niste probleme".

 

In realitate, singurul scop care, probabil, va fi atins, va fi acela de a directiona catre Consiliul National pentru Solutionarea Contestatiilor (CNSC) toate contestatiile formulate impotriva diferitelor acte din cadrul unei proceduri de achizitie publica. Astfel, daca inainte de intrarea in vigoare a OUG nr. 23/2020, indiferent daca alegeau sa conteste la CNSC sau la instanta, contestatorii consemnau o cautiune, a carei valoare reprezenta 2% din valoarea estimata a contractului, dar nu mai mult de 35.000 de lei, respectiv 220.000 de lei, in functie de anumite praguri valorice, in acest moment, contestatorii sunt obligati sa consemneze aceasta cautiune doar in cazul in care aleg sa formuleze contestatia la CNSC. In schimb, daca ar alege sa formuleze contestatia la instanta, ar trebui sa achite o taxa de timbru in valoare de 2% din valoarea estimata a contractului, dar nu mai mult de 100 de milioane de lei.

 

Sa mai notam, pentru cei nefamiliarizati cu termenii juridici ca, pe langa diferenta de cuantum maxim a cautiunii, respectiv a taxei de timbru, intre cei doi termeni exista o deosebire de substanta:

Daca imaginam un caz practic in care autoritatea ar descalifica trei oferte, iar toti cei trei ofertanti ar formula contestatie pe cale judiciara, ar achita cate 100 de milioane de lei cu titlu de taxa de timbru, iar la sfarsit ar castiga toti, autoritatea contractanta va trebui sa achite taxa de timbru in valoare totala de 300 de milioane de lei, la care se vor adauga si cheltuielile de judecata reprezentand onorariul de avocat.

 

Daca mergem mai departe si analizam caile de atac pe care le au partile la indemana, observam ca si intre ele exista diferente importante din perspectiva barierelor pecuniare care au fost ridicate prin OUG nr. 23/2020. Astfel:

Avand in vedere toate cele de mai sus, rezulta ca:

Din aceasta analiza comparativa rezulta ca singurul scop care, probabil, va fi atins prin acest act normativ va fi acela ca persoanele care se vor considera vatamate prin acte emise in cadrul procedurilor de atribuire vor alege, cel mai probabil calea de atac la CNSC. Dar experienta ne spune ca acest scop era deja atins prin simplul fapt ca, in urma formularii unei contestatii la CNSC, desi procedura achizitiei publice poate continua, nu se poate finaliza prin semnarea contractului de achizitie publica.

 

Prin urmare, nici anterior aparitiei OUG nr. 23/2020, lumea nu se inghesuia sa formuleze contestatii pe cale judiciara (chiar daca exista egalitate de tratament din perspectiva costurilor directe, egalitate care nu mai exista si care, din acest motiv, ar putea forma obiect de analiza de catre Curtea Constitutionala). Calea de atac la CNSC a fost intotdeauna mai facila, dureaza mai putin, beneficiaza de atentia unor persoane specializate in acest domeniu, unii cu multi ani de experienta in spate si, cum am spus mai sus, nici nu se poate semna contractul pana cand CNSC nu isi spune cuvantul.

 

In aceste conditii, apreciem ca modificarile aduse Legii nr. 101/2016 prin intermediul OUG nr. 23/2020 nu ajuta la atingerea scopului declarat al legiuitorului, respectiv acela de a descuraja "contestatarii de profesie" sa blocheze licitatiile publice cu contestatii vadit neintemeiate, intrucat contestatarii au in continuare posibilitatea de a introduce contestatii la CNSC, consemnand aceeasi cautiune pe care o consemnau si inainte. De altfel, procedurile administrativ-jurisdictionale desfasurate de CNSC nu vor putea fi niciodata conditionate de plata vreunei taxe de timbru, cata vreme Constitutia Romaniei prevede in mod expres, in art. 21 alin. 4, ca "jurisdictiile speciale administrative sunt facultative si gratuite".

 

*Articol semnat de Dan-Rares RADUCANU, Senior Partner (foto) si Irina TITORIAN, Junior Lawyer, STOICA & Asociatii.