Sectorul constructiilor din Turcia se afla intr-o profunda stare de criza, care se manifesta pe mai multe fronturi, dupa cum arata un studiu recent realizat de EECFA (asociatia est-europeana de prognoza pentru acest domeniu de activitate). Ratele ridicate ale dobanzilor sustinute de inflatia galopanta reusesc sa afecteze operatiunilor majoritatii antreprenorilor din bransa. De asemenea, un impact negativ este exercitat de contradictia dintre cresterea costurilor de executie si scaderea preturilor de livrare a locuintelor. In ceea ce priveste companiile implicate in domeniul ingineriei civile, lucrarile acestora au consemnat un declin semnificativ din cauza decretului prezidential care interzice realizarea de licitatii pentru proiecte noi, in afara celor considerate prioritare de autoritati, la care se adauga reducerea drastica a bugetelor autoritatilor centrale si locale alocate unor astfel de obiective. Totul a inceput cu devalorizarea acuta a valutei nationale incepand cu noiembrie 2016, efectele incepand sa se faca simtite in domeniul constructiilor din august 2018. In prima parte a anului in curs, autorizatiile de construire au suferit o contractie de 37,7%, iar indicele anual de costuri in constructii s-a diminuat de la 28,11%, in ianuarie, la 25,45%, in luna mai a anului curent. Avand in vedere influentele exercitate de indicele preturilor de consum, cresterea reala a costurilor in domeniu a fost, in cele doua luni mentionate anterior de 6,4%, respectiv 5,7%. Datele puse la dispozitie de institutul de statistica din Turcia (TUIK) indica o diminuare de 10,9% a ponderii activitatii analizate in PIB in primul trimestru din 2019, fata de intervalul de referinta. In acelasi timp, indicele preturilor la locuinte a scazut in cele doua repere temporale cu 13,9%, respectiv 14,4%, presiuni suplimentare asupra pietei fiind induse inclusiv de diminuarea vanzarilor cu 21,7%, respectiv 48,6% (pentru inceputul lunii iunie a.c.). Reprezentantii industriei constructiilor considera ca o solutie viabila la actuala criza ar fi aceea de cumparare a surplusului actual de locuinte (care se situeaza intre 800.000 de unitati si un milion de unitati) de un fond al proprietatii de stat, format prin reunirea activelor detinute de institutiile financiare publice si comerciale. Din pacate, suportul pentru aceasta initiativa este destul de limitat, se arata in finalul raportului EECFA.