- Incep prin a multumi pentru prilejul de a discuta din nou, ca de mai multi ani, despre ce se intampla in constructii. As folosi acest prilej pentru a trece dincolo de o simpla insiruire de proiecte in lucru si de aprecieri ale perioadei, cu optimism sau circumspectie. Chiar daca vorbim acum despre cladiri industriale si logistice ca fiind o categorie distincta, puternica si relevanta economic, nu trebuie sa uitam ca in sectorul constructiilor toate au legatura unele cu altele. Vreau sa spun ca politica si guvernarea se reflecta serios in increderea investitorilor privati, se stie, starea infrastructurii este si ea importanta, alaturi de resursele de forta de munca calificata pentru diferite activitati si costul acesteia. Nu putem ignora situatia internationala, razboaiele si reactivarea industriilor militare, despre care presupun ca nu vom citi prea multe in reviste, pentru ca sunt probleme evident confidentiale, sau mai exact, secrete. Cele mai multe investitii private se desfasoara in fazele preliminare autorizarii, care sunt importante si de durata, sub agremente de confidentialitate. E firesc sa fie asa si motivele tin de problemele de concurenta atat loiala, cat si mai ales neloiala. Se dau lupte acerbe in zona influentelor politice si constrangerilor administrative, a consultarilor publice, a obstructionarii de proiecte in scopul obtinerii de compensatii sau foloase materiale care sa cumpere acceptul, acolo unde este necesar si asa mai departe. Eu sunt pentru a discuta in mod deschis fenomenele si a contribui la a decide daca ceea ce se intampla este ceea ce ne dorim cu adevarat, este ceea ce avem nevoie, sau putem avea un mediu concurential just si predictibil. Eu voi incerca sa contribui in continuare cu ce pot, in spatiul public pus la dispozitie si de Agenda Constructiilor. 

Asadar ce proiecte avem in lucru, nu va pot spune prea multe despre cele noi. Avem, asa cum presupun ca au si ceilalti actori din piata, conventii de confidentialitate cu investitorii privati. Cei publici au si ei comportamente legate de comunicare pe care le prefera si impun. Politicienii doresc sa atraga atentia asupra lor si performantelor lor, sa detina controlul comunicarii si, prin urmare, nu accepta ca un arhitect sa spuna primul la ce lucreaza sau ca s-a autorizat un anumit proiect si cand estimeaza ca va fi gata. Sunt convins ca cititorii inteleg exact ce spun si ca au, la randul lor, multe exemple proprii de acest fel. Totusi va voi spune ca lucram la un proiect comercial privat important la Iasi, aflat foarte aproape de autorizare. Avem in proceduri de receptii mai multe facilitati din domeniul procesarii cartofilor si laptelui in mai multe locatii din secuime, dupa aproape doi ani de lucru intens pe mai multe santiere.

Proiectul la care ma voi referi cu mai multe detalii s-ar putea incadra in categoria logistica, la limita, pentru ca se refera la infrastructura pentru transport sau in categoria industriala, prin solutiile constructive, fiind de fapt o dotare pentru public, realizata prin investitie privata. Este un parcaj public de mare capacitate in zona centrala a municipiului Cluj-Napoca, extrem de important pentru modul in care se utilizeaza aceasta zona cu mai multe strazi devenite recent pietonale. Proiectul a durat foarte mult din cauza indeciziei administratiei asupra solutiei de implementare in trafic, cu sau fara o intersectie cu giratie, a indeciziei celor de la comisia pentru cultura de a fi sau nu consecventi cu propriile avize acordate in faze anterioare ale proiectului si a vecinilor care, desi au semnat la cumpararea locuintelor acceptul de a se invecina cu viitorul parking, si-au schimbat atitudinea pe parcurs. Au mai fost si alte interferente picante care implica personaje conectate politic, dar aici vorbim doar de constructii, chiar daca ele depind, cum spuneam, de diferite forte si interese, manifestari si fenomene. Cladirea pentru parcare este inserata la intrarea in cimitirul istoric din imediata vecinatate a centrului. Structura a fost adaptata conditiilor foarte dificile de organizare de santier si obiectivului de a avea deschideri mari pentru a face manevrele autovehiculelor cat mai usoare. Asteptam finalizarea lucrarilor in aceasta toamna.

 

- Pe de-o parte, am lucrat la proiectele incepute anul trecut si chiar mai demult, pe de alta, am asteptat sa inceapa lucrarile de santier la proiecte publice importante realizate, lucru care nu s-a intamplat, din pacate. Nu a fost cel mai bun an al nostru, dar atunci cand faci proiecte ample, care se realizeaza in timp, ai de lucru in continuu. Nu acelasi lucru se poate spune despre fluxul de numerar, mai ales cand in mod inacceptabil insusi clientul public este rau-platnic. Asa ceva nu ar trebui sa se intample cand ai contracte ferme cu statul. Cand insa acesta se arunca fara acoperire financiara in proiecte ambitioase, se intampla ceea ce am patit si noi anul acesta, adica sa nu reuseasca finantarea proiectelor din diverse motive si acestea sa nu se realizeze.

Ce estimari am pentru ultimele luni? Mai degraba am sperante, nu estimari, pentru ca activam intr-o lume nesigura, cu schimbari surprinzatoare si riscuri. Am lucrat la mai multe oferte in zona proiectelor publice de proiectare si executie, cu parteneri din domeniul antreprenoriatului, dar majoritatea procedurilor de achizitie s-au amanat si, deci, asteptam. Personal nu cred ca o sa se intample lucruri foarte spectaculoase pana la sfarsitul anului curent, marcat de toate alegerile posibile si de interesele conexe lor. Adevarata nota de plata va veni anul viitor, cu sanctiuni simtitoare si pentru sectorul constructiilor cred, asa cum spun foarte multi analisti.

Pe termen lung, nu stiu ce sa raspund concret despre firma noastra. Depindem de economia din constructii din Romania, evident. Sper ca aceasta sa se intareasca, bazandu-ma pe mai multe motive: dezvoltarea accelerata din ultima vreme a infrastructurii de transport, cu finalizarea unor tronsoane importante de autostrazi, centuri si chiar cai ferate; amplificarea importantei pozitiei strategice a Romaniei la Marea Neagra si in economia de aparare proprie si in cadrul NATO; nevoile evidente de reformare prin investitii in domeniile foarte importante si in retard ale educatiei si sanatatii. Daca acestea cresc in calitate, vor fi influentate si industria si logistica despre care vorbim astazi.

 

- Cred ca investitiile din industriale si logistica vor migra spre regiunile care se conecteaza la retelele de infrastructura, adica Moldova. Mai consider ca vestul tarii isi va pastra avansul si ritmul de dezvoltare in context central european si balcanic, prin extinderi de retele de productie si distributie. Economia sustenabila va avea, la randul sau, efecte de atomizare si dispersie atat a productiei, insotite de circularitate, cat si a logisticii, pentru a intari proximitatea. La acestea se vor adauga politicile europene de reducere a amprentei de carbon a constructiilor, care ar trebui sa aiba tot mai multe consecinte.

Proiectele pentru constructii capata tot mai mult caracteristici care tin de cerintele de sustenabilitate, care vor fi tot mai bine intelese si aplicate, chiar daca prea lent pentru ceea ce se doreste strategic. Aceasta insemna si ca vor fi tot mai scumpe. Pretul sustenabilitatii exista si va trebui platit.

Despre achizitii, avizari, executie si plati se pot spune multe, pentru ca niciodata nu au mers toate struna simultan. Sunt unele administratii care se incurca in propriile proceduri, chiar si pentru proiectele publice in care au interes direct, si sunt altele care trec rapid peste etapele de pregatire, oferind terenul pentru ceea ce considera strategic. Personal, nu cred ca e firesc sa avem diferente de comportament birocratic si administrativ atat de mari in Romania, de la PUZ-uri si autorizatii care se trateaza prioritar si dureaza saptamani sau chiar zile ca procese administrative si altele asemenea care depasesc anii si se incurca in complicatii deliberat construite. Problema nu e noua, dar nu prea vad semne de disparitie sau diminuare considerabila. 

 

- Nu remarc ceva deosebit, care sa faca perioada despre care discutam distincta. Apreciez cladirile industriale ca fiind din ce in ce mai performante si, dupa cum am mai spus, este un domeniu in care sa asimileaza progrese tehnologice inaintea altor categorii de cladiri comerciale si chiar publice. Bineinteles, nu putem generaliza. Ca in toate domeniile exista investitiile de varf, exista campionii si mai sunt cei care incearca sa fie profitabili la minima rezistenta. Daca discutam despre domeniul industrial, cred ca viitorul este al transformarilor si adaptarilor cladirilor existente. Acestea sunt mult mai dificil de estimat, bugetat, proiectat si realizat, dar sustenabilitatea care se impune ne obliga sa le luam in considerare. Tot mai multe proiecte pe centre industriale vechi pastreaza partial, prin selectie, ceea ce se poate refolosi cu succes. 

- Cel mai simplu spus este ca facem cat mai mult ceea ce stim si ceea ce ni se cere, adica ceea ce este nevoie. Mizam pe BIM, sistem pe care il practicam de peste zece ani. Incercam sa ramanem in zona proiectelor complexe, ample, care necesita o organizare si coordonare buna, pe care am reusit sa o practicam pana acum. Restul sunt framantari si discutii interne, pe care nu le impartim inca cu publicul larg, firesc. Daca cele mai multe firme au ca obiective cresterea, dezvoltarea, amplificarea dimensiunilor, a acoperirii pietei si a cifrelor de afaceri, pot spune despre noi ca ne dorim sa fim eficienti si nu neaparat mari. 

- Termenul de "provocari" poate avea doua intelesuri, unul legat de oportunitati, iar celalalt de dificultati. Acestea de cele mai multe ori merg impreuna, in sensul ca nu prea exista proiecte care sa ofere doar sanse, fara a avea propriile dificultati. Suntem interesati de zonele in care am acumulat experienta si pentru care suntem de multe ori chemati sa ne folosim cunoasterea. Ma refer la strategii si la croirea de proiecte complexe, adica la ceea ce se numeste, in termeni de specialitate, "studiul de fezabilitate". Acestea au o importanta-cheie, dar nu se platesc bine deloc, desi pe ele se bazeaza orice proiect de succes. Pana la remedierea acestei realitati ultracunoscute, preferam proiectele tehnice complexe si colaborarile cu antreprenori buni, care stiu ca au nevoie de proiecte intr-o formula care sa le dea lor posibilitatea de a fi eficienti.

Legat de probleme, si acestea sunt de doua feluri - cele proprii si cele ale sistemului din care facem parte, in care lucram. De sistem nu o sa ma mai ocup acum, pentru ca este problema tuturor, inclusiv a celor care s-au adaptat si profita de problemele lui. Cele proprii tin de stabilitatea personalului si calificarea lui. In proiectare se obtine lent integrarea intr-un sistem de lucru intr-o echipa cu un management specific si proceduri proprii. Daca angajatii cu care ai consumat resurse pentru a ii aduce la nivelul dorit sunt recrutati de concurenta cu procedee discutabile, asta se poate transforma intr-o problema de care nu te poti apara decat in defavoarea angajatilor si nu ne dorim asa ceva. Cea mai mare provocare ramane, dupa mine, tranzitia digitala completa, care pare intrerupta la nivelul administratiei, cel putin. Este ridicol sa se mai predea atatea informatii pe hartie cand pur si simplu nu e nevoie, existand toate posibilitatile tehnologice si legale pentru a transmite, opera cu date si arhiva informatii. Refuzul de a le implementa tine de incompetente, de interese de a limita transparenta si de un confort specific sectorului public, autoconservat. De cealalta parte, a relatiei cu antreprenorii de constructii, ne asteptam sa lucram tot mai mult prin metode exclusiv digitale.