Noul coronavirus declansat in decembrie 2019 din provincia Wuhan, China, s-a raspandit fulminant la nivel global in ultimele luni, si, in ultimele saptamani, a afectat puternic tarile europene, inclusiv Romania. In acest context, ingrijorarile companiilor ai caror angajati obisnuiesc sa calatoreasca in strainatate nu au intarziat sa apara.

Pe plan local, legislatia muncii si a sanatatii si securitatii in munca cuprinde o serie de reguli pe care angajatorii le pot aplica pentru a preveni raspandirea epidemiilor (aplicabile, deci, si in cazul virusului COVID-19) si pentru a limita efectele negative in randul organizatiei. Suplimentar, miercuri, 26 februarie 2020, Ministrul Sanatatii a emis Ordinul nr. 313/26.02.2020 privind instituirea masurii de carantina a persoanelor cu risc de infectare cu COVID-19 si stabilirea unor masuri in vederea prevenirii si limitarii efectelor epidemiei.

 

Carantina se instituie pentru o perioada de timp de 14 zile pentru persoanele care nu prezinta simptome, dar care se intorc din zonele cu transmitere comunitara extinsa a noului coronavirus (aceste zone sunt actualizate in timp real pe web-site-ul Ministerului Sanatatii).

Persoanele care se intorc din zone afectate de COVID-19, altele decat zonele cu transmitere comunitara extinsa, se vor autoizola la domiciliu 14 zile, timp in care vor fi monitorizate de catre directiile de sanatate publica si prin intermediul medicului de familie. Masura se va aplica si membrilor lor de familie. Masura se impune si fata de persoanele care au intrat in contact direct cu persoanele cu simptome si care au calatorit in zone cu transmitere comunitara extinsa, care au intrat in contact direct cu persoanele care au fost confirmate cu coronavirus, precum si membrilor de familie ai persoanelor care se incadreaza in una dintre aceste situatii.

 

Potrivit Codului muncii, dispunerea carantinei este o cauza de suspendare de drept a contractului individual de munca, fapt ce presupune ca angajatii nu mai presteaza munca si nu vor incasa drepturile salariale. Acestia vor beneficia, in schimb, de indemnizatia descrisa anterior.

Desi autoizolarea nu este reglementata expres drept cauza de suspendare, Ministerul Sanatatii informeaza ca persoanele angajate, beneficiaza, la iesirea din autoizolare, de concediu medical, care ar urma sa fie eliberat de catre medicul de familie, in baza certificatului Directiei de Sanatate Publica, nemaifiind nevoie de adeverinta de la angajator. Asadar, si aceasta cauza va atrage suspendarea contractului de munca.

 

Potrivit legii, persoanele afectate de masurile de carantina beneficiaza de concediu si indemnizatie pentru carantina. Acestea se acorda asiguratilor carora li se interzice continuarea activitatii din cauza unei boli contagioase, pe durata stabilita prin certificatul eliberat de directia de sanatate publica. Certificatele de concediu medical pentru carantina pot fi eliberate pentru o perioada mai mare de 10 zile (i.e., limita aplicabila concediilor pentru incapacitate temporara de munca). In plus, durata concediului medical pentru carantina nu se cumuleaza cu durata concediilor medicale acordate unui asigurat pentru alte afectiuni.

In ce priveste indemnizatia pentru carantina, cuantumul brut lunar al acesteia reprezinta 75% din baza de calcul stabilita potrivit legii si se suporta integral din bugetul Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate.

 

Ce se intampla insa cu acei angajati care nu par sa se incadreze in situatiile care impun autoizolarea sau instituirea carantinei?

In conditiile in care gradul de alerta internationala privind noul coronavirus a fost recent ridicat de Organizatia Mondiala a Sanatatii la nivel maxim, situatia globala creeaza premisele unei justificari legitime pentru ca angajatorii sa poata implementa imediat orice masuri se impun pentru protejarea sanatatii si securitatii in munca a angajatilor lor.

In functie de particularitatile fiecarei organizatii si de interesele angajatilor lor, angajatorii pot apela la una dintre urmatoarele masuri prevazute de legislatia muncii:

O alta masura de interes poate viza programarea unor controale medicale frecvente in perioada urmatoare, in colaborare cu furnizorul de servicii de medicina muncii si cu consultarea reprezentantilor angajatilor. Spre exemplu, legislatia speciala prevede ca efectuarea examenului periodic are ca scop, intre altele, chiar depistarea bolilor care constituie risc pentru viata si sanatatea celorlalti lucratori la acelasi loc de munca.

In plus, gradul de responsabilizare din partea angajatilor ar trebui sa fie si el unul proportional cu seriozitatea acestei amenintari, mai ales ca nesocotirea masurilor ce privesc prevenirea sau combaterea bolilor infectocontagioase poate reprezenta infractiunea de zadarnicire a combaterii bolilor, care se pedepseste inclusiv cu inchisoarea, chiar savarsita din culpa (sunt deja celebre cazuri de persoane cercetate penal pentru neaplicarea masurilor de autoizolare la domiciliu).