La nivelul intregului mapamond, sistemul medical se confrunta cu provocari mari, generate de faptul ca pandemia nu da inca semne de regres. Medicii si personalul adiacent isi risca sanatatea in fiecare clipa, din cauza lipsei echipamentelor necesare desfasurarii activitatii specifice, in conditii de minima siguranta. Aceasta situatie de fapt, care se concretizeaza prin absenta mastilor respiratorii din clasa N95, a scuturilor de protectie etc. ii determina pe profesionistii din domeniu sa improvizeze sau sa foloseasca in mod prelungit aceleasi metode de protectie. La nivel de unitate spitaliceasca, starea respectiva se manifesta prin penuria de ventilatoare mecanice si alte componente vitale pentru tratarea pacientilor. In contextul dat, metoda aditiva de procesare, beneficiind de eficienta, viteza si adaptabilitate ridicate vine in sprijinul celor care au nevoie. Expertii din domeniu lucreaza intensiv pentru punerea la dispozitia utilizatorilor a tuturor instrumentelor necesare, inclusiv facilitati de printare tridimensionala, pentru a asigura pivotarea corespunzatoare a operatiunilor in directia corespunzatoare crearii tuturor produselor critice, necesare la acest moment. Deja multi competitori s-au aliat in eforturile comune ale intregii industrii, aliniindu-si resursele pentru a produce echipamentele de protectie solicitate si de a astupa bresele din lanturile de aprovizionare. Toate acestea fac ca luminita de la capatul tunelului sa devina mai vizibila, desi lupta cu coronavirusul este departe de a se fi incheiat. Cu toate ca „noua normalitate” nu va fi vesnica, lectiile invatate cu aceasta ocazie vor fi importante pentru industria prelucratoare, intr-un viitor in care perturbari de alta natura au o probabilitate mare de aparitie.

O experienta castigata este aceea a implementarii sistemelor locale de aprovizionare, pentru a imbunatati productia la comanda si a elimina riscul de rupere a unor lanturi prea lungi, care si-au dovedit ineficienta. Prin potentiala reducere a ponderii produselor ce includ o multitudine de componente si inlocuirea acestora cu variante printate ale unui fisier digital pot fi, de exemplu, evitate blocajele. Astfel, in loc ca spitalele sa comande anumite produse care pana la momentul in care apare cererea sunt blocate in depozite, sistemul de printare permite ca acestea sa fie executate doar in momentul in care exista solicitari pentru ele. Acest sistem poate fi extins la o multitudine de domenii care au industria prelucratoare ca furnizor de componente. O alta invatatura valoroasa este aceea ca se impune o revolutie in proiectare, care sa permita pivotarea de la fabricarea substractiva (prin procesari succesive ale unui bloc solid) la cea aditiva (prin printare tridimensionala). Tranzitia nu este usoara, mai ales din cauza regulamentelor ce trebuie respectate, dar in caz de urgenta cum este cel actual, ce impune accelerarea proceselor, parcursul legal este in mod substantial scurtat. In fine, conceptul de stocare digitala isi castiga tot mai multi adepti. Acesta presupune ca indiferent de tipul de fabricatie ales (substractiv sau aditiv), mai multe metode de executie sunt clarificate impreuna cu autoritatile de reglementare, fiecare permitand dezvoltarea unei anumite componente. Astfel, cele doua modele pot fi folosite alternativ sau succesiv, comutarea fiind aleasa in functie de tipul de cerere existent la un anumit moment sau atunci cand apar dezechilibre intre cerere si oferta, pe anumite segmente de produse. Industria aditiva si-a demonstrat deja avantajele, gratie eficientei si adaptabilitatii sale in situatia pandemiei actuale, dar aceasta nu inseamna ca trebuie ca in viitor sa se rezume la masti respiratorii si scuturi de protectie a fetei. Este cert ca rolul jucat de acest sector nou va fi vital in perioada urmatoare, folosit alaturi de tehnologii clasice, cum ar fi injectia, avand capacitatea reala de a optimiza productia. Implementarea sa in unitatile mari de productie s-ar putea dovedi o sarcina dificila, dar deja exista numerosi experti si consultanti care isi ofera serviciile in directia respectiva. Ceea ce este absolut necesar este ca managerii sa evalueze corect intregul tablou, dincolo de costurile de fabricatie, pentru a implementa un model industrial viabil, in care sa se analizeze impactul asupra cheltuielilor pe termen scurt si lung cu aprovizionarea, calitatii produsului finit si sigurantei proceselor. In mod simplificat, industria aditiva ofera actualmente solutii de urgenta si metode sigure de reparare a breselor, dar in perioada urmatoare s-ar putea dovedi de un real folos in imbunatatirea modului de proiectare, productie, distributie, intretinere si reparatii.