In haosul urban in care traim ajungem sa ne intrebam daca noi, oamenii, suntem cei care generam acest proces de dezvoltare acerba, sau am ajuns la nivelul la care tehnologia a facut mult mai multi pasi inainte, fiind cea care ne influenteaza atat de tare incat nu realizam ca suntem intr-un proces de transformare fara cale de evadare. Mecanismul acesta aproape ca nu mai are nevoie de om, ci este din ce in ce mai autosuficient reusind sa provoace schimbari care par incontrolabile si la nivel social, dar si la nivel urbanistic. Articolul isi doreste sa evidentieze faptul ca in prezent, in contemporaneitate, necesitatea de dezvoltare este din ce in ce mai mare tocmai din cauza evolutiei foarte rapide a tehnologiei si a dorintei de dezvoltare atat de mari incat reuseste sa inlocuiasca omul cu robotul, gandire ce rezida din intelegerea gresita a termenului de dezvoltare durabila.

Ne intrebam de fiecare data cand vedem ce se intampla in jur care a fost momentul care a declansat acest prezent haotic din toate punctele de vedere. Ne dorim atat de tare evolutia incat pierdem din vedere esenta, confortul, placerea de traversare al existentei umane. Din punct de vedere urbanistic orasele se dezvolta din ce in ce mai mult, iar arhitectura pare ca isi pierde din caracteristici din cauza cautarii cantitatii si nu a calitatii.

Antropologia urbana face referire la grupurile umane, in special la indivizii care traiesc in conditii urbane.Incercarea de a intelege evolutia de la un punct T0 pana in prezent si chiar emiterea unor supozitii bazate pe fundamente solide a felului cum orasul si omul vor arata in viitor fac parte din intelesul termenului de antropologie. Modul in care se desfasoara evenimentele, actiile si reactiile, urmarirea fenomenului urbanizarii si impactul pe care il are acesta asupra maselor umane reprezinta de fapt studiul ce sta in spatele stiintei umanului.

Citim in numeroase publicatii de specialitate, si nu numai, informatii legate de evolutia oraselor in contextul industrializarii masive, insa prea putin se vorbeste despre efectele mai putin placute ale acestei dezvoltari exacerbate. In mai toate declaratiile publice omul este pionul principal la care se raporteaza intregul mecanism de dezvoltare, insa tocmai individul este cel mai afectat pe plan psihologic, emotional, intelectual, etc. Masele umane sunt influentate de toate schimbarile aparute, si fara sa constientizam, este posibil sa ajungem la punctul unde nu ne vom mai regasi ca rasa umana.

O gandire pe termen lung privind producerea si utilizarea resurselor sta la baza unei dezvoltari durabile eficiente din toate punctele de vedere. Dezvoltarea se refera la trecerea de la o stare calitativa la alta in sensul evolutiei, acest aspect fiind privit prin prisma necesitatilor pe care un loc, o comunitate sau, general vorbind, o entitate le are. Durabilitatea se bazeaza in principal pe o legatura continua cu timpul si cu trecerea lui, avand ca reper succesiunea unor evenimente ce influenteaza procesele ce au loc intr-o unitate de referinta, teritoriul, in cazul nostru. Aceasta este aleasa spre a fi analizata si mai apoi imbunatatita in sensul implementarii unor masuri care conduc la niste obiective clare referitoare la o mai buna gestionare a resurselor privind utilizarea si redistribuirea lor in functie de nevoi si de cereri.

Provocarile la care este supusa lumea moderna este rezultatul unei evolutii ce pare a iesi de sub control. Studiile si analizele care au fost realizate de-a lungul anilor au aratat ca industrializarea si dorinta de evolutie rapida prin tehnologii noi poate conduce la un blocaj al oraselor. Pentru a extrage niste concluzii plauzibile ar trebui privita evolutia din perioadele trecute pornind la momentul declansarii industrializarii.

Perioadele pe care le-au traversat populatiile sunt atat de diferite prin caracteristicile pe care le detin, incat in timp s-a generat un pattern de dezvoltare atat de divers creand discrepante la toate nivelurile.

Revolutia industriala a fost cea care a schimbat mersul lucrurilor in istoria lumii, deci, si in istoria Europei. Industrializarea a presupus schimbarea polilor de interes si mutarea lor catre orase. Astfel, un numar foarte mare al populatiei a migrat catre orase ceea ce a condus la o aglomerare masiva a acestora. Problemele mobilitatii urbane nu sunt de astazi, ci au o istorie lunga ce isi gaseste radacinile in jurul anului 1900. Solutionarea situatiilor ce impiedicau dezvoltarea oraselor se facea la fel ca in ziua de astazi, in cadrul intalnirilor de lucru al specialistilor in domeniu.

Inainte de aceasta revolutie fabricarea produselor era manuala sau cu masinarii rudimentare, procesul industrializarii marcand o trecere catre masinariile puternice cu scopuri particulare, care au dus la posibilitatea productiei in masa. Industrializarea a adus o diversitate si un volum ridicat de produse, iar pentru clasele superioare, un nivel de trai imbunatatit. Totusi, paturile sociale inferioare au fost afectate din cauza modificarii pietei fortei de munca.

In mare se poate spune ca un volum si o diversitate mai mare a dus la cresterea nivelului de trai, dar acest lucru pentru cel mult clasa de mijloc. Clasa de jos a continuat sa aiba multe probleme. Salariile erau mici iar conditiile de lucru erau periculoase si deseori insalubre. Insalubre devenau si orasele care erau in continua crestere demografica. Cu tot mai multi oameni venind din mediul rural in cel urban, localitatile au devenit supraaglomerate, cu sisteme de canalizare suprasolicitate si locuinte care erau si ele supraglomerate. Acest lucru a dus la lipsa igienei, poluare si la raspandirea bolilor. De asemenea, munca manuala era inlocuita de cea mecanica, ceea ce a dus la somaj ridicat.

La fel ca in toate perioadele caracterizate de expansiune pe toate planurile, se mizeaza foarte mult pe viteza, pe obtinerea unor rezultate rapide raportate la resursele perioadei respective. Dorinta de modernizare a oraselor, de iesire din anonimat a unor asezari cu potential major a pornit de la un punct in care nevoile populatiei erau din ce in ce mai mari, iar prezentul parea ca nu le satisface in niciun fel.

De-a lungul istoriei, o parte dintre profesii au disparut sau s-au transformat in altele. Tendinta se va accentua in perioada urmatoare pe masura cresterii vitezei de implementare a inventiilor si a noilor tehnologii in viata cotidiana. Trebuie doar sa prezicem, cat mai devreme si cat mai realist, aceste modificari si sa ne pregatim pentru a le face fata prin pregatirea fortei de munca in scoala, dar si prin recalificarea ei. Oricum, profesiile care cer creativitate, abilitati cognitive, vor constitui pentru mult timp de aici inainte un apanaj al omului. Principalele tehnologii care vor produce mutatii in structura locurilor de munca vor fi robotii si inteligenta artificiala. Principalele locuri de munca in care se vor regasi noile tehnologii sunt cele in care se efectueaza munca fizica solicitanta sau repetitiva, respective de colectare/procesare de date.

De-a lungul timpului, etapa care a lasat urme adanci in constiinta umana a fost perioada comunista care a schimbat la nivel psihologic perceptia asupra vietii. Schimbarile majore la nivel urbanistic asupra oraselor, transformarea unor cartiere sau chiar distrugerea lor au marcat evolutia oamenilor. Dorinta de evadare din acel regim, nivelul de trai inferior, totul pentru o evolutie inchipuita de un conducator ce se voia a fi venerat in toate departamentele politice, sociale, umane posibile.

Ma intreb insa daca nu cumva goana aceasta dupa „mai mult” reprezinta de fapt evolutia tehnologiei si regresul umanului? Cat din aceasta dezvoltare pune in adevaratul sens al cuvantului omul pe primul plan si nu tehnologia? Ne-am indepartat de fiecare data de ceea ce se dorea a fi crearea unui context stabil si generator de confort pentru om. Ne-am dorit intotdeauna mai mult, si mai mult, dorind sa ne fie bine, dar oare, chiar ne-a fost bine? Sau, din ce punct de vedere ne-a fost si nu bine? Populatia mereu a avut de suferit de pe urma transformarilor bruste, schimbarilor regimurilor politice prin conturarea unor noi directii de dezvoltare aplicate pe aceiasi masa a populatiei dezolata si avida dupa evadarea din cotidian, dar mereu legata de maini prin regulile impuse „de sus”.

Ne aflam oare fara sa ne dam seama in mijlocul unui blocaj? Avem impresia ca ne invartim in cerc si nu obtinem niciodata ceea ce ne-am propus, tocmai pentru ca ne dorim de fiecare data mult mai mult. Tehnologizarea creste numarul de roboti ce lucreaza in fabrici, dar creste riscul de consum masiv de energie si eliberare de noxe in aerul respirat. Cautarea echilibrului este din punctul meu de vedere solutia cea mai optima pentru rezolvarea problenelor dezvoltarii haotice in care ne regasim.

Atmosfera, tiparele meteorologice si variatiile sezoniere reprezinta de multa vreme o tema fascinanta de analiza. In secolul IV inaintea erei noastre, tratatul lui Aristotel Meteorologica aduna laolalta observatiile marelui filozof nu doar asupra tiparelor meteorologice, ci si asupra stiintelor pamantului in general. Pana in secolul al XVII-lea, aerul simboliza „nimicul”. S-a presupus ca aerul nu are nicio greutate, pana cand Galileo Galilei a demonstrat stiintific contrariul.

Poluarea este un efect care influenteaza comunitatea intr-un mod negativ si fara sa ne dam seama riscul cresterii pericolului mai ales in comunitatile sarace este foarte mare. Efectele poluarii sunt de asemenea influente negative asupra dezvoltarii armonioase a populatiei conducand la boli si la o lipsa a confortului pe termen indelungat.

Sondaje de opinie recente arata ca populatia Europei este in mod clar preocupata de calitatea aerului. Aproape unul din cinci europeni afirma ca sufera de probleme respiratorii, nu toate legate in mod necesar de calitatea precara a aerului. Patru din cinci considera ca UE ar trebui sa propuna si alte masuri de combatere a problemelor legate de calitatea aerului in Europa.

In plus, trei din cinci europeni nu considera ca sunt suficient informati cu privire la calitatea aerului in tara lor. In fapt, in pofida imbunatatirilor semnificative din ultimele decenii, doar mai putin de 20 % din europeni sunt de parere ca a avut loc o imbunatatire a calitatii aerului in Europa. Mai mult de jumatate dintre europeni considera chiar ca a avut loc o deteriorare a calitatii aerului in ultimii 10 ani.

Comunicarea aspectelor referitoare la calitatea aerului este esentiala. Nu doar ca ne ajuta sa intelegem mai bine situatia actuala a calitatii aerului in Europa, ci contribuie si la reducerea impactului expunerii la niveluri ridicate ale poluarii atmosferice. Pentru unii oameni, in familia carora exista persoane care sufera de boli respiratorii sau cardiovasculare, cunoasterea nivelurilor de poluare din orasul lor sau accesul la informatii exacte si prompte ar putea reprezenta unele dintre prioritatile principale ale vietii de zi cu zi.