Coalitia pentru Dezvoltarea Romaniei (CDR), o denumire frumoasa care aparent transmite ideea de binefacere pentru Romania, este o organizatie care apare din ce in ce mai frecvent ca invitat privilegiat la consultarile Guvernului privind politicile publice, sau in diverse grupuri de lucru la nivel guvernamental, indiferent de coloratura politica a guvernului.

Coalitia pentru Dezvoltarea Romaniei nu este insa altceva decat un grup de lobby care reprezinta interesele de afaceri ale investitorilor straini in Romania si camerele de comert bilaterale. Este o organizatie unica pe plan international, in care ambasadele sunt membri asociati alaturi de investitorii straini, dar care promoveaza interesele companiilor din tarile lor.

Sub aceasta denumire nobila pentru interesul national - Coalitia pentru Dezvoltarea Romaniei – se ascund de fapt interesele membrilor pentru promovarea propriilor afaceri, pentru mentinerea conditiilor favorabile in vederea conservarii sau maximizarii profiturilor si drepturile companiilor lor.

Presiunile pe care aceasta organizatie le face asupra guvernelor Romaniei sunt in interesul propriu, niciodata in interesul national.

Avem exemplul cunoscut al modificarii legislatiei muncii in anul 2011, la presiunea actualilor membri ai CDR, modificare ce a distrus negocierea colectiva in Romania si a restrictionat dreptul lucratorilor romani, inclusiv dreptul de a-si reprezenta colectiv si democratic interesele, cu toate consecintele sociale din ultimii zece ani: mentinerea salariilor mici si o economie subdezvoltata cu singurul avantaj al fortei de munca ieftine si usor de exploatat.

Nu am vazut de-a lungul vremii nicio interventie a acestei organizatii cand s-a cerut sa se munceasca in Romania peste 12 ore (caz Nokia), nu am vazut luari de pozitie cand companii straine incalcau legislatia nationala si taiau ilegal paduri, nu am vazut luari de pozitie cand companii exploateaza cetatenii romani la munci agricole in strainatate (in spatiul european) fara asigurarea securitatii si sanatatii in munca in conditii de munca precum sclavii de pe plantatii, nu am vazut sa ia atitudine in lipsa unor actiuni minimale de responsabilitate sociala a companiilor straine fata de lucratorii din Romania, a exploatarii acestora in forme in care nu au reusit sa realizeze in propriile lor tari de origine. Nu am vazut nici actiuni concrete de sprijinire a autoritatilor publice pentru combaterea evaziunii fiscale, a externalizarii profiturilor prin preturi de transfer si diverse subterfugii de sustragere de la plata impozitelor, mai ales ca acest demers ar fi legat si de lupta impotriva coruptiei. Si mai ales este tacere in situatii in care apar nume mari din businessul din tarile lor, care sunt acuzate ca au dat o mita considerabila pentru a avea acces privilegiat la contracte importante.

In schimb, aceasta organizatie a luat si ia pozitie cand este vorba de atacarea legislatiei care ar putea diminua profitul companiilor straine, chiar daca se incalca obligatiile de responsabilitate sociala a acestora, chiar daca se prejudiciaza veniturile statului roman, deci a micsorarii veniturilor bugetare si a posibilitatilor de actiune in interesul national. Sa nu ne iluzionam: maximizarea oportunitatilor de profit si de afaceri, in conditii prielnice, in tara in care opereaza, nu este deloc acelasi lucru cu dezvoltarea acelei tari.

Substitutirea dialogului social tri-partit sau bi-partit unei actiuni de lobby pentru interesul cresterii profitului unui grup este contrara politicii europene care se bazeaza pe dialogul social institutionalizat - unul dintre pilonii de baza ai constructiei europene.

Succesul in afaceri al unor companii si mentinerea conditiilor favorabile pentru acestea intr-o anumita tara, nu este echivalent cu dezvoltarea tarii unde opereaza.

Din acest motiv, politicile publice trebuie fundamentate pe baza dialogului si consultarii reale cu partenerii sociali la nivel national. Structurile nationale care reprezinta lucratorii si capitalul – sindicatele si organizatiile angajatorilor (patronate) sunt, conform legislatiei privind dialogul social si conform reglementarilor europene si acordurilor internationale la care Romania este parte, singurii partenerii institutionali de dialog social legitimi si recunoscuti ai guvernului.

Facand un exercitiu simplu de imaginatie, cum ar fi ca in Germania, camerele de comert franceza, americana si un grup de investitori straini sa se auto-intituleze “Coalitia pentru Dezvoltarea Germaniei” si sa solicite acces privilegiat la consultarile cu guvernul german?

Niciuna dintre tarile reprezentate de aceste camere de comert membre ale CDR (Franta, Germania, SUA) nu au un asemenea sistem! De ce il accepta guvernele Romaniei?

Desigur ca, in masura in care companiile straine si capitalul international desfasoara afaceri pe teritoriul Romaniei, acestea se pot alatura structurilor asociative ale angajatorilor, in cadrul organizatiilor patronale recunoscute legal in Romania si sa contribuie astfel in mod real la constructia unui cadru legislativ coerent, suplimentat de conventii colective negociate la nivel superior (sector si national), care sa duca la dezvoltarea tarii in beneficiul tuturor, si nu doar al “investitorilor”.

Nu este vorba despre nationalism sau politici nationaliste, insa trebuie stopat acest dezmat sub scutul democratiei originale, venita prin intermediul ambasadelor.

In concluzie, Confederatia Nationala Sindicala “Cartel ALFA” cere guvernului realizarea unui dialog social real si transparent, numai prin institutiile create democratic in acest sens, si care sa dezbata masuri pentru dezvoltarea tarii in interesul cetatenilor proprii, si nu masuri care sa creeze conditiile unei noi forme de sclavagism, prin destructurarea drepturilor lucratorilor.