Circa 44% din numarul contractelor atribuite prin intermediul SEAP in ultimii sapte ani si aproximativ 48% din valoarea totala a acestora au fost atribuite preferential, fie pe baza unor conexiuni politice directe ale finantatorilor partidelor, fie pe alte legaturi ale decidentilor, potrivit unui studiu realizat de Societatea Academica Romana (SAR). Institutia, condusa de Alina Mungiu Pippidi, a analizat, pentru realizarea raportului, toate contractele de lucrari publice din perioada 2007-2013 in valoare de peste un milion de euro, respectiv 6.064 de documente in valoare totala de peste 32,4 miliarde euro. "Intre 2007 si 2013, unul din sapte contracte de lucrari realizate din fonduri europene si unul din trei finantate de la bugetul de stat au fost atribuite in situatii in care la licitatie a participat un singur ofertant", se arata in documentul citat.

Potrivit aceleiasi surse, incepand din anul 2008, s-au atribuit anual peste 100.000 de contracte, in 2009 si 2010 pe SEAP fiind inregistrate mai mult de 122.000 de oferte pe an. Numarul licitatiilor s-a redus drastic in 2013, cand au fost publicate numai 81.000 de contracte. "Valoarea totala a contractelor atribuite in mod direct a crescut de la 38.710 achizitii in 2007 la peste 1,1 milioane in 2013. Totodata, numarul autoritatilor publice care au organizat licitatii prin intermediul SEAP s-a majorat de la 5.591 entitati la inceputul lui 2008, la 11.551 la finele lui 2009 si la 13.515 beneficiari in 2012. In ultimii doi ani, peste 2.000 de autoritati contractante s-au inscris in sistemul electronic de achizitii publice, numarul acestora ajungand, in 2014, la 14.721 entitati", se mai precizeaza in analiza SAR.

 

Potrivit datelor SAR, companiile de constructii contracteaza aproximativ 58% din valoarea totala anuala a achizitiilor publice inregistrate in cadrul SEAP. In 2007, cand sistemul electronic a fost pus in functiune, cheltuielile publice din domeniul constructiilor au insumat 7 miliarde euro. In 2009, valoarea totala a acestora a ajuns la 11,6 miliarde euro (atunci au avut loc doua etape de alegeri, pentru Parlamentul European si prezidentiale), iar in 2010 suma totala alocata pentru contractele de constructii a scazut la 6 miliarde euro. Indicatorul respectiv s-a majorat, din nou, la 10,6 miliarde euro in 2011, iar in 2012 si 2013 s-a stabilizat la circa 9,1 miliarde euro. "Daca comparam cheltuielile publice din domeniul constructiilor cu intreaga piata a achizitiilor publice, putem concluziona ca trendul general din domeniu se aplica in totalitate fiecarui sector economic. In pofida crizei economice, anul 2009 a reprezentat varful cheltuielilor publice atat in constructii, cat si la nivelul celorlalte sectoare, atat din punct de vedere al numarului si valorii contractelor scoase la licitatie, cat si din perspectiva ponderii din PIB a cheltuielilor publice", se mai precizeaza in raportul SAR.

 

 

Problema delicata a Romaniei cu infrastructura de transport s-a agravat foarte mult in ultimii ani, potrivit indicelui GGI referitor la calitatea drumurilor tara noastra ajungand pe pozitia 121 in 2014-2015, in scadere fata de locul 100 pe care il ocupa in 2006-2007. Potrivit datelor disponibile,in Romania se circula, in prezent, pe 695 km de autostrada si pe circa 17.000 km de drumuri nationale. Totusi, chiar si in aceste conditii, licitatiile ce vizeaza sectorul constructiilor sunt predominante din totalul achizitiilor publice (58%). Sumele alocate anual de statul roman sunt insuficiente, insa, pentru constructia autostrazilor atat de necesare. Cele mai multe proiecte de infrastructura realizate in ultimii ani au beneficiat de fonduri europene, ponderea lucrarilor finantate de UE din total ajungand de la 6% in 2007 la 47% in 2013.

 

Sectorul constructiilor din Romania pare la prima vedere o piata non-concentrata, fiind impartit intre mai multe companii autohtone si un numar important de companii internationale. Din 2009 pana in 2013, numarul de firme straine din topul 100 al societatilor de constructii din Romania a crescut de la 27 la 35 de companii, iar profiturile acestora s-au majorat permanent. In 2009, firmele multinationale obtinut 16% din valoarea totala a profitului obtinut in sectorul local al constructiilor, pentru ca in 2013 indicatorul respectiv sa ajunga la 65% din total. In acelasi timp, cifra medie de afaceri a societatilor romanesti de constructii din acesti cinci ani a fost de aproape 68,3%, variind de la 70,9% in 2009 la 59,8% in 2013. "Acesta este un semn de eficienta scazuta a activitatilor conduse de companiile romanesti de constructii, in comparatie cu managementul extern. Cu toate acestea, numarul de companii internationale si profiturile acestora indica o concurenta acerba pe piata", sunt de parere analistii SAR.

Societatea Academica Romana a calculat ca, in perioada 2007-2013, un numar total de 1.484 de companii de constructii au fost declarate castigatoare la licitatii publice, din care numai 145 sunt firme multinationale (9,8% din total). Peste 46,5% din toate companiile castigatoare au adjudecat cel putin un contract finantat din fonduri europene, in intervalul analizat. Din numarul total de 691 de castigatori ai proiectelor din fonduri UE in valoare de peste un milion de euro, 107 firmei sunt straine.

 

Cu un volum brut de 16 miliarde euro la nivelul anului 2013 in achizitii publice (31,7% din cheltuielile totale), Romania are la dispozitie suficiente fonduri pentru a atinge multe obiective, potrivit SAR. "Proasta administratie si coruptia submineaza, insa, permanent, procesul de eficientizare a achizitiilor publice. Acestea sunt atat de prost organizate, incat autoritatile nici macar nu pot calcula un raport cost-eficienta sau cost-beneficiu pentru propriul lor uz. Kilometri de autostrada care ar trebui sa existe, conform cheltuielilor efectuate, si nu sunt acolo, au macar avantajul ca sunt usor de observat. Dar multe din fondurile destinate achizitiilor dispar si din cauza opacitatii sistemului de inregistrare trebuie sapat adanc dupa urme, in cazul in care acestea exista", sunt de parere academicienii.

SAR a realizat o analiza a Sistemului Electronic de Achizitii Publice, concluzionand ca sistemul este, practic, inutilizabil in analize, ca lipsa sa de functionalitate nu este intamplatoare, ci parte a aceleiasi probleme de atribuire necompetitiva (orice firma europeana, competitiva, ar fi construit o platforma functionala). "Insasi interfata SEAP ofera doar posibilitatea cautarii in functie de cate un singur cod CPV (Codul Comun International Privind Achizitiile de Produse si Servicii) specific. In plus, SEAP nu permite insumarea cifrelor si, la orice pas, fie ca este vorba de cautare, de trecerea la pagina urmatoare din lista rezultata in urma cautarii, fie ca se doreste vizualizarea oricarui anunt, este necesara introducerea unui cod CAPTCHA. SEAP nu permite decat vizualizarea fiecarui anunt in parte, si realizarea de statistici, comparatii sau topuri in functie de valoarea contractelor sunt de domeniul fantasticului. Nici alte site-uri construite din fonduri europene si dedicate proiectelor finantate din fonduri europene nu ofera mai multa transparenta", se precizeaza in analiza SAR. Mai mult, raspunsurile la orice intrebari legate de date, valori, cifre statistice care ar trebui sa fie accesibile prin SEAP, vin cu intarziere de la ANRMAP sau Agentia pentru Agenda Digitala a Romaniei, deoarece dureaza foarte mult timp pana cand autoritatile publice comunica cu UTI, firma privata care a creat SEAP. UTI este singura companie care stie sa rezolve problemele de sistem si singura care are acces la baza de date din spatele interfetei online a SEAP.

"Angajamentul Guvernului Romaniei in privinta transparentei achizitiilor publice este, in prezent, o forma fara fond. Autoritatile publice nu sunt transparente, iar instrumentele la dispozitie nu ajuta la analize extinse. In acest caz, solutiile sunt evidente si in mare parte acoperite deja de alocari bugetare (cum sunt cele pentru «open government») sau sunt in curs de a fi acoperite din fonduri europene".

Astfel, SAR recomanda:

• noul sistem electronic de achizitii publice (SICAP) ce urmeaza a fi contractat ar trebui sa permita extragerea informatiilor intr-o baza de date functionala si unitara si sa contina mult mai multe filtre de verificare si de selectie (lipsa unor informatii esentiale nu ar trebui permisa din sistem, in primul rand). Omiterea unui contract trebuie automat penalizata cu amenzi administrative. Accesul la SICAP, spre deosebire de SEAP, trebuie liberalizat, dat fiind ca actualmente costul abonamentului este prohibitiv;

• conform Strategiei Nationale Anticoruptie 2012-2015, obiectivul specific 6 intitulat «Cresterea eficientei mecanismelor de prevenire a coruptiei in materia achizitiilor publice», se are in vedere «constituirea unei baze de date cu companiile care si-au executat necorespunzator contractele din fonduri publice». Aceste informatii sunt extrase din ceea ce HG 925/2006 numeste «documentele constatatoare primare si finale de indeplinire sau neindeplinire a obligatiilor contractuale», pe care ANRMAP le primeste de la autoritatile contractante si pe care le arhiveaza. Ar fi util ca aceasta «lista neagra» a companiilor sa fie instantaneu accesibila tuturor actorilor implicati in domeniul achizitiilor publice, macar pe viitor, prin intermediul SICAP;

• contractul pentru crearea noului SICAP trebuie acordat in urma unui proces competitiv de selectie, in care sa fie implicate nu doar firme favorite romanesti specializate in evaziune fiscala, ci si firme sau consortii internationale cu reputatie buna;

• legea liberului acces la informatie trebuie completata prin normele sale de aplicare, care sa specifice accesul prin tehnologii mai noi (de exemplu fotografiatul digital, adesea refuzat de autoritati sub pretextul ca nu este precizat in lege), pentru ca aceasta pre-dateaza raspandirii acestei tehnici in masa;

• raportul anual de activitate al fiecarei autoritati sau companii publice ar trebui sa includa un capitol asupra eficacitatii achizitiilor ("value for money"). Acest raport ar trebui publicat nu mai tarziu de luna februarie a anului urmator. Normele metodologice ale Legii 544/2001 prevad oricum ca raportul trebuie sa contina o justificare a bugetului autoritatii (cum sunt atinse obiectivele prin cheltuieli) si pot fi suplimentar completate cu un template pentru un capitol pe subiectul achizitiilor publice. Din pacate, in prezent nu exista niciun compartiment din Guvernul Romaniei care sa monitorizeze completarea acestui raport, iar Curtea de Conturi este limitata la proceduri si nu poate face legatura necesara intre cat platesc contribuabilii si cat capata pentru banii lor. Este necesar, de asemenea, un sistem de sanctiuni administrative pentru omisiunea de a completa acest raport.