Impactul financiar al Coronavirusului (Covid-19) asupra societatilor care se bazeaza pe furnizori sau clienti in zonele afectate a fost discutat la scara larga. Desi anumite sectoare, inclusiv companiile aeriene, producatorii, comerciantii si companiile de turism par sa fie cele mai afectate, fara indoiala, si alte sectoare vor fi afectate daca Coronavirusul nu poate fi izolat in intervalul de timp estimat initial.

Multe companii vor fi suficient de robuste pentru a rezista la aceste implicatii financiare, cel putin pe termen scurt. Cu toate acestea, pentru alte companii care au deja probleme financiare sau ale caror activitati depind in mod deosebit de teritoriile afectate, este posibil ca lucrurile sa nu fie atat de simple. In astfel de situatii, nu numai societatea afectata, ci si administratorii, proprietarii, creditorii, furnizorii, clientii si alte contra-parti contractuale se vor confrunta cu aceste dificultati rezultate de pe urma Coronavirusului.

Societatile afectate de pandemie se pot confrunta cu o serie de consecinte financiare. Cel mai evident este impactul imediat asupra lichiditatilor in cazul oricarei incetiniri a activitatii. Cu toate acestea, problemele de solvabilitate se pot agrava daca situatia are ca urmare blocarea liniilor de capital circulant, incalcarea angajamentelor financiare, aparitia cazurilor de neexecutare a obligatiilor si/ sau declansarea platilor in caz de incetare sau a altor obligatii contingente pentru neexecutare.

Intr-o prima faza, societatile care sufera (sau anticipeaza) astfel de dificultati ar trebui sa ia in considerare o discutie proactiva cu creditorii si cu alte parti interesate in vederea negocierii unor perioade de gratie pe termen scurt si asigurarii continuitatii activitatii comerciale. Acest lucru este adesea posibil printr-o serie de renuntari contractuale (waivers) si termene de gratie, iar anumite jurisdictii ofera inclusiv proceduri legale de moratoriu concepute pentru protejarea unei societati impotriva pretentiilor si actiunilor pe masura ce sunt analizate eventuale solutii.

In Romania, spre exemplu, in masura in care o societate se afla in dificultate financiara, aceasta poate recurge la una dintre procedurile de prevenire a insolventei prevazute de Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolventei si de insolventa, respectiv mandatul ad-hoc sau, mai des folosit in practica, concordatul preventiv. Insa varianta extrajudiciara (contractuala) de rezolvare a unor astfel de probleme poate fi, de cele mai multe ori, cea mai eficienta.

Optiunile disponibile si conditiile pentru orice tip de sprijin vor depinde de gravitatea dificultatilor intampinate de societate, de termenii acordurilor sale de finantare si comerciale, de atitudinea partilor interesate si de jurisdictia (jurisdictiile) in care isi desfasoara activitatea, precum si de o analiza atenta a faptelor necesara pentru stabilirea celui mai bun plan de actiune. Disponibilitatea politelor de asigurare pentru pierderi financiare provocate de intreruperea activitatii poate avea o influenta semnificativa atat asupra disponibilitatii lichiditatii pe termen scurt, cat si asupra formei oricarei eventuale solutii.

Pentru finantatorii societatilor afectate de Coronavirus este important sa inteleaga ce drepturi au in baza contractelor de finantare. Este de asteptat ca institutiile financiare sa se axeze pe drepturile ce decurg din dificultatile de lichiditate si pe impactul potential semnificativ pe care Coronavirusul il poate avea asupra capacitatii societatii de a continua sa functioneze in ritmul obisnuit de activitate.

Avand in vedere incertitudinea continua privind intinderea si durata epidemiei Coronavirus, este putin probabil ca finantatorii vor fi in masura sa convina solutii substantiale pe termen mai lung.

In schimb, este de asteptat ca acestea sa se axeze pe acorduri pe termen scurt care sa echilibreze nevoia (i) de stabilizare a activitatii afectate si (ii) de a-si proteja propria pozitie. O vizibilitate clara asupra impactului pe care pandemia il are asupra societatii (necesitand raportari financiare si de alta natura sporite) va fi esentiala si ar trebui sa reprezinte o conditie principala pentru obtinerea oricarui sprijin.

Institutiile finantatoare trebuie sa acorde o atentie deosebita masurii in care prevederile Codului Civil din Romania referitoare la impreviziune, forta majora si/sau imposibilitatea de executare, fie aceasta si temporara, sunt aplicabile contractelor incheiate de catre acestia cu societatile a caror activitate este afectata de Coronavirus.

Este de asteptat ca cea mai presanta problema pentru furnizori, clienti si alte contra-parti sa fie daca si cum isi pot reduce expunerea financiara fata de societatile afectate sau, cel putin, cum pot continua sa aiba relatii comerciale cu societatile afectate intr-o maniera care sa nu duca la cresterea expunerii lor financiare.

In cele mai multe cazuri, acest lucru va depinde exclusiv de termenii contractuali pe care i-au negociat cu societatea afectata. Cu toate acestea, este posibil sa mai apara si alte probleme. De exemplu, in anumite jurisdictii, contra-partile pot fi obligate sa continue sa isi indeplineasca obligatiile contractuale fata de o societate care intra intr-un proces formal de insolventa si nu se vor putea baza pe insolventa respectiva ca temei pentru incetarea relatiei contractuale.

In ceea ce priveste companiile din Romania, spre exemplu, articolul 77 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolventei si de insolventa prevede situatiile si conditiile in care furnizorilor de servicii le este interzis sa schimbe, sa refuze ori sa intrerupa, fie si temporar, furnizarea serviciului catre societatea (consumatorul captiv) aflata intr-o procedura de insolventa.

Pe fondul potentialelor dificultati financiare, este esential ca administratorii unei societati afectate sa inteleaga foarte bine scopul si aplicarea atributiilor legale ale acestora, in special atunci cand exista un risc real si evident de insolventa.

In general, administratorii sunt obligati sa actioneze cu grija, abilitate si diligenta rezonabile si in interesul societatii. Aceste obligatii sunt, de obicei, in raport cu societatea, insa, atunci cand o societate se confrunta cu probleme financiare, obligatia administratorilor de a actiona in interesul societatii le impune, cel putin in anumite jurisdictii, sa acorde prioritate intereselor creditorilor societatii fata de cele ale actionarilor.

De asemenea, administratorii pot constata ca pot fi personal raspunzatori daca actiunile lor din aceasta perioada provoaca pierderi suplimentare pentru creditori. Drept urmare, administratorii pot fi inclinati sa urmeze mai degraba strategii conservatoare, care pun accentul pe minimizarea pierderilor pentru creditori.

Administratorii ar trebui sa aiba in vedere, de asemenea, si masurile luate in temeiul Hotararilor recente ale Comitetului National pentru Situatii Speciale de Urgenta (de exemplu, restrictionarea sau limitarea anumitor tipuri de evenimente care presupun un numar ridicat de persoane) si, respectiv, obligatiile legale aferente acestor masuri ce le revin acestora. Aceasta obligatie este relevanta mai ales in legatura cu convocarea si organizarea adunarilor actionarilor in aceasta perioada si masurile pe care trebuie sa le ia administratorii pentru limitarea raspandirii Covid-19 (e.g. votul prin corespondenta, in masura in care este permis prin actul constitutiv) sau posibilitatea amanarii acestor adunari pentru o data ulterioara.

In cele din urma, daca dificultatile financiare se acutizeaza, administratorii trebuie sa aiba cunostinta de orice obligatii legale de a incepe procedura insolventei.