Recesiunea globala va coincide cu un declin accentuat al comertului international in acest an, in contextul in care comertul scade mai mult decat PIB-ul pe timp de criza. Cu toate acestea, amploarea este greu de masurat. Organizatia Mondiala a Comertului (OMC) prognozeaza o scadere de 13-32% a comertului mondial. Aceasta estimare indica faptul ca toate regiunile ar suferi o scadere de doua cifre a volumului comercial. Conform modelului de prognoza Coface - care foloseste preturile petrolului, increderea intreprinderilor in sectorul de productie din SUA, exporturile din Coreea de Sud si indicele Baltic Dry ca variabile explicative pentru comertul global - acesta ar urma sa scada cu 7% in al treilea trimestru din 2020 comparativ cu anul precedent. Cu toate acestea, rezultatul ar putea fi semnificativ mai rau, deoarece corelatia obisnuita masurata prin modele liniare nu functioneaza neaparat in perioadele de criza. In perioadele marcate de conditii economice negative, o crestere accentuata a incertitudinii este unul dintre motivele pentru suprareactionarea comertului in raport cu PIB-ul - astazi, insa, aceasta suprareactie se afla la cel mai inalt nivel.

Protectionismul este un alt factor agravant. De la inceputul crizei mondiale de sanatate, protectionismul comercial pare sa se concentreze pe asigurarea aprovizionarii tarilor cu produse alimentare si medicale esentiale. La 22 aprilie 2020, 56% dintre masurile comerciale inregistrate de Global Trade Alert (193) erau legate de acest aspect. Majoritatea masurilor (110) au vizat interdictiile de export pentru echipamente de protectie, masti de respirat si substante chimice necesare pentru producerea de medicamente diverse.

In aceasta perioada, importatorii faciliteaza importul produselor medicale, in timp ce exportatorii ingreuneaza exportul acestora. In contextul dat, cazul Chinei este atipic: desi exporturile lor medicale au scazut cu 15% in februarie 2020, in mijlocul crizei locale de sanatate, cota dominanta de piata (55,3%) din exporturile globale de masti ilustreaza faptul ca relatia de cooperare cu China a fost esentiala in furnizarea lumii cu aceste produse. Productia zilnica a Chinei a sarit la 116 de milioane de masti, productie de 12 ori mai mare decat cea inregistrata inainte de epidemie.

De asemenea, criza a dus la cresterea protectionismului in sectorul agroalimentar. Valurile de consum de panica declansate de perspectivele de blocaj economic nu s-au limitat doar la gospodarii: unele tari vulnerabile incearca sa depoziteze cereale pentru a asigura continuitatea aprovizionarii lor nationale de hrana. Astazi, o treime din oferta de grau a pietei se afla sub incidenta masurilor restrictive prudente de catre exportatorii principali, Rusia ocupand prima pozitie. In aceasta etapa, interdictiile de export au condus in mare parte la schimbarea cererii catre tarile europene, cum ar fi Franta, si mai putin la deficite de aprovizionare.

Pe langa grau, orezul este o alta marfa foarte cautata in aceasta perioada unica. In India, principalul exportator mondial de orez, livrarile nu mai pot fi asigurate: masurile de carantina au perturbat lanturile de aprovizionare interne, au redus disponibilitatea fortei de munca si au ingreunat accesul la porturile exportatoare. Desi Thailanda, principalul concurent al Indiei, are stocuri numeroase de orez, exporturile sale sunt impiedicate de masurile de carantina din Cambodgia, care priveaza astfel acest sector de lucratorii sezonieri. In consecinta, pretul orezului a atins la sfarsitul lui martie cel mai inalt nivel din ultimii 7 ani.

Singura veste buna este ca verificarile la frontiera implementate in timpul carantinei au avut un impact limitat asupra comertului. In prezent, aceste masuri sunt relaxate treptat in Europa, pentru a reporni turismul si pentru a limita deficitul de forta de munca, in special in sectorul agricol.

Pe termen lung, relocarea etapelor de productie in aceeasi tara reprezinta un alt risc pentru comertul mondial. In prima etapa a crizei din China, companiile din intreaga lume si-au dat seama cat de expuse sunt lanturile lor de aprovizionare, iar in prezent fac demersuri pentru a intari aceste lanturi in fata socurilor straine de aprovizionare. Acest lucru s-ar putea realiza prin doua mijloace: prin relocarea completa a productiei pe piata interna sau prin implementarea unei strategii globale puternice de diversificare a furnizorilor.

In contextul actual, o potentiala relocare completa a proceselor de fabricatie la nivel intern sau regional evidentiaza probleme legate de cresterea costurilor de productie si de lipsa competentelor domestice. Chiar daca aceste doua probleme sunt solutionate, toate procesele noi de productie locale ar depinde in continuare de aprovizionarea cu materii prime, care nu poate fi relocata.

Rezistenta lanturilor de aprovizionare va necesita, de asemenea, reducerea expunerii specifice fiecarei tari prin diversificarea furnizorilor. La o prima vedere, pare posibila gasirea alternativei la China, cel mai mare furnizor pentru majoritatea sectoarelor. Dar, deoarece principalii producatori dintr-o industrie sunt puternic interconectati, dependenta de China nu va disparea radical, chiar daca aprovizionarea cu factori de productie catre celelalte hub-uri importante din sector ar fi mai diversificata.

Aceasta inseamna ca lanturile valorice globale inca au un viitor luminos. Pentru informatii suplimentare, click aici!