Randamentul capitalurilor companiilor active in Romania s-a dublat in ultimul deceniu, dar acesta NU este uniform distribuit in randul mediului de afaceri (jumatate inregistreaza un randament negativ, iar profiturile superioare se observa cu preponderenta la marile companii) si NU bonifica suficient riscul de tara si al mediului de afaceri privat! Astfel, randamentul capitalurilor a crescut in ultimul deceniu, dar NU pentru toti si NU suficient de mult, avand in vedere riscurile si impredictibilitatea din Romania, subliniaza analistul Iancu Guda, in cadrul unui nou articol, dat recent publicitatii.

In acest articol mi-am propus sa analizez in detaliu cum este obtinut randamentul capitalului de companiile active in Romania in ultimul deceniu. Randamentul capitalurilor poate sa fie artificial umflat datorita nivelului scazut al capitalurilor proprii (adica indatorarii foarte ridicate a companiilor active in Romania, care inregistreaza in grad de indatorare aproape de 72%), NU datorita profiturilor superioare (NU este cazul in Romania). Hai sa vedem concret cum am ajuns la aceasta concluzie!

Pentru a raspunde la aceasta intrebare, o sa folosim Modelul Du-Pont (5 factori), ce descompune rentabilitatea capitalurilor in rate de marja, de rotatie si de structura a capitalurilor. Astfel, acest model ne ajuta sa intelegem sursele care genereaza randamentul pentru actionari, mergand pe firul investitional si operational al oricarei companii, dupa cum urmeaza:

Orice companie incepe cu un capital social (aproape 90% dintre companiile active astazi in Romania inregistreaza un capital social subscris la nivelul minim, respectiv 200 lei.);

Mai departe, isi suplimenteaza capitalul propriu prin atragerea de datorii, respectiv imprumuturi de natura financiara (credite de la banci), comerciala (termenul de plata la furnizori), fiscala (taxele si contributiile sociale aflate in sold) si diverse credite (imprumuturi de la asociati etc.);

Ulterior, sumele obtinute (capitalurile proprii + datorii) sunt folosite pentru finantarea investitiilor in active;

Activele respective genereaza un nivel al vanzarilor, care inregistreaza o marja de profitabilitate operationala (rezultatul din exploatare), din care se platesc dobanzile la banci si ramane rezultatul brut;

Dupa achitarea impozitului aferent (povara fiscala) obtinem rezultatul net (efectul final al investitiei).

In concluzie, un randament superior al capitalurilor proprii este sustenabil pe termen lung in masura in care este alimentat de o structura de capital optima (pct. 1) orientat catre investitii in active calitative (pct. 2) cu o marja de profitabilitate operationala superioara (pct. 3) si suficient de mare pentru a acoperi atat cheltuielile privind dobanzile (pct. 4) cat si taxele care trebuie platite (pct. 5).

In acest context, este foarte important sa intelegem structura randamentului capitalurilor (ROE), respectiv care din cele cinci surse, conform modelului Du Pont, alimenteaza mai mult buzunarul actionarilor. In acest scop, se poate surprinde evolutia celor cinci componente ale randamentului financiar pentru perioada 2008-2018, calculate pentru toate companiile active in Romania pentru intervalul analizat.

Intr-adevar, analizand cifrele ilustrate intr-un tabel alcatuit dupa modelul Du Pont, observam faptul ca randamentul obtinut de actionarii companiilor active in Romania pe parcursul anului 2016 a fost de 10,4% in 2017 si 11,06% in 2018, de aproape doua ori mai mare decat nivelul inregistrat inaintea impactului crizei financiare din 2008. Totusi, graficul aferent ilustreaza foarte clar faptul ca principala sursa a randamentelor capitalurilor consta in efectul de levier, respectiv subdimensionarea capitalurilor proprii si atragerea excesiva de imprumuturi de la creditori (institutii de credit, IFN, companii de leasing, furnizori, datorii fiscale).

In concluzie, mai exact, aproape doua treimi din randamentul capitalurilor investite de actionari este generat prin indatorarea companiilor (efectul de levier). Reducerea gradului de povara financiara (in contextul scaderii dobanzilor in perioada 2014-2016), coroborat cu diminuarea presiunii fiscale (in contextul cadrului fiscal mai prietenos cu mediul de afaceri in ultimii doi-trei ani din intervalul analizat), au contribuit intre 25%-30% la cresterea randamentului capitalurilor actionarilor. In orice caz, ambele variabile sunt independente de controlul managementului companiilor, deoarece acestea sunt influentate de politica monetara si cea fiscala. Practic, elementele interne care depind de managementul companiilor, respectiv rotatia activelor (capacitatea acestora de a genera venituri) si profitabilitatea operationala a vanzarilor, au contribuit sub 10% la formarea randamentului capitalului oferit actionarilor! In acest context, probabil ca mediul de afaceri romanesc este cea mai expresiva ilustrare a strategiei de „a face bani cu banii altora”. Pentru informatii suplimentare, click aici!