Majoritatea companiilor din Romania nu au bani, sau, daca au bani, aceasta se intampla datorita extinderii termenelor de plata catre furnizori, a constatat Iancu Guda pe blogul sau. Consecinta acestei concluzii este urmatoare - vulnerabilitate! Atunci cand companiile nu au bani, sunt vulnerabile la socuri externe)! Atunci cand banii sunt conservati prin extinderea termenelor de plata la furnizori, interdependenta intre companii creste si aceasta amplifica riscul sistemic.

Deci, viteza de propagare a socurilor negative este mult mai mare, iar microintreprinderile (94% dintre companiile active in Romania) sunt mai vulnerabile! Exact atunci cand nimeni nu avea nevoie de asa ceva (in special microintreprinderile), urmeaza efectele puternic negative cauzate de modificarile fiscale recente (in special taxa excesiv de mare aplicata activelor sectorului bancar, care va determina cresterea costului de finantare). Deci, majoritatea companiilor active in Romania nu genereaza lichiditate intr-un mod sustenabil!

Pentru a determina cum au generat lichiditate companiile active in Romania de la momentul impactului crizei financiare pe plan local pana in prezent, am calculat sursele de lichiditate operationala in functie de cele trei componente:

1. EBIT + Cheltuieli Nonmonetare - Cheltuieli Dobanda X (1-t) - Impozit = aceasta componenta inseamna rezultatul operational monetar dupa plata taxelor si dobanzilor la institutiile de credit (ajustand cu deductibilitatea fiscala, acolo unde este cazul)

2. ∆(Creante) + ∆(Stocuri)

3. ∆Furnizori

La final, fluxul de numerar operational astfel obtinut, ajustat cu dobanzile nete si impozitele platite, a fost comparat cu nivelul rezultatului din exploatare (EBIT). Companiile din sectoarele care inregistreaza valori supraunitare sau aproape de unu pentru acest raport (marcate cu font rosu in tabelul urmator), demonstreaza ca au fost capabile sa-si materializele profiturile contabile in lichiditate operationala. In ciuda acestui fapt, majoritatea acestor sectoare obtin numerarul operational prin extinderea creditului furnizor, in conditiile in care avansul furnizorilor depaseste cresterea cumulata a stocurilor si a creantelor. Cifrele din tabelul urmator sunt calculate pentru intreg intervalul de timp analizat (2007-2017), si sunt consolidate la nivel sectorial.

1. La nivelul intregului mediu de afaceri, companiile romanesti nu isi materializeaza in lichiditate decat 58% din profitul de exploatare;

2. Doar 7 din cele 23 de industrii inregistreaza un raport supraunitar intre fluxul de numerar operational, ajustat cu dobanzile nete si impozitele platite, si nivelul rezultatului din exploatare (EBIT). Acestea sunt marcate cu rosu in tabelul anterior. In ciuda acestui fapt, sursa principala de lichiditate pentru aceste companii este cresterea furnizorilor mai rapida decat cel al stocurilor si al creantelor;

3. Restul sectoarelor inregistreaza o lichiditate operationala mult inferioara profitului din exploatare, in conditiile in care avansul furnizorilor este mai rapid decat cel al creantelor si stocurilor. Desi exista cateva exceptii (exemplu: fabricarea lemnului si a produselor din lemn, unde avansul soldului furnizorilor este de 17%, in timp ce creantele si stocurile cresc cu 28%), toate sectoarele respective inregistreaza un numerar operational foarte scazut (mult inferior profitului operational);

Care este mecanismul sanatos de generare al numerarului?

1. cifra de afaceri creste, de preferat intr-un ritm mai rapid comparativ cu cel inregistrat de catre cei mai importanti concurenti;

2. cresterea cifrei de afaceri se reflecta intr-o crestere si mai accelerata a rezultatului din exploatare (EBIT) si a rezultatului final [acest aspect se datoreaza economiilor de scala prin amortizarea mai rapida a cheltuielilor fixe, deorece nu toate cheltuielile cresc proportional cu avansul veniturilor (spre exemplu, cheltuielile fixe care raman la acelasi nivel)];

3. ciclul de conversie ramane in echilibru sau are valori usor pozitive (DSO+DIH-DPO → 0);

4. numerarul operational pozitiv este generat cu preponderenta din sursa 1 (EBIT + Cheltuieli Nonmonetare - Ch. Dobanda x (1-t) - Impozite), si acopera variatia pozitiva a nevoii de fond de rulment (∆(Creante) + ∆(Stocuri)-∆(Furnizori)>0). Astfel, compania respectiva va inregistra valori apropiate de unu pentru urmatorul raport: (CFO + Ch. Dobanda x (1-t) + Impozite) / EBIT (Nota: pentru comparabilitate intre numarator si numitor, este necesar sa adaugam cheltuielile privind dobanda si impozitele platite la fluxul de numerar operational, deoarece acestea nu sunt scazute din rezultatul de exploatare). Cu alte cuvinte, profitul operational (veniturile minus cheltuielile din activitatea de exploatare) se regaseste aproape in intregime in fluxul de numerar operational (incasarile minus platile operationale, ajustat cu dobanzi nete si impozite platite);

5. fluxul de numerar obtinut din activitatea operationala este suficient pentru finantarea investitiilor pe termen lung (CFI - achizitionarea de active corporale sau investitii financiare pe termen lung) si a nevoilor financiare (CFF - rambursarea creditelor catre banci sau plata unor dividende catre actionari);

6. este de preferat ca cel putin 50% din investitiile pe termen lung sa fie generat dintr-un flux de numerar operational generat din surse proprii (CFO / CFI ~ 50%), urmand ca diferenta sa fie finantata prin atragerea de capitaluri suplimentare (flux de numerar financiar pozitiv alimentat printr-un mix de suplimentare de capital de la actionarii existenti sau un partener strategic, contractarea unui credit pentru investitii sau emisiunea de obligatiuni pe termen lung);

7. in mod ideal, suma fluxului de numerar operational si investitional ar trebui sa fie pozitiva, astfel incat o parte din distribuirea dividendelor si rambursarea creditelor catre banci sa fie realizata din resurse proprii.
Pentru informatii suplimentare, click aici!