Supradimensionarea stocurilor companiilor active in Romania, au ajuns la nivelul maxim al ultimului deceniu. O asemanare izbitoare exista in perioadele 2007–2008 si 2016–2017 din perspectiva cresterii stocurilor mult mai accelerate comparativ cu avansul cifrei de afaceri. Aceasta reflecta supraincrederea si optimismul companiilor, care alimenteaza aprovizionarea si productia pe stoc in asteptarea cresterii cererii si a vanzarilor. Avand in vedere temperarea ritmului de crestere al cererii domestice, companiile romanesti risca sa fie prinse descoperite din cauza stocurilor supradimensionate, care pot expira, suferi pierderi de valoare sau reduceri ale pretului final. Toate acestea urmeaza sa alimenteze presiuni asupra lichiditatii companiilor, exact in perioada cea mai sensibila (recesiunea economica).

Analizand tabelul si graficul urmator, observam ca 12 din cele 23 de sectoare inregistreaza o crestere mai accelerata a stocurilor prin comparatie cu dinamica cifrei de afaceri. Astfel, la nivelul intregului mediu de afaceri activ in Romania, stocurile au crescut in ultimul deceniu cu 41%, in timp ce avansul cifrei de afaceri este de 35%.

Din restul sectoarelor unde dinamica stocurilor este inferioara evolutiei cifrei de afaceri, trebuie eliminate sectoarele care inregistreaza traditional foarte putine stocuri, respectiv intermedieri financiare, tranzactii imobiliare, sanatate si asistenta sociala. Volatilitatea foarte ridicata a pretului combustibilului si al energiei au determinat o reducere a stocurilor in sectoarele de interes, respectiv transporturi sau fabricarea si furnizarea energiei electrice.

Analizand cifrele urmatoare, observam ca sectoarele care inregistreaza cea mai extinsa perioada de rotatie a stocurilor (implicit si expunerea cea mai mare la riscul de volatilitate al cererii si pretului / valorii stocurilor) sunt constructiile, agricultura, industria extractiva, industria metalurgica si fabricarea produselor textile. Haideti sa le analizam separat, impreuna cu riscurile aferente:

- Sectorul constructiilor inregistreaza o perioada de productie (durata de realizare a proiectului) care poate varia intre 2–3 ani, ceea ce expune acest sector la riscul de volatilitate al pretului din piata. Pretul imobiliarelor a crescut in medie cu 40% in ultimii 3 ani, ajungand semnificativ peste valoarea investitionala, in conditiile in care recuperarea pretului prin chiriile viitoare se face in momentul de fata pe o perioada de 25–30 de ani, semnificativ peste intervalul recomandat de 15–20 ani. Astfel, supraevaluarea cu 25%–30% din imobiliare ar trebui sa dispara in urmatorii doi ani, din cauza mai multor factori, respectiv: temperarea ritmului de crestere al veniturilor populatiei, cresterea costului de finantare, emigrarea masiva a tinerilor, eliminarea graduala a programului „Prima Casa”. Pe de alta parte, oferta continua sa creasca, fiind alimentata de un efect de turma decalat cu scaderea cererii din prezent. In ciuda victimizarii publice (dezvoltatorii se plang de cresterea costurilor cu munca si cu materia prima), costul/mp util de constructie a unui rezidential intr-o zona buna a marilor orase nu depaseste 1.000 €/mp, in timp ce pretul din piata depaseste 2.000 €/mp. Scaderea tranzactiilor de vanzare cumparare cu 25%–30% in fiecare luna din ultimele doua trimestre reflecta aceste cauze. Astfel, companiile active in sectorul constructiilor rezidentiale vor fi constranse sa reduca pretul cu cel putin 20%–25% in urmatorii doi ani;

- Agricultura – cresterea stocurilor din agricultura are mai degraba un caracter speculativ, in asteptarea unor perioade mai prielnice din perspectiva pretului. Desigur, aceasta strategie poate fi una castigatoare, in conditiile in care pretul ajunge la nivel dorit, iar costul depozitarii este redus si uzura produselor nu este semnificativa;

- Industria extractiva si cea metalurgica sunt afectate de volatilitatea foarte mare a pretului materiilor prime si a metalelor, in contextul in care companile active in acest sector inregistreaza o situatie financiare foarte modesta (aspect confirmat si de frecventa ridicata a companiilor insolvente);

- Fabricarea produselor textile – un sector afectat negativ de concurenta externa foarte ridicata, cresterea costului resursei umane (intr-o activitate unde aportul uman este semnificativ) din cauza majorarii salariului minim si a celui mediu, precum si cresterea cheltuielilor de transport din cauza scumpirii combustibilului si a infrastructurii rutiere foarte proaste.

Analizand stocurile tuturor companiilor la finalul anului 2017 in functie de cifra de afaceri (cifrele sunt ilustrate in graficul 2), observam ca microintreprinderile inregistreaza o durata de rotatie a stocurilor mult mai extinsa comparativ cu media nationala si cea a firmelor mari, respectiv 120 zile (pentru firmele cu venituri >100 k €), 92 zile (pentru firmele cu venituri intre 100–500 k €) sau 68 zile (pentru firmele cu venituri intre 0,5–1 mil. €), in conditiile in care media nationala este de 58 zile.

Supradimensionarea stocurilor in cazul microintreprinderilor poate fi explicata de:

- Stadiul embrionar al brandului explica necesitatea unor stocuri diversificate pentru atragerea clientilor;

- Cunoasterea modesta a fluctuatiei cererii si clientilor. Astfel, microintreprinderile sunt intr-un proces de invatare al sezonalitatii pietei si factorilor determinanti ai cererii;

- Organizarea logistica modesta, care de cele mai multe ori este realizata „vazand si facand”, cu sisteme rudimentare, fara sa dispuna de sisteme logistice avansate de gestiune a stocurilor.

Astfel, din cauza supradimensionarii stocurilor si necesarului ridicat de finantare al acestora, microintreprinderie reprezinta cel mai vulnerabil segment al companiilor active in Romania din perspectiva volatilitatii cererii, perisabilitatii stocurilor si finantarii acestora.

Similar corelatiei negative dintre dimensiunea companiei si durata de rotatie a stocurilor (firmele mari inregistreaza o rotatie rapida a stocurilor), maturitatea firmelor din perspectiva anilor de functiune este corelata invers cu dimensiunea stocurilor, in sensul ca firmele recent infiintate (si, implicit, care inregistreaza venituri mici) inregistreaza stocuri extinse.

Aceasta reflecta fragilitatea companiilor aflate in primii 3-5 ani de la infiintare, din cauza arderii accelerate a capitalului, necesar pentru finantarea nevoii de fond de rulment (excesul stocurilor si al creantelor peste nivelul furnizorilor) si a investitiilor pe termen lung.

Acesta este una dintre cauzele care explica esecul start-upurilor, doar 40% din firmele infiintate in perioada 2005–2011 fiind in functiune astazi. Astfel, aproximativ jumatate din firmele active astazi s-au infiintat dupa impactul pe plan local al crizei financiare precedente (anul 2008), reflectand imaturitatea mediului de afaceri local.