Controalele fiscale cu privire la tichetele cadou acordate de companii partenerilor de afaceri nu mai reprezinta demult o noutate si nici o surpriza pentru contribuabili. Cu toate acestea, acordarea tichetelor cadou este in continuare un subiect departe de a fi fost clarificat. Modificarile legislative din decembrie 2020 nu doar ca lasa in continuare mari semne de intrebare, ci chiar ingreuneaza mai mult situatia contribuabililor aflati astazi la rascrucea de drumuri dintre practicile trecute si necesitatea de structurare pe viitor a modelului lor de business.

In 2019, profitand de o neclaritate a legii, Directia Generala Antifrauda din cadrul ANAF a demarat o campanie tematica de controale la nivel national privind tratamentul fiscal aplicat de catre contribuabili pentru tichetele cadou achizitionate si acordate mai departe angajatilor partenerilor comerciali. Aceste controale s-au finalizat prin emiterea unor procese-verbale prin care inspectorii DGAF au retinut ca veniturile aferente tichetelor cadou acordate de contribuabili angajatilor partenerilor sai comerciali, in cadrul unor campanii de promovare/marketing a produselor si / sau serviciilor proprii, ar fi constituit venituri de natura salariala pentru care platitorii de venituri ar fi fost tinuti sa retina si sa plateasca impozit pe venituri din salarii si contributii sociale obligatorii.

Nu a trecut mult pana cand au inceput sa curga si avizele de inspectie fiscala prin intermediul carora inspectorii ANAF au informat companiile ca vor fi controlate impozitul pe venituri din alte surse, impozitul pe venituri din salarii si contributii sociale obligatorii, perioada controlata fiind de regula 01 ianuarie 2015 - 31 decembrie 2019, similara celei analizate de catre inspectorii DGAF.

Desi problema tichetelor cadou reprezinta o problema veche, ce a ajuns pe masa autoritatilor fiscale in repetate randuri, fara a primi insa si un raspuns si a fi clarificat tratamentul fiscal ce trebuie adoptat de catre contribuabili, in prezent ANAF a demarat controale prin transmiterea unor avize de inspectie fiscala. Acest lucru pare cu atat mai intrigant cu cat multa vreme, la nivelul Ministerului Finantelor Publice si al ANAF nu exista conturata o opinie clara asupra tratamentului fiscal ce trebuie aplicat in cazul tichetelor cadou acordate angajatilor partenerilor de afaceri.

Este, din pacate, iata pentru a cata oara cand istoria se repeta: apare in practica mediului de afaceri o anumita interpretare in legatura cu o norma juridica din materie fiscala, iar organele fiscale nu doar ca lasa contribuabilii pe cont propriu, neacordandu-le sprijinul necesar in clarificarea interpretarii legislatiei fiscale si nici nu intervin cat mai rapid legislativ pentru a remedia aceste neclaritati. Mai apoi, dupa o lunga perioada in care au ignorat aspectele semnalate, la limita implinirii termenului de prescriptie, autoritatile fiscale initiaza o activitate de control pentru a corecta ceea ce ei considera a fi deficiente in aplicarea legii.

Cel mai probabil este ca aspectele referitoare la tratamentul fiscal aplicat tichetelor cadou acordate angajatilor partenerilor comerciali sa nu fie clarificate prea curand, contribuabililor neramanandu-le pentru trecut decat sansa de a astepta ca instantele judecatoresti nationale sa transeze corect aceste probleme de interpretare a legii, prin raportare la situatia de fapt data, asa cum rezulta din probele administrate.

Totusi, un punct de plecare in analiza particulara a fiecarui contribuabil ar trebui sa il constituie tipul relatiei care exista intre platitorii acestor venituri si beneficiarii lor. Astfel:

in cazul in care venitul este acordat in baza unui contract de munca pe care platitorul il are cu beneficiarul tichetelor cadou (angajatul), venitul capata natura salariala, fiind astfel supus impozitului pe venit si contributiilor sociale obligatorii prevazute de Codul fiscal (in aceasta ipoteza beneficiarul tichetelor cadou este salariatul platitorului de venit);

in cazul tichetelor cadou acordate unor persoane fizice care nu se afla intr-un raport de munca, adica, activitatea desfasurata nu conduce potrivit Codului muncii la incheierea unui contract individual de munca, acestea imbraca forma veniturilor din alte surse pentru care platitorul are obligatia de a calcula, declara si retine la sursa impozit pe venit (in aceasta ipoteza beneficiarul tichetelor cadou NU este salariatul platitorului de venit, iar faptul ca beneficiarul are calitatea de angajat al unei terte parti nu influenteaza natura veniturilor aferente tichetelor cadou acordate - relevanta este relatia dintre platitor si beneficiar - salariat sau nu).

Aceasta interpretare este sustinuta si de prevederile Codului fiscal care pun in sarcina angajatorului obligatia de calcul, declarare si plata a contributiilor sociale obligatorii aferente oricaror avantaje in natura acordate salariatilor, iar si nu a celui care le acorda, daca acesta nu intruneste si calitatea mai sus-mentionata prin raportare la exigentele dreptului muncii.

Desigur ca aceasta linie de argumentatie trebuie analizata de fiecare companie si sustinuta de o documentatie solida, de cele mai multe ori existenta la nivelul contribuabilului in cadrul departamentelor specializate implicate - marketing, vanzari si financiar contabil.

Se pare, insa, ca asteptarile mediului de afaceri s-au dovedit - cel putin pana acum - daca nu nerealiste, cel putin prea optimiste, iar polemica fiscala a tichetelor cadou acordate angajatilor firmelor colaboratoare cu scopul declarat de promovare a vanzarilor, participare la campanii de marketing si altele asemenea, s-a mutat cu pasi rapizi, cu arme si bagaje, in cadrul ANAF.

In schimb, modificarile aduse Codului fiscal prin Legea nr. 296/2020 adoptata la finalul lui decembrie 2020, in loc sa contribuie la clarificarea macar pentru viitor a regimului fiscal aplicabil tichetelor cadou acordate salariatilor partenerilor de afaceri, lasa in continuare semne majore de intrebare celor ce isi propun sau sunt fortati de mersul pietei sa le acorde in continuare. Astfel, in loc sa se profite de ocazie pentru clarificarea tuturor textelor legale relevante, prin luarea in considerare a notiunilor si conceptelor de drept fiscal ce trebuie sa se aplice vietii sociale, asa cum ea se desprinde din ramurile de drept care o reglementeaza, modificarile aduse atesta cu prisosinta o singura intentie si anume dorinta organelor fiscale de a impozita acordarea acestor tichete cadou inclusiv din perspectiva contributiilor sociale.

Aceasta intrucat, cel putin aparent (i.e. exprimarea nu este decat una nefericita), fara a mai lua in considerare elementele esentiale ale tipului de raport juridic in discutie -i.e. unul de munca - se tinde la impozitarea nefireasca a unor venituri salariale ignorand insasi esenta dreptului muncii. Or, fiind bine stiut ca indiferent de cel care plateste un salariu, angajator nu poate fi decat acela care indeplineste rigorile dreptului muncii din aceasta perspectiva, a schimba abordarea doar pentru ca incercam sa afirmam cu orice pret o impozitare intr-un anumit sens, indiferent de miza financiara a discutiei, inseamna a nu tine cont de logica elementara a dreptului fiscal.

Pe de alta parte, abordarea disparata a modificarilor legislative, lasa pentru viitor alte posibile ”portite legislative”, ceea ce nu doar ca nu inchide cutia Pandorei, dar pare ca o deschide oarecum si mai larg, aspecte asupra carora nu vom insista acum, pentru ca suntem siguri ca vom acea ocazia sa revenim asupra lor.

Desigur, stim ca niciodata invocarea unei posibile nerespectari a legii fiscale de catre alti contribuabili nu are nicio relevanta pentru solutionarea unei dispute fiscale si nici nu vom putea vreodata sustine o anumita solutie in privinta interpretarii date normei fiscale ce urmeaza a fi aplicata in viitor doar pentru ca ea ar fi aplicata astfel in practica.

Totusi, observatiile extrase in timp cu privire la dinamica vietii economico-sociale ne obliga sa nu ignoram ca anumite tendinte se pot generaliza in piata, chiar si atunci cand nu sunt corecte, tocmai pentru ca din varii motive unii agenti economici (e.g. neintelegerea notiunilor sau chiar apetit fiscal de risc mai mare, mizand poate si pe posibile dezvoltari favorabile ulterioare), pot fi sursa unui curent atat de puternic incat pot determina generalizarea unor asemenea practici, careia cu greu competitorii lor, chiar si cei mai prudenti si beneficiind de toate informatiile necesare, le pot face fata din perspectiva financiar-economica.

Or, daca unii actori din piata acorda tichete cadou, tratandu-le intr-un anumit fel, cei care le vor trata altfel, vor fi in mod inevitabil fie marginalizati de piata, fie din punct de vedere economic, nu vor mai fi competitivi. In plus trebuie avut in vedere si faptul ca sunt numeroase cazuri in care aceeasi companie se regaseste intr-o dubla ipostaza: si de platitor de tichete cadou si de primitor.

Singura modalitate in care asemenea tendinte, ce pot elimina intr-o mod nepermis anumite companii din piata si afecta considerabil stabilitatea economica si concurenta intr-o piata libera, pot fi stopate intr-o maniera eficienta si echitabila este adoptarea unei legislatii clare, predictibile, dar si coerente, care sa tina cont de interactiunea inevitabila si absolut necesara in practica dintre dreptul fiscal si alte ramuri de drept (in cazul analizat dreptul muncii). O astfel de interventie a legiuitorului este cu atat mai necesara la momentul actual cu cat speranta anularii - macar a obligatiilor fiscale accesorii - inca pare un orizont destul de accesibil pentru companii. Prinsi intre viitor si trecut, asemenea agenti economici au deci in lipsa unei asemenea legislatii o misiune, daca nu imposibila, cel putin una extrem de dificila.