Arhitectura brutalista este un stil arhitectural aparut in anii 1950 in Regatul Unit, ce a cunoscut o popularitate deosebita in intreaga lume in intervalul 1960-1970. Cladirile brutaliste sunt caracterizate de constructii minimaliste care expun materialele de constructie goale. Stilul foloseste in mod obisnuit beton sau caramida expuse, nevopsite, forme geometrice unghiulare si o paleta de culori predominant monocroma, oferita de materiale precum otelul, cheresteaua, sticla.

In Regatul Unit, brutalismul a fost prezentat in proiectarea de locuinte sociale utilitare, cu pret redus, influentate de principiile socialiste si raspandite in curand in alte regiuni din intreaga lume. Proiectele brutaliste au devenit cel mai frecvent utilizate in proiectarea cladirilor institutionale, - universitatile, bibliotecile, instantele si primariile. Popularitatea miscarii a inceput sa scada la sfarsitul anilor 1970, stilul fiind asociat cu decaderea urbana si totalitarismul.

Inceputurile acestui stil arhitectural sunt departe de a fi simple, cu valuri de critici din partea celor care le vedeau ca pe niste „mormane de ciment”,”reci” sau „fara suflet. Chiar si asa, brutalismul a castigat adepti si a devenit un stil de referinta pentru multi profesionisti care i-au apreciat valoarea estetica. Cladirile brutaliste au fost vazute astfel ca piese unice in care materialele aparente ieseau in evidenta, de obicei cu o tema monocromatica, jucandu-se cu structurile de ciment pentru a crea fatade pline de personalitate.

In ultimele decenii, miscarea brutalista a redevenit un subiect de conversatie. Pe retelele de socializare a diferitelor stiluri arhitecturale hashtag-ul #brutalism are peste 1 milion de postari.

De ce revine brutalismul? Este dificil de dat un raspuns clar, dar unii specialisti atribuie aceasta revenire faptului ca aceste cladiri se remarca prin rezistenta, ceea ce poate fi atractiv pentru unii arhitecti, iar repetitivitatea structurii si amploarea lucrarilor ating o dimensiune unica.

Cladirile construite in stil brutalist nu trec neobservate, ele ies in evidenta prin monumentalitatea lor. Utilizarea masiva a betonului primeaza in fatadele si structurile cladirilor, iar formele cu volume robuste modelate in spatiu sunt frecvente, creand astfel o legatura intre mediu inconjurator si cladire.

Folosirea cimentului favorizeaza crearea de cladiri cu arhitectura simpla, repetitiva si cu personalitate, folosind o materie prima cu costuri reduse pentru constructie. Cimentul este interesant din acest motiv, dar si datorita versatilitatii si rezistentei la conditii de exterior. Rezistenta extrema, expresivitatea bruta si simplitatea acestor cladiri au facut ca arhitectura brutalista sa devina populara, dar exista si persoane care o considera prea grosiera, creand prea mult zgomot vizual, fara a obtine efectul maiestuos pentru care multi o lauda.

„Nimic din aceste cladiri nu este fals. Ele isi arata materialul din care sunt facute, fie ca este vorba de beton, caramida sau fier, intr-o maniera pura si deschisa. Nimic nu suna a gol, asa cum se intampla astazi cu toate fatadele izolate termic. Nimic nu este deghizat, finisat ori slefuit. Aceasta forma de arhitectura se confunda cu viata insasi“, sustine Oliver Elser, fan al brutalismului si curator la Muzeul German de Arhitectura din Frankfurt am Main.

Astazi, cladirile in stil brutalist sunt intalnite frecvent in contexte artistice, urbane, institutionale, evidentiind astfel versatilitatea acestui stil.

Italia. Proiectat de arhitectii Ernesto Nathan Rogers si Enrico Peressutti, construit intre 1956 si 1958, Torre Velasca este situat in Milano, realizat din beton, are o inaltime de 106 metri si 26 de etaje. S-a ridicat pe o zona distrusa in timpul bombardamentelor din timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial si are un design monocrom. Cladirea se remarca prin inaltime si prin structura sa dubla, care se largeste in partea superioara a cladirii.

Canada. Habitat 67 din Montreal este o forma mai artistica de brutalism, care se joaca cu formele geometrice pentru a crea o structura robusta, dar unitara. A fost proiectata de arhitectul Moshe Safdie si prezentata ca teza de licenta, cu scopul de a reduce problemele legate de spatiul de locuit din zona. Proiectul a fost numit Habitat 67 si prezinta o versiune extravaganta si indrazneata a arhitecturii brutaliste. Acest proiect nu s-a remarcat doar prin estetica sa, ci a fost si o inovatie in lumea locuintelor urbane durabile. Pentru a-l construi, au fost folosite 354 de blocuri de beton, creandu-se astfel 158 de locuinte.

Spania. Un exemplu reusit de arhitectura brutalista este Torres Blancas, un turn unic din Madrid ce incorporeaza forme geometrice in cadrul structurii sale. Acesta a fost construit in anii 1960 de Francisco Saenz de Oliva, un arhitect renumit care a decis sa locuiasca in cladire pentru tot restul vietii sale. Cladirea combina spatii rezidentiale si de birouri si are o inaltime de 81 de metri, fiind unul dintre cele mai grandioase turnuri din capitala. Are 23 de etaje, iar structura este incununata de un acoperis care se deschide ca un copac. Materialul principal este betonul armat, iar pilonii cladirii sunt chiar peretii exteriori care alcatuiesc cladirea.

Romania. Universitatea Politehnica Bucuresti. In 21 iulie 1969 s-au inaugurat primele corpuri de cladiri din Campusul Politehnica. Proiectul a fost realizat de Octav Doicescu, rector si profesor universitar la Universitatea de Arhitectura Ion Mincu din Bucuresti. Campusul Politehnica este o opera arhitecturala de mare valoare, unic in peisajul universitar din Romania. Adecvarea functionala si unicitatea solutiilor arhitecturale i-au crescut valoarea in timp si l-au asezat printre cele mai valoroase campusuri universitare din Europa cu 2 amfiteatre a 175 locuri fiecare, 16 sali de seminar cu 480 locuri, 15 sali de desen cu 450 locuri, precum si laboratoarele de fizica, mecanica, electronica etc.

Palatul Telefoanelor, Cluj–Napoca. Palatul Telefoanelor este una dintre cladirile reprezentative ale Clujului, in ceea ce priveste stilul arhitectural al inceputului celei de a doua decade a secolului XX in Romania.

Proiectat de arhitectul Vasile Mitrea in 1968, Palatul Telefoanelor a fost realizat in doua etape. In prima etapa (1969) s-a conceput un proiect de executie pentru s+p+5 din care s-au realizat doar s+p+3. La parter au fost amplasate spatiile destinate publicului (cabine telefonice, ghisee) si cele pentru administratie (birouri, arhiva). In cea de-a doua etapa s-a adaugat un etaj prin ridicarea cadrelor, turnarea planseului si inchiderea nivelului cu un invelis de sticla. Expresivitatea arhitecturala a fost castigata prin datele primare ale arhitecturii: volumul traforat cu goluri si materialul supus dialogului lumina-umbra.

Preocupata de tendintele globale in arhitectura si constructii, PlanRadar este in dialog continuu cu arhitectii din intreaga lume, pentru a intelege cum se adapteaza la schimbare si cum isi planifica viitorul, dar si pentru a afla cum prevad expertii ca va arata arhitectura in urmatoarele decenii.

PlanRadar este solutia de software pentru managementul proiectelor de constructii si imobiliare, gandita sa le faca viata mult mai usoara arhitectilor, constructorilor, personalului de santier, executantilor si ntregii echipe de pe santier sau de la birou. PlanRadar integreaza toate procesele zilnice si mentine comunicarea fluida intre toti participantii, economisind in medie 7 ore pe saptamana, reducand costurile si ajustand termenele de livrare.