In acest an, mai ales pe fondul intensificarii proceselor de digitalizare a domeniului constructiilor si celor conexe, ca urmare a pandemiei Covid-19, au fost realizate numeroase cercetari ce au avut ca obiect analiza gradului de implementate a proceselor BIM (Building Information Modeling). Acestea desemneaza activitatile de creare si gestionare a modelelor de cladire digitala sau de obiecte de constructie (materiale), precum si etapele de punere in opera. Utilizarea unui model digital faciliteaza, in mare masura, eforturile de proiectare, constructie si operare a cladirilor, in mod suplimentar furnizand informatii complete, precise si de incredere, deosebit de utile pentru luarea deciziilor. Actualmente, industria de profil din intreaga lume se confrunta cu noi provocari in ceea ce priveste cresterea productivitatii, reducerea costurilor si a timpului, o solutie viabila fiind reprezentata tocmai de tehnologiile moderne ce permit construirea rapida si eficienta a unor structuri cu un grad ridicat de complexitate. 

 

Datorita multiplelor avantaje pe care le asigura, BIM a trecut foarte rapid de la statutul de tendinta specifica unui grup „de elita”, formate din asa-numitii „early adopters”, la cel de metoda standardizata in domeniul constructiilor, beneficiind, este adevarat, de sprijinul guvernelor si autoritatilor legislative din multe state de pe mapamond. In pofida cunostintelor superficiale care caracterizeaza inca nivelul de cunoastere a respectivei tehnologii, este deja clar ca aceasta nu se limiteaza la modelarea tridimensionala in programele CAD, de proiectare asistata de calculator. De fapt, BIM implica un intreg set de interactiuni si colaborari in format digital intre diferiti specialisti, care participa la activitatile enumerate anterior. Cea mai obisnuita utilizare a acestuia faciliteaza simplificarea realizarii de proiecte, aratand clar, pe un model virtual, diferitele scenarii de luat in considerare. In acest fel, BIM ajuta la prevenirea erorilor, la optimizarea costurilor si la accelerarea procesului de constructie. La sfarsitul unui proiect, fisierele rezultate ofera o baza de informatii importanta pentru etapele ulterioare, imbunatatind colaborarea cu managerii cladirii si prelungind durata ei de exploatare.

 

Pentru a zadarnici diseminarea unei parti importante a informatiilor eronate legate de folosirea si utilitatea BIM, expertii au definit zece realitati de luat in considerare, atunci cand se ia decizia utilizarii modelelor digitale. In primul rand, trebuie subliniat in mod cat se poate de ferm ca BIM este un proces si nu o tehnologie. Multi utilizatori, mai ales din Marea Britanie, care este o veritabila „campioana” in ceea ce priveste adoptarea acestei metode de proiectare, percep BIM ca pe un standard din seria BS, a carui principala functie este aceea de a facilita negocierile si comunicarea dintre experti, precum si intelegerea/implementarea corecta si completa a prevederilor normative in vigoare. Aceasta abordare trebuie rapid schimbata. Un al doilea element necesar a fi avut in vedere este ca, la momentul actual, cei mai multi arhitecti si proiectanti ce folosesc BIM sunt implicati in mod direct sau indirect inclusiv in planurile de executie. Aceasta demonstreaza o abordare consecventa, care este de dorit, prin folosirea corecta a clasificarilor pentru gestionarea informatiilor obtinandu-se o imbunatatire neta a eficientei intregului proces de construire. Un efect imediat este cel al reducerii riscului, intrucat, prin buna administrare a datelor, scade dramatic probabilitatea aparitiei unor probleme la proiecte. Aceasta inseamna, practic, limitarea intarzierilor, depasirilor de costuri sau litigiilor. In ceea ce priveste productivitatea, toata lumea este de acord ca ea sporeste in mod net odata cu adoptarea BIM. Fenomenul este vizibil mai ales la nivelul specialistilor individuali si faciliteaza atingerea obiectivelor propuse in ceea ce priveste raportul dintre calitatea si pretul proiectelor. Este deja o certitudine, confirmata mai ales in anul pandemic, aceea ca digitalizarea va imbunatati eficienta operationala in sectorului constructiilor. O realitate obiectiva este data de faptul ca, in prezent, modelul este folosit preponderent la proiectele finantate din fonduri private, mai ales datorita flexibilitatii mai mari a investitorilor, precum si reticentei autoritatilor publice, chiar si din statele avangardiste, de a folosi noile metode de proiectare. In continuare, cele mai mari provocari in ceea ce priveste adoptarea BIM continua sa fie inregistrate la nivelul organizatiilor mici, care beneficiaza insa de avantajul capacitatii de a depasi rapid problemele intampinate si de a profita din plin de avantajele noului model. Desigur, si companiile de nivel mediu si mare reusesc in final aceasta performanta, singura diferenta fiind constituita de ritmul mai anevoios de implementare, generat in principal de complexitatea organizationala. Un avantaj net in favoarea BIM este si acela dat de faptul ca o mare parte din forta de munca actuala si viitoare foloseste in mod nativ tehnologiile digitale. Statisticile curente arata ca peste 80% dintre proiectantii cu varsta mai mica de 35 de ani au adoptat deja procesul, iar 80% dintre ei sunt convinsi ca acesta va revolutiona intregul sector al constructiilor. Avand in vedere ca in scurt timp acesti experti vor fi urmatorii lideri si manageri, sansele de transformare digitala a industriei sunt si mai mari. In ceea ce priveste suportul software, in prezent sistemele online sunt preferate de 69% dintre utilizatori, ceea ce demonstreaza ritmul rapid de schimbare a tehnologiei informatiilor, pe masura ce trecerea la sistemul cloud este tot mai rapida. Nu trebuie uitat ca specificatiile tehnice constituie o parte esentiala a puzzle-ului de gestionare a informatiilor, iar informatiile respective trebuie coordonate cu desenele si modelele corespunzatoare. Crearea de specificatii bazate pe standarde si normative actualizate, structurate intr-un mod care urmeaza o clasificare recunoscuta, poate duce la imbunatatirea gestionarii informatiilor si la reducerea riscului aparitiei de reclamatii si intarzieri ale proiectului. In fine, o ultima realitate de care trebuie tinut cont este aceea ca producatorii de materiale trebuie sa accelereze ritmul de creare a obiectelor digitale, pe masura ce solicitarile in aceasta directie se inmultesc, de la un moment la altul. Tinta poate fi atinsa prin dezvoltarea unitara a unor biblioteci de modele, care sa fie puse la dispozitia arhitectilor, proiectantilor si specificatorilor tehnici. 

 

Pentru a compara in mod obiectiv nivelul de implementare a BIM si maturitatea diferitelor piete din Europa in care acesta se utilizeaza deja, este necesara o definire relativ unitara a sistemului de clasificare. Astfel, se considera ca o tara se plaseaza la nivelul 0, daca in proiectarea constructiilor se apeleaza la desene CAD uzuale, iar schimbul de informatii intre expertii care participa la realizarea proiectului se efectueaza pe un suport fizic (hartie sau, in cel mai bun caz, prin intermediul unui dispozitiv electronic independent, care nu are capacitatea de a se interconecta). La nivelul 1 se situeaza statele in care datele sunt structurate uniform si completate cu un format tridimensional. Aceasta sugereaza prezenta informatiilor de baza, un mediu comun de date conditionat, fara a exista insa o interactiune adecvata intre diferitii specialisti. Schimburile de informatii in cazul de fata au loc in format digital, adesea prin intermediul unui sistem de gestionare a documentelor, dar procesul nu poate fi descris ca fiind pe deplin colaborativ. Nivelul 2 implica intensificarea colaborarii dintre parti. Expertii pot interactiona cu modelul folosind propriile programe, iar datele se „asambleaza” ulterior intr-o aplicatie software, folosind un format de fisier comun. Acest lucru permite echipelor sa verifice reactiile dintre sisteme si sa testeze alte scenarii posibile, de asemenea fiind posibila analiza a ceea ce trebuie imbunatatit sau inlocuit, chiar din etapa de proiectare. Companiile aflate la nivelul respectiv pot urmari inclusiv parametrii suplimentari, cum ar fi timpul si costul (4D si 5D), deblocand multe dintre beneficiile suplimentare ale tehnologiei BIM. In fine, nivelul 3 presupune existenta unui mediu unificat pe mai multe paliere, care integreaza eforturile tuturor participantilor la proiect - de la arhitect si ingineri de sisteme la antreprenor, proprietar de cladiri si manager de instalatii. Aceasta implica integrarea tuturor datelor proiectului si a etapelor procesului, folosind un set international de standarde si asigurand compatibilitatea lor completa. Modelul informational este alimentat cu date in timp real, ele putand fi utilizate nu numai in etapele de proiectare si constructie, ci si in faza operationala, pentru a acoperi intregul ciclu de exploatare a unei cladiri. Apar, astfel, noi oportunitati in gestionarea, functionarea si optimizarea oricarui tip de structura.

 

Pornind de la aceasta clasificare, cele mai recente rapoarte cu privire la gradul de adoptare BIM reflecta faptul ca in ultimul an acesta a sporit in mod substantial. Din punct de vedere istoric, Marea Britanie este un pionier in adoptarea BIM, care a fost standardizat in aceasta tara inca din 2007. Marea Britanie se plaseaza, in prezent, la nivelul 2 (cu 73% dintre companii folosind deja BIM), din punct de vedere al implementarii modelelor digitale. De asemenea, Germania este la aceeasi cota, cu fluctuatii ce aseaza un numar limitat de firme in clasele 1 sau 3 (70% din societati utilizand sistemul in mod curent). In Europa de Est, Polonia este cea mai avansata, plasandu-se la nivelul 1 spre 2 (43% dintre companii au adoptat deja BIM). In ceea ce priveste situatia din Franta, aceasta este relativ mai buna, datele curente incadrand zona respectiva la cota 2 (35% pe segmentul imobiliar si 50% - 60% pe cel de constructii). Croatia se situeaza, din pacate, la nivelul 0 si punctual la 1, doar 25% dintre birourile de arhitectura si 4% dintre antreprenori folosind deja noul sistem. Austria se afla, de asemenea, la nivelul 1, cu mentiunea ca beneficiaza de o legislatie ce favorizeaza avansul rapid catre nivelul al treilea (unde se afla deja 20% dintre companii). Interesant de observat este progresul din Federatia Rusa, unde s-a reusit incadrarea pe cea de-a doua treapta de dezvoltare, tendinte clare de consolidare spre nivelurile 2 si 3 (12% dintre firme reusind in ultima perioada sa faca acest pas). Datele prezentate reconfirma ca, actualmente, Marea Britanie se mentine pe pozitia de lider din punct de vedere al adoptarii BIM, dat fiind faptul ca are o istorie de peste patru decenii a eforturilor depuse pe acest drum complex. Un trend ascendent pe plan european este asigurat in prezent de standardul ISO 19650, ce impulsioneaza procesul de adaptare. De exemplu, din 2016 in Marea Britanie a devenit obligatoriu ca toate proiectele finantate din fonduri publice sa se bazeze cel putin pe BIM la nivelul 2. 

 

Dintre obstacolele care franeaza inca procesele de tranzitie se remarca in continare lipsa de standarde si norme armonizate, precum si a unui cadru legislativ uniform, suportul guvernamental limitat, deficitul de experti IT, cererea mica generata de lipsa de informare, atitudinea conservatoare a industriei constructiilor etc. Daca in urma cu un deceniu, aproape jumatate dintre expertii intervievati nici macar nu auzisera de procesul analizat, in prezent constientizarea legata de fenomenul respectiv este cvasiuniversala, iar beneficiile sale sunt unanim recunoscute: imbunatatirea coordonarii informatiilor, cresterea productivitatii, reducerea riscurilor, sporirea rentabilitatii, incorporarea mai buna a standardelor etc. Desigur, o mare parte a potentialilor utilizatori percep inca BIM ca o varianta a normelor actuale si nu ca pe un sistem de modelare tridimensionala. Lipsa cererii din partea clientilor si prejudecatile legate de inadecvarea la anumite proiecte continua sa actioneze ca veritabile bariere in calea implementarii sale. Cea mai mare problema actuala este data insa de cererea deficitara. Cu toate acestea, transformarea digitala schimba in mod accelerat industria constructiilor si va continua sa o faca si in viitor. Sistemele cloud, realitatea virtuala sau cea augmentata, precum si alte tehnologii sunt adoptate de profesionistii din constructii, iar toate cele mentionate anterior vor contribui la modificarea drastica a actualelor cutume operationale. Frecventa ridicata a scanarilor in cloud, de exemplu, ca parte integrata a livrarii unui proiect, indica faptul ca beneficiarii nu mai sunt dispusi sa se bazeze doar pe modele clasice de design. Din pacate, abordarea pe care o au unii antreprenori este una reactiva si constituie o piedica reala in calea implementarii tehnologiilor digitale. In prezent, industria constructiilor se afla intr-un punct al cronologiei de dezvoltare in care un grup de factori perturbatori s-au reunit in special odata cu aparitia problemelor generate de pandemie pentru a schimba radical modurile traditionale de lucru. Asteptarile clientilor cu privire la informatiile corecte, aplicatiile tot mai complexe de verificare si calcul computerizat, precum o noua generatie hardware de scanare a proiectelor, au determinat ca interconexiunile dintre santiere si sistemele software sa fie rapide si aproape complet automatizate. In acest mediu tot mai complex, BIM asigura o verificare planificata in timpul constructiei, care este atat mai economica si cu atat mai valoroasa, oferind beneficii nete de urmarire proiectului, precum si fundament optim pentru compatibilitatea completa intre modele si constructia propriu-zisa.