Arh. Serban Tiganas, presedinte Ordinului Arhitectilor din Romania: “Daca vorbim de definitia caselor verzi, aceasta este cuprinzatoare si neoficiala. In legislatia si normativele romanesti conceptul nu si-a gasit inca o reflectare, desi exista deja anumite aspecte incluse in aceasta, referitoare la eficienta energetica. Definitia este cuprinzatoare pentru ca acest concept nu creeaza o limita ferma intre cladirile verzi fata de celelalte, sa le spunem «traditionale». Un imobil verde este unul care a fost realizat ingloband principii de sustenabilitate si diferentiindu-se de cladirile obisnuite prin modul in care sunt abordate probleme ce tin de design, materiale, mod de utilizare, relatii cu contextualul si altele. Exista, asadar, nuante de verde - sau mai bine spus cladiri mai verzi si cladiri mai putin verzi. Cele cateva sisteme de certificare care stabilesc diferite grade de performanta surprind tocmai aceste diferente. Din pacate, la nivelul autoritatilor nu exista inca o orientare spre cladiri verzi, iar statul, la toate nivelurile sale, nu solicita ca tot ceea ce poseda sau ceea ce realizeaza din bani publici sau in parteneriate public-private sa aiba o calitate evidentiata si prin aceste caracteristici. Managerii companiilor de constructii, care au culturi organizatorice si orientari diferite fata de calitate, nu se bucura cand ceea ce li se cere trebuie sa aiba o calitate deosebita, masurabila, certificabila, pentru ca, in conditiile pietei romanesti, clientii nu sunt inca dispusi sa platesca pentru calitate un  pret corect. La randul lor, beneficiarii sunt, in general, inclinati sa recepteze constructiile ca investitii pe termen scurt, in timp ce o cladire verde incorporeaza responsabilitate fata de planeta si semeni, raportandu-ne la o durata de exploatare de cateva zeci de ani. Aceasta atitudine este influentata si de cadrul instabil al economiei romanesti si al vietii in general, mai ales acum, in contextul recesiunii economice, cand tendinta de a face compromisuri de calitate si de a evita o atitudine responsabila este si mai mare. Nu stiu cate cladiri certificate exista pe plan national, dar cred ca inca nu sunt cladiri certificate ale statului sau realizate din bani publici, singurele immobile sustenabile fiind private. Pot sa spun ca numarul lor este in crestere, interesul fiind tot mai vizibil, mai ales dinspre investitorii internationali sau autohtoni calificati, care doresc sa se diferentieze in fata clientilor prin aceasta calitate. Deocamdata, acestia sunt putini, astfel incat cladirile verzi constituie exceptii in domeniul investitiilor private si sunt neinteresante in cazul celor publice. Perspectiva elaborarii de cladiri verzi este, insa, inevitabila. Europa se indreapta catre decizii ferme de a trece la construirea la standarde de sustenabilitate asumate la nivel de state membre si la a impune un proces accelerat de reabilitare a fondului construit existent, tot in formula de proces asumat, pentru urmatorii circa 35 de ani. Se vorbeste de anul 2050 ca de un orizont temporal important pana la care turnura dinspre constructii care consuma energie spre imobile ce produc energia viitorului s-ar termina in Europa. In ceea ce priveste Romania, cred ca odata ce alte state mai avansate vor face progrese vizibile si normele se vor schimba, o sa incercam sa ne aliniem si noi. Nu vad Romania sa fie un pionier in acest domeniu, pentru ca pur si simplu nu si-a propus asta si conceptele nu se potrivesc primitivismului politic din tara noastra. Este nevoie de o societate mai evoluata, educata in acest sens si, daca incepem educatia acum, putem vorbi viitorul sustenabil al generatiilor urmatoare.”