Arhitectul Andrew Waugh afirma intr-un comentariu recent, publicat de revista britanica specializata Dezeen, ca schemele de certificare a sustenabilitatii pentru cladiri trec destul de usor cu vederea carbonul inglobat in materialele de constructii si, concomitent, incurajeaza designerii sa adauge sisteme si dispozitive inutile doar pentru a asigura obtinerea unor clasificari foarte bune. Vizate sunt sistemele BREEAM si LEED, care sunt acuzate ca se focalizeaza excesiv pe emisiile operationale de dioxid de carbon si le ignora in mod deliberat pe cele aferente lantului de aprovizionare a operatiunilor de constructii. Carbonul inglobat are, conform calculelor, o pondere de circa 50% in totalul emisiilor unei constructii, iar respectivul procent se majoreaza pe masura ce cladirile devin mai eficiente din punct de vedere energetic, iar energia regenerabila este prevalenta. Specialistul britanic subliniaza ca sistemele de certificare mentionate anterior se focalizeaza pe asa-numitele emisii operationale de carbon, care treptat isi pierd tot mai mult din insemnatate. De exemplu, pentru a obtine cea mai inalta clasificare in sistemul BREEAM o cladire are nevoie de 85 de puncte, din care doar noua sau zece pot fi obtinute in urma evaluarii carbonului incorporat. In cazul LEED, este vorba despre trei credite din 80. La nivelul Marii Britanii, situatia in ceea ce priveste emisiile operationale de dioxid de carbon este destul de buna, intrucat reteaua de electricitate translateaza rapid spre energia regenerabila. Din acest punct de vedere, regulamentele existente in ceea ce priveste incalzirea, iluminarea si conditionarea aerului sunt in mare masura corespunzatoare. Eroarea este data insa de faptul ca anterior mentionatele scheme incurajeaza arhitectii sa se concentreze prea mult pe adaugarea unor tehnologii care sa asigure scaderea consumului energetic. Un exemplu concret este constituit de sediul central al Foster & Partners, din Londra. Finalizat in 2017, imobilul de birouri a fost promovat drept “cea mai sustenabila cladire din lume”, consumand cu aproximativ 35% mai putina energie. Cu o valoare de peste un miliard GBP, constructia extravaganta include sisteme complexe de reglare a castigului solar si solutii avansate pentru tavane ce sunt acoperite cu 2,5 milioane de elemente ce reflecta lumina si contribuie la reglarea temperaturii si acusticii. Au existat insa experti, chiar din randul juriului ce a premiat lucrarea, ce au sustinut ca aceasta constituie un veritabil dezastru date fiind resursele disproportionate folosite pentru proiectare si executie. Explicatia acestora a fost ca amprenta de carbon incorporata este un multiplu semnificativ de mare al celei corespunzatoare unei cladiri de birouri de clasa A, care nu este compensat nici macar de mult clamata majorare a duratei de exploatare. Pentru informatii suplimentare, click aici