- Cum se manifesta arhitectura romaneasca in prezent?
- Procedurile interne si administrative ale profesiunii de arhitect urmaresc in continuare modelele unei epoci neclare, depasite si contrare creativitatii. Arhitectura imbina simultan designul si tehnologia, insa intrucat regulamentele de constructii sunt inept amanate, ramane senzatia ca exercitarea profesiunii se afla intr-o situatie critica si intr-un stadiu empiric. Din punctul meu de vedere, la toate institutiile de invatamant superior – arhitectura, constructii si instalatii - ar trebui schimbata programa de studiu. Cu toata dedicatia profesorala, care este, insa, saturata de birocratii autosuficiente, educatia arhitectului roman se prelungeste in practica acolo unde confuzia culturala si antagonismul fata de societate se extind. Afectarea profesiunii prin recesiunea economica nu a inceput in 2008, la debutul crizei financiare, ci este contingenta dezechilibrarii arhitecturale de peste 30 de ani in Romania. Reductionismul autocratic anterior a devenit un fond genetic profesional. Exceptiile arhitecturale raman neobservate, pentru ca intelegerea lor prin cunoastere profesionala a fost indelung deviata si, ulterior, normalizata ingenuu. Orice arhitectura noua inspira, dar provoaca dezbateri si reactii. Este amuzant ca tocmai unele dintre reperele istorice care conditioneaza evaluarea actelor arhitecturale contemporane au fost la timpul lor surprinzatoare, noi si inovatoare. Regimul socialist a marginalizat fenomenul arhitectural tocmai prin inducerea nesigurantei unei identitati cabotin-ideologice. Abia acum, in Romania, arhitectura incepe sa-si manifeste cateva semne vitale.

 

- Care sunt problemele specifice specialistilor din bransa?
- Romania a intrat subit in faza avansata a capitalismului tarziu, caracterizat prin productie, distributie si densitate informationala dinamica, trans - geografica in mobilitate si resurse, insa provincialismul concluziilor “in tranzitie” a consolidat dezorientarea sociala si culturala. Problemele structurale ale practicii contemporane de arhitectura din tara noastra se impletesc nedorit cu dilemele industriei de constructii (in sensul cel mai larg), reprezentate de educatia profesionala simulata sau marginalizata si insuficienta cultura arhitecturala a tuturor participantilor, respectiv dezvoltatori, finantatori, arhitecti, constructori si utilizatori. Inexistenta unui relatii sistematizate intre furnizorii de sisteme si arhitecti reprezinta o alta dificultate importanta pentru domeniul constructiilor. Cu toate acestea, cativa autori de proiecte de arhitectura avanseaza remarcabil, in pofida piedicilor intampinate.

 

- Cum s-ar putea rezolva deficientele existente?
- Rezolvarea deficientelor este implicit istorica si permanenta. Solutiile nu pot fi unice sau atotcuprinzatoare, dar trebuie sustinute. Din pacate, monoteismul decizional se resimte inca. Se pare ca se doreste ca Romania sa fie in continuare narcisista, retorica si asistata in toate. Avem nevoie de initiativa, de regulamente urbane coerente si vizionare, de pasiune pentru spatiul contemporan, de educatie responsabila si de vointa de a participa la o lume noua. Totodata, pentru a vinde materiale de constructii este necesar ca producatorii/distribuitorii sa ofere inclusiv servicii de consultanta tehnica, insa majoritatea firmelor nu acorda asemenea facilitati. De asemenea, absenta consultantilor specializati pentru fatadele cortina si/sau lucrarile de hidroizolatii, a caietelor de sarcini, precum si lipsa managerilor de proiect reali de pe piata incurajeaza atitudinea de ignorare a complexitatii proiectelor de constructii contemporane. Totodata, avem nevoie de dezvoltari majore si semnificative, care sa genereze forta si expresia industriilor participante, insa acestea nu se pot realiza fara aportul statului, care deocamdata este inexistent in calitate de investitor strategic.