Apple si Nvidia, cele mai valoroase doua companii din lume dupa capitalizarea de piata, au promis peste 1 miliard USD ca investitii in lantul de aprovizionare cu produse electronice din SUA, prezentandu-se ca aliati strategici in eforturile de reshoring si suveranitate industriala. Cu toate acestea, o privire mai atenta arata ca aceste gesturi simbolice din punct de vedere politic nu confirma adevaratele relocalizari pretinse, prezentand riscuri economice si geopolitice ascunse.

 

Trecand peste titlurile din ziare si examinand anunturile mai indeaproape, constatam ca aceste anunturi de mii de miliarde de dolari confunda investitiile de capital cu costurile de exploatare mai largi, salariile si contractele de achizitii pe termen lung. De asemenea, unele masuri reimpacheteaza initiative dezvaluite anterior sau reflecta proiecte care probabil ar fi avansat indiferent de contextul politic. De asemenea, merita sa ne amintim ca nici Apple, nici Nvidia nu opereaza in mod direct instalatii de productie semnificative, ceea ce inseamna ca investitiile reale vor fi realizate in principal de contractantii si furnizorii acestora. 

 

Promisiunile reflecta o pozitionare strategica menita sa obtina conditii favorabile din partea administratiei Trump, in special in ceea ce priveste:

• Pastrarea CHIPS and Science Act, esentiala pentru finantarea si stimulentele fiscale de care beneficiaza indirect Apple si Nvidia prin consolidarea productiei interne de semiconductori. 

• Reducerea expunerii potentiale la un tarif de import de 25% propus pentru semiconductori, tinand cont de faptul ca semiconductorii produsi in Taiwan sunt esentiali pentru oferta de cipuri AI a Nvidia.

• Eliminarea restrictiilor extinse la exportul de semiconductori americani avansati, care limiteaza in prezent accesul pe piata si risca sa accelereze ecosistemele AI rivale aliniate Chinei.

 

Desi par sa prezinte un risc scazut datorita naturii lor ne-angajante, aceste angajamente pot avea implicatii geopolitice grave. Fabricarea semiconductorilor necesita stabilitate si claritate politica pe termen lung, mai degraba decat simbolism politic. Prin alinierea publica la retorica de relocalizare a administratiei Trump, Apple si Nvidia risca reactii negative din partea partenerilor internationali. Avand in vedere ca cea mai mare parte a veniturilor lor provine de pe pietele globale, potentialele represalii - cum ar fi recentele investigatii chineze privind Nvidia si Intel pentru practici anticoncurentiale - ar putea afecta semnificativ pozitiile lor pe piata.

 

Aceste anunturi pun in umbra provocarile persistente care stau la baza productiei de semiconductori in SUA. Experientele Samsung si TSMC, care au investit peste 30 de miliarde USD in noi fabrici din SUA, subliniaza obstacolele, inclusiv deficitul de forta de munca calificata, slabiciunile ecosistemului national de furnizori si dependenta ridicata de masini si experti importati. Fabrica TSMC din Arizona a fost deschisa cu un an intarziere si se confrunta cu costuri de exploatare cu 30-50% mai mari decat fabricile taiwaneze. Instalatia Samsung din Texas se confrunta, de asemenea, cu intarzieri. Politicile restrictive privind imigratia, dinamica incerta a comertului si cadrele educationale constranse sub administratia Trump ofera putin sprijin pentru rezolvarea acestor probleme sistemice.

 

Eforturile actuale de reshoring acorda o prioritate covarsitoare cipurilor avansate legate de inteligenta artificiala, determinate de cererea din partea catorva intreprinderi mari, inclusiv Meta, Microsoft, Amazon si Alphabet. In timp ce aceste investitii sprijina nevoile imediate de infrastructura in domeniul AI, concentrarea asupra acestora ignora vulnerabilitatile expuse in timpul penuriei de cipuri din 2021-2022. Cipurile vechi - componente esentiale, cu costuri reduse, pentru sectoarele auto si industriale - reprezinta aproximativ 70% din volumele globale de semiconductoare, dar raman in mare parte absente din strategiile de reorientare. Preponderenta crescanda a Chinei in productia de cipuri traditionale (40% la nivel mondial fata de doar 7% in SUA) sporeste riscurile strategice. In acelasi timp, o plafonare sau o schimbare a cererii legate de inteligenta artificiala ar putea face ca instalatiile recent construite axate pe inteligenta artificiala sa fie subutilizate rapid, transformand investitiile ambitioase in capacitati excedentare costisitoare.

 

Pe fondul entuziasmului pentru relocalizare, intrebarile fundamentale raman nerezolvate: De ce productia americana de semiconductori si-a pierdut avantajul competitiv si de ce are nevoie acum de subventii publice semnificative pentru a-si reveni? Declinul industriei provine partial din alegerile strategice ale marilor intreprinderi americane, precum Apple, Nvidia si Google, care au adoptat politici de eficienta globala - aprovizionarea din Asia si Europa, productia in Asia-Pacific si Mexic si profitul la nivel global. In mod ironic, aceste companii sunt acum pregatite sa beneficieze de stimulentele de relocalizare, desi nu au depins niciodata foarte mult de productia interna. Programul de relocalizare risca sa submineze parteneriatele internationale vitale de care continua sa depinda succesul global al acestor intreprinderi.