ANIS doreste sa atraga atentia asupra unor prevederi din Ordonanta de Urgenta privind utilizarea semnaturilor electronice avansate sau semnaturii electronice calificate in domeniul relatiilor de munca, proiect adoptat astazi in sedinta de guvern. ANIS este un sustinator constant si ferm al accelerarii procesului de digitalizare, insa consultarea mediului de afaceri si cu precadere a profesionistilor din domeniul IT&C este un pas obligatoriu pentru a evita situatii care pot ingreuna si birocratiza interactiunile zilnice a mediului de afaceri cu angajatii.

Ordonanta de Urgenta aprobata este neclara cu privire la includerea obligativitatii, in situatia semnarii electronice a contractului de munca, a sigiliului electronic calificat ca necesitate distincta pentru validarea documentului electronic. Solicitarea a trei elemente constitutive (semnatura, marca temporala si sigiliu) pentru recunoasterea unui document electronic ca fiind original ingreuneaza substantial procesul de semnare electronic, solicitand un grad de securizare mult peste necesitatile pietei si reglementarilor Europene in cazul documentelor electronice.

Mai mult decat atat, OUG-ul prevede la punctul 1.2 necesitatea folosirii semnaturii calificate si sigiliului electronic calificat pentru intocmirea tuturor inscrisurilor/documentelor din domeniul relatiilor de munca rezultate la incheierea si pe parcursul executarii acestuia (includem aici cereri de concediu, sau alte notificari), desi in trecut reprezentantii cu atributii de control al statului recunosteau semnatura electronica in toate formele sale, inclusiv semnatura electronica simpla, bazandu-se pe legiferarea Europeana. Mai mult decat atat, automatizarea proceselor de HR poate suferi considerabil daca instrumente digitale care satisfaceau nivelul de incredere electronic necesar (inclusiv marca temporala) companiilor mari nu vor mai putea fi utilizate, fiind nevoie de un sigiliu electronic aplicat separat acestora.

De asemenea, punctul 1.7 necesita clarificari aditionale pentru a evita situatia in care statul nu recunoaste un document in care partile semneaza cu semnaturi digitale distincte (o parte calificata, cealalta parte avansata). Mentionam ca sub regulamentul European, documentul electronic este considerat original fiind semnat electronic de ambele parti, nu neaparat cu aceeasi tip de semnatura electronica.

In plus fata de aceste neclaritati si pasii birocratici necesari aplicarii acestor instrumente, dobandirea sigiliului este un proces lung si greu, costurile asociate cumpararii acestui element fiind substantiale. Adaugand aceasta cerinta in plus fata de semnatura electronica calificata, precum si a marcii temporale, devine prohibitiv pentru marea majoritate a companiilor din Romania, cu precadere a companiilor mici si mijlocii. Adoptarea OUG-ului sub aceasta forma, respectiv introducerea necesitatii sigiliului fara consultarea in prealabil a mediului de afaceri si fara publicarea pe site-ul Gov.ro a actelor din sedinta de guvern in prealabil sedintei creeaza o bresa in dialogul social, iar rezultatul nu poate fi decat vicierea politicilor publice si deturnarea puterii de stat catre interese private marginale.

In esenta, supra-reglementarea de astazi va face semnatura olografa sa ramana instrumentul preferat pentru mediul de afaceri in anii ce urmeaza. O astfel de reglementare creeaza o piata mica in detrimentul dezvoltarii intreg mediului digital si accesarii oportunitatilor pe care le prezinta. Desi stampila nu mai este o obligatie de ani de zile, statul Roman birocratizeaza mediul digital in detrimentul dezvoltarii unui mediu de afaceri agil si atragator pentru investitii.

ANIS isi exprima disponibilitatea totala de a sprijini Guvernul Romaniei cu specialisti pentru formularea adecvata a masurilor propuse si pentru un dialog constructiv in tot parcursul elaborarii politicilor publice cu privire la digitalizare.