In ultimele trei decenii, Romania s-a bucurat de o crestere fara precedent. Din 1987, PIB-ul tarii a crescut impresionant, cu 200 de miliarde de USD. Principalii parteneri comerciali ai tarii includ tari precum Germania, Italia si Franta, iar principalele bunuri exportate sunt autovehiculele si componentele auto, sarma izolanta. Tara detine o cota de piata semnificativa si in lantul international de aprovizionare cu produse alimentare, prin exportul de cereale (grau, porumb) si carne de porc. Totusi, sectorul serviciilor reprezinta 55% din PIB si asigura doua treimi din numarul de angajati la nivel national. Lasand deoparte retailul, o pondere semnificativa in domeniul serviciilor o au centrele de servicii partajate infiintate de corporatii multinationale care beneficiaza astfel de personal calificat la un cost mai mic, dar si de siguranta oferita de cadrul de reglementare al UE. Care ar putea fi oportunitatea Romaniei in viitor?

In timp ce Europa inca proceseaza criza de sanatate generata de COVID-19, guvernele si businessurile incearca nu doar sa estimeze impactul financiar al acesteia, ci si sa inteleaga cum sa structureze noul cadru operational pentru a asigura atat continuitatea businessului, cat si siguranta nationala. Noua realitate ar putea evidentia potentialul semnificativ al Romaniei de a deveni un hub european care sa inlocuiasca centrele de servicii din afara UE.

Schimbarile majore in lantul global de aprovizionare ameninta nu doar pietele, ci, intr-o anumita masura, si securitatea nationala, si ne aminteste ca globalizarea chiar necesita colaborare globala, un element care insa lipseste acum, mai ales in contextul unui cvasi-razboi rece intre SUA si China. Cele mai multe tari UE dezbat tema repatrierii unor operatiuni importante din centre traditionale de productie sau de servicii din Asia, insa repatrierea in tari din vestul Europei nu ar fi eficienta din punctul de vedere al costurilor.

Romania ar putea juca un rol important in noua strategie europeana privind lantul de aprovizionare. Un mediu prietenos fata de UE, o populatie de peste 19 milioane de locuitori, o structura competitiva a costurilor cu forta de munca, oameni calificati si un model de furnizare de servicii de productie care deja si-a dovedit eficienta ar putea deveni o alternativa extrem de atractiva pentru tari mari din Europa de Vest care sunt deja parteneri comerciali ai Romaniei.

Cum ar putea Romania sa isi sustina si mai mult pozitia? Un cadru fiscal stabil pentru companiile internationale, solutii digitale mai eficiente prin care businessurile sa comunice cu autoritatile, un cadru legislativ care sa contribuie la reducerea coruptiei, o politica monetara conservatoare care sa promoveze un curs stabil euro-leu, o investitie semnificativa in dezvoltarea infrastructurii rutiere, portuare si aeroportuare si un mediu politic stabil care sa inspire incredere ar reprezenta catalizatoare cu ajutorul carora tara ar putea profita de aceasta oportunitate strategica unica. Un concept similar se aplica si in ceea ce priveste modernizarea agriculturii si a serviciilor.

Romania ar putea sa convinga UE ca merita un nou loc in lantul sau de aprovizionare si sa identifice surse de finantare pentru a deveni un punct central de productie al Europei pe termen lung, ceea ce ar putea duce la progresul propriei economii prin pozitionarea in centrul securitatii europene. Ar putea, dar o va face?