Pana de curand, mai ales in anii premergatori recesiunii, dar si ulterior, activitatea din ramura de constructii era deosebit de profitabila si constituia – pentru multi absolventi – o reala oportunitate de creare sau consolidare a unei viitoare cariere. De exemplu, daca se pune efectiv problema angajatilor cu studii superioare, numai Universitatea Tehnica de Constructii Bucuresti - UTCB (for academic cu o larga recunoastere interna si internationala, care a pregatit intre anii 1948-2013 peste 40.000 de ingineri), avea la nivelul lui 2013 un efectiv de mai mult de 8.000 de studenti, angrenati, impreuna cu profesorii lor, in procesul de formare profesionala aferent primelor doua cicluri de studii (licenta si masterat), respectiv peste 600 de experti-doctoranzi, inscrisi in cadrul Scolii Doctorale a UTCB. De aceea, cel putin pe termen scurt, recrutarea in constructii nu ar trebui sa fie o problema, macar la acest palier, desi in ceea ce priveste angajatii cu studii gimnaziale sau medii, dar calificati in diferite meserii specifice constructiilor, plecarea multora la lucru in afara granitelor tarii a fost de ceva timp observata ca un impediment, ce a afectat activitatea unor firme din bransa.

Insa, in timp – si mai ales in ultimii doi ani – s-a remarcat o schimbare clara de paradigma in randul grupurilor care cauta un loc de munca, mai ales in ceea ce priveste asa-numitii candidati „entry-level” de pe piata muncii, care prefera clar sa lucreze in domenii considerate „facile”, precum serviciile sau comertul, in detrimentul celor unde „munca nu e jucarie”, precum constructiile sau agricultura. De asemenea, comparativ cu alti ani, in 2016, tinerii fara experienta si-au majorat cuantumul asteptarilor salariale, la un nivel ce depaseste salariul minim pe economie (luat in considerare, pentru ianuarie a.c., la un nivel maxim de 1.292 de lei – salariu complet, pentru a se ajunge la un salariu net de 785 de lei).

Probabil ca problema unui eventual „import” de specialisti in constructii, aspect perfect posibil pe termen mediu, nu s-ar fi pus in acesti termeni, daca la data de 4 februarie a.c. companiile Inspire Group (firma activa in domeniul serviciilor de promovare a imaginii angajatorilor, cu o experienta de opt ani in domeniu) si Mercury Research (un reputat birou international de cercetare a pietei, prezent in Romania inca din 1994) nu ar fi dat publicitatii o noua versiune a studiului intitulat „Most Loved Employers”, ce include informatii despre piata muncii din tara noastra, din perspectiva angajatilor. Prin interviuri online, specialistii celor doua companii au compilat raspunsuri de la numerosi potentiali angajati, cu varste cuprinse intre 19 si 45 de ani, ce au un nivel mediu sau inalt de studii finalizate, din toate domeniile existente in economia Romaniei.

Potrivit cercetarii, cele mai atractive industrii din tara noastra (pentru angajati) sunt cele ale bunurilor de consum cu miscare rapida (sectorul Fast Moving Consumer Goods - FMCG), urmate de piata de retail, de industria telecomunicatiilor si de segmentul financiar. La polul opus, dupa cum se arata anterior, se plaseaza constructiile, activitatea de consultanta si audit, respectiv agricultura.

 

Studiul releva ca 73% din respondenti si-ar dori sa lucreze in IT, o pondere de 68% indicand industria auto (fie vanzari, fie productie), in timp ce 54% urmaresc locurile de munca disponibile in sectorul energetic si in industria prelucratoare. Pretentiile salariale sunt, de asemenea, pe masura: candidatii fara experienta solicita cel putin retributii de 1.400 de lei (care, daca sunt nete, reprezinta aproape dublul pragului net din ianuarie, mentionat anterior), iar 40% din intervievati ar refuza sa se angajeze pentru o suma mai mica de 1.500 de lei. Autorii cercetarii mai explica si ca „o companie de constructii trebuie, in prezent, sa dea dovada de mai multa creativitate in programele de recrutare, pentru ca acest domeniu, alaturi de consultanta/ audit si agricultura, are o notorietate foarte scazuta in randul oricarui candidat, indiferent de nivel”. In cadrul unei conferinte, Ioan Simu, director general al Mercury Research, avertiza si ca, desi exista o crestere a cererii de angajati (care sa aiba, in general, cunostinte de limba engleza si de operare a calculatorului), nevoia de a avea un loc de munca scade, in comparatie cu anii ’90 ai secolului trecut. Astfel, potrivit specialistului, persoanele nascute dupa anul 1990, respectiv cei care au, actualmente, varste cuprinse intre 20 de ani si 30 de ani, „prefera sa stea acasa si nu mai percep cariera ca pe o oportunitate”, unii dintre acestia sustinand ca „vor sa-si dezvolte propria afacere”. De asemenea, cei mai multi au pretentii salariale in crestere, care nu pot fi indeplinite de orice angajator. Consecintele acestei realitati – inclusiv pe termen scurt – pot fi dramatice pentru companii, carora lipsa fortei de munca le restrange profitabilitatea. Nici atitudinea generatiei „la putere” pe piata fortei de munca nu este incurajatoare, observandu-se o responsabilitate scazuta si, evident, o productivitate mai mica.

Poate ca ar fi bine ca firmele din bransa de constructii, care au locuri de munca disponibile si doresc, evident, sa se plaseze in randul putinelor companii ce vor avea angajati potriviti, sa foloseasca mediul online pentru a comunica si a relationa cu eventualii candidati, inclusiv prin intermediul unor retele de socializare. Acelasi mediu poate fi utilizat si pentru cresterea, in mod creativ, a notorietatii companiei pe piata – nu doar, dupa cum se cunoaste, pentru a expune „proiectele reprezentative” neactualizate de multi ani.

Desi firmele de constructii nu au notorietatea celor pentru care peste 50% din respondentii din cadrul studiului prefera sa lucreze (Google, Microsoft, Mercedes-Benz, BMW, Deloitte, Dell, IBM, SAP, Porsche Finance Group si Continental AG), pot incepe deja, daca nu cumva este prea tarziu, sa atraga o forta de munca „proaspata”, dificultatea constand in chiar faptul ca aceasta nu prea doreste… „sa fie atrasa”.  

In caz contrar, desigur ca exista optiunea angajarii de lucratori straini, insa aceasta este riscanta in constructii, din mai multe puncte de vedere. Unul dintre motive este tocmai ca, avand in vedere structura lucratorilor straini in Romania (conform celor mai recente date guvernamentale, cei mai multi provin din China, Turcia, Vietnam si Filipine), indiferent de gradul lor de specializare si inclusiv ca urmare a inerentelor bariere lingvistice, culturale, de mentalitate etc., acestia pot indeplini cel mult atributiile de baza din constructii, exercitate de un muncitor necalificat. De multe ori, pregatirea profesionala la locul de munca a acestora este aproape imposibila, chiar si dupa multi ani de asa-numita „acomodare”. Prin extensie, se poate mentiona cazul unui cetatean romano-chinez caruia, fiindu-i suspendat permisul de conducere de autoritatile romane, se straduia fara nicio sansa timp de mai multi ani sa-l recapete, neintelegand‚ de fapt, intrebarile concepute in limba romana si in cateva limbi de circulatie internationala, incluse in formularul destinat reexaminarii. De altfel, cetateanul respectiv devenise subiect de gluma pentru diversi membri ai Politiei Rutiere, care ii spuneau zambind ca in asemenea conditii nu-si va recapata niciodata permisul de conducere, iar raspunsul consta tot intr-un zambet, intrucat persoana cu dubla cetatenie nu intelegea afirmatia respectiva. Din pacate, daca nu se vor atrage angajati pregatiti si se va apela la personal din diverse tari asiatice – si nu numai, aceasta ar putea fi situatia si pe santierele de constructii, insa consecintele vor fi mult mai dramatice decat existenta sau inexistenta unui anumit document!