Un studiu realizat recent in Suedia de o companie specializata in constructia de drumuri indica faptul ca obiectivul de aducere a nivelului de emisii de dioxid de carbon pe acest segment de activitate pana in 2045 este fezabil. Pe termen scurt, prioritare sunt folosirea biocombustibililor sustenabili, respectiv reciclarea materialelor utilizate in procese. Pentru atingerea tintei de anulare a amprentei de carbon se impune insa electrificarea completa a parcului de utilaje, iar acest lucru este posibil prin consolidarea cooperarii intersectoriale. La momentul actual, gazele de sera antropogene (provenite din activitati desfasurate de om) constituie un motiv serios de ingrijorare, prin efectele ecologice negative pe care le produc. Limitarea procesului de incalzire globala la o cota mai mica de 2 ˚C implica aplicarea unor masuri ferme in directia reducerii emisiilor respective, care sa genereze rezultate palpabile in cel mai scurt timp. Datorita urgentei, este necesar sa se stabileasca in mod clar felul in care masurile corective pot fi aplicate in urmatorii 30 de ani, separandu-le clar pe cele cu implementare rapida de cele care necesita perioade mai lungi pentru a-si face simtite efectele. Pentru a evita aplicarea exclusiva a masurilor incrementale (cele mai accesibile si implementate din aproape in aproape), care nu presupun o planificare detaliata cum se intampla in cazul celor transformationale, este necesara o abordare atenta a intregii problematici. Suedia si-a stabilit deja obiectivul de deveni primul stat de pe glob care reuseste sa anuleze emisiile de gaze cu efect de sera, iar in acest scop este deosebit de importanta abordarea in ceea ce priveste operatiunile de constructie de drumuri, care sunt foarte sensibile din acest punct de vedere atat in ceea ce priveste fluxurile directe de punere in opera, cat si cele de productie a materialelor necesare. In statul nordic, sectorul constructiilor este responsabil de aproximativ 25% din totalul emisiilor de dioxid de carbon, cele mai mari cantitati fiind produse in cadrul proceselor de transport, de fabricatie a otelului, cimentului etc. (care sunt foarte dificil de eliminat). Din punct de vedere cantitativ, impactul industriei analizate cumulat cu cel exercitat de functionarea cladirilor este de 10 milioane tone CO2 anual, din care doua treimi revin cele din urma surse de poluare. Valorile sunt mari si au determinat guvernul suedez sa aplice politici ferme de corectie, ce vizeaza inclusiv procesele de achizitie si de reciclare a materialelor. In contextul dat, de o importanta majora este metodologia de evaluare a ciclului de exploatare a produselor (LCA), care poate furniza date precise cu privire la impactul climatic real al unui produs sau serviciu. Utilizarea metodei LCA atributionale pentru fundamentare deciziilor a fost recent contestata, unii experti considerand mai potrivita abordarea conclusiva pentru diminuarea impactului asupra mediului. In scopul identificarii caii celei mai potrivite pentru atingerea scopurilor propuse, au fost folosite studii de caz legate de realizarea unui segment de drum, analizandu-se modul de productie si utilizare a otelului, cimentului, asfaltului, precum si intensitatea proceselor de transport, respectiv de punere propriu-zisa in opera. Concluzia este ca se impun transformari urgente ale industriilor producatoare de otel si ciment, continuarea proceselor de electrificare a motorizarii echipamentelor de constructii, folosirea alternativa a bioconbustibililor si extinderea productiei de energie regenerabila. Informatii suplimentare, link