Pe 2 aprilie, sau asa-numita Zi a Eliberarii, presedintele Donald Trump a anuntat o crestere drastica a tarifelor pentru toti partenerii comerciali: cel putin 10% pentru toate tarile si mult mai mult pentru unele. Ramane deschisa intrebarea daca aceste masuri raman sau nu in vigoare, dar ele reprezinta deja un soc fara precedent pentru sistemul comercial mondial postbelic.

 

Impunerea asa-numitelor tarife "reciproce" de cel putin 10%, care au intrat in vigoare sambata, 5 aprilie, marcheaza o escaladare dramatica a politicii comerciale a SUA, depasind chiar si ele mai pesimiste scenario si promisiunile electorale. Multi alti parteneri comerciali, cum ar fi China (34%), Uniunea Europeana (20%) si Japonia (24%), se vor confrunta cu tarife si mai mari incepand cu 9 aprilie.

Mexicul si Canada sunt printre putinele tari care vor scapa de aceste tarife "reciproce", pastrand accesul fara taxe vamale pe piata americana pentru bunurile care respecta acordul USMCA[ USMCA = Acordul SUA-Mexic-Canada] . Energia si mineralele care nu sunt disponibile pe piata interna, precum si sectoarele care fac deja obiectul unor tarife specifice (otel, aluminiu, automobile) sau care ar trebui sa faca acest lucru in urmatoarele saptamani, vor fi, de asemenea, scutite de aceste masuri.

 

Conform estimarilor economistilor Coface, aceasta crestere ar duce rata tarifara efectiva medie la 26,2% (fata de 2,3% in 2024), cel mai ridicat nivel din ultimul secol. Este, de asemenea, cea mai abrupta schimbare de la Legea Smoot-Hawley din 1930.[ Lege promulgata la 17 iunie 1930 de presedintele Herbert Hoover prin care se impuneau taxe medii de aproape 40% pe aproximativ 20 000 de tipuri de bunuri importate.]

Aceste anunturi reprezinta o ruptura fata de standardele comerciale multilaterale (inclusiv fata de normele OMC) si ameninta sa declanseze o spirala ascendenta de masuri protectioniste. De asemenea, acestea slabesc lanturile de aprovizionare si sporesc incertitudinea pentru intreprinderi intr-un moment in care riscul de fragmentare geo-economica este deja ridicat.

 

Economiile asiatice (Vietnam, Cambodgia, Taiwan, Malaezia si Thailanda) - toate foarte dependente de comertul cu SUA - vor fi cele mai afectate si isi vor vedea exporturile puternic impozitate. Unele economii din Africa (Lesotho, Madagascar) si America Centrala (Nicaragua, Honduras) vor fi, de asemenea, afectate in mod semnificativ, desi sunt ceva mai putin dependente.

Dintre economiile majore, se preconizeaza ca Japonia, Coreea de Sud, China si India vor fi puternic afectate. Toate statele membre ale UE se vor confrunta cu tarife de 20%, Germania si Italia fiind deosebit de expuse.

 

Va fi dificil sa se ajunga la un rezultat favorabil pe termen scurt. In timp ce UE si China, printre altele, si-au manifestat deja dorinta de a riposta prin taxarea produselor importate din Statele Unite, o escaladare a tensiunilor comerciale pare probabila, chiar inevitabila. Ca raspuns, UE ar putea chiar sa utilizeze noul sau "instrument de combatere a coercitiei" pentru prima data de la adoptarea sa la sfarsitul anului 2023.

Pe termen mediu, reconfigurarea fluxurilor comerciale va afecta toate economiile: Exportatorii asiatici, de exemplu, vor fi nevoiti sa caute noi oportunitati, intensificand posibil concurenta pe alte piete, in special in Europa.

Aceste tarife vor afecta o economie americana care dadea deja semne de slabire, consumul gospodariilor fiind la un nivel scazut la inceputul anului 2025 (doar 0,1% in februarie, dupa o contractie in ianuarie). De asemenea, cresterea costurilor ca urmare a majorarii ratelor de import ar putea incetini semnificativ deciziile de investitii ale intreprinderilor si deciziile de cumparare ale consumatorilor. Impactul asupra inflatiei, estimata la o medie de 2,8% in 2025 inainte de anunturile de saptamana trecuta, va fi urmarit indeaproape. Unele estimari facute in timpul campaniei de anul trecut indicau ca astfel de cresteri tarifare ar putea adauga pana la 2 puncte procentuale la inflatia din acest an. Riscul crescut de inflatie intr-o perioada de posibila recesiune va complica sarcina Rezervei Federale, care va trebui sa gestioneze cu si mai multa prudenta reducerile de rate planificate.

 

Desi obiectivele administratiei Trump - reechilibrarea comertului, relocalizarea productiei, generarea de venituri fiscale si crearea unei parghii de negociere - sunt atractive din punct de vedere politic, nu este sigur ca tarifele pot contribui la atingerea eficienta a acestor obiective. Deficitele comerciale depind in principal de factori macroeconomici, nu de taxele la import. In plus, tarifele nu elimina alte bariere structurale, cum ar fi costurile fortei de munca si competentele, care sunt necesare pentru relocalizare. In 2024, tarifele au generat aproximativ 88 de miliarde de dolari, adica doar 1,5% din totalul veniturilor federale. In cele din urma, lovirea dura si simultana a tuturor tarilor risca sa incurajeze partenerii comerciali sa isi coordoneze raspunsurile, asa cum au facut recent Japonia, Coreea de Sud si China, ceea ce ar putea slabi pozitia de negociere a SUA.