Nivelul fluxurilor comerciale din 2019 ar putea fi atins doar in 2023. Scurtarea lanturilor de aprovizionare poate fi o oportunitate semnificativa pentru Romania, dar trebuie sa actionam rapid, sunt de parere consultantii de la Boston Consulting Group (BCG).

Parcursul pandemiei Covid-19 si impactul sau asupra economiei globale raman in continuare greu de prevazut, dar un lucru este clar: pandemia va reduce comertul international, si aceasta reducere va fi de durata. BCG estimeaza ca in 2020, comertul global ar putea scadea cu 20%, intr-un scenariu de baza care presupune o redresare economica in forma de U a economiilor globale. In acest scenariu, revenirea la nivelul anului 2019, cand s-au inregistrat schimburi comerciale in valoare totala de 18 trilioane de dolari la nivel global, este preconizata abia pentru 2023. Astfel, pandemia Covid-19 este responsabila pentru, probabil, cel mai mare soc pe care l-a cunoscut comertul international de la Marea Criza Economica.

 

Perioada pandemiei a generat limitarea sau chiar suspendarea in unele cazuri a activitatilor de aprovizionare pentru multe companii, incepand de la piesele auto si componentele electronice pana la echipamentele sanitare, ceea ce a accentuat riscurile concentrarii productiei si a aprovizionarii in cateva locatii cu costuri reduse, situate la distanta, precum si cel al sistemelor de gestionare a stocurilor pe baza metodologiei „Just-In-Time”.

Pandemia destabilizeaza economiile, intensifica frictiunile geopolitice si genereaza riscuri semnificative in domeniul productiei si in retelele de aprovizionare la nivel mondial. De aceea, pandemia va transforma, cel mai probabil, si comertul global, asa cum a schimbat radical tendintele consumatorilor si obiceiurile de calatorie. Criza Covid-19 a accelerat deja tendinta spre un nationalism economic mai accentuat si a sporit influenta guvernelor in domeniul politicilor comerciale.

 

Pandemia agraveaza relatia comerciala deja deteriorata dintre SUA si China; o posibila decuplare a sectoarelor de tehnologie din cele doua tari ar putea face ca dispozitivele si sistemele IT din aceste piete sa nu mai fie interoperabile, ceea ce poate avea repercusiuni si mai grave. In plus fata de deteriorarea relatiei dintre SUA si China, pandemia determina unele guverne si uniuni vamale sa instituie controale suplimentare asupra comertului, inclusiv pentru comertul cu produse medicale si produse agricole. De asemenea, guvernele se vor concentra pe productia interna pentru a reduce riscul socurilor viitoare asupra proceselor de aprovizionare, in special a materialelor si echipamentelor medicale.

 

• Fluxul comercial dintre SUA si China in 2023 va fi cu aproximativ 15% (aproximativ 128 miliarde de dolari) mai mic fata de nivelul atins in 2019. Comertul dintre SUA si UE va continua sa creasca, dar cu o rata mult redusa fata de cresterea de 135 miliarde de dolari din perioada 2015-2019.

• Comertul dintre UE si China va scadea cu aproximativ 30 de miliarde de dolari din 2019 pana in 2023, dupa ce a crescut cu 124 de miliarde de dolari in ultimii patru ani. Comertul UE cu India si America de Sud se va aplatiza.

• Asia de Sud-Est va avea cele mai importante castiguri, inregistrand cresteri ale comertului cu doua sensuri de aproximativ 22 miliarde de dolari cu UE, 26 de miliarde de dolari cu SUA si 41 de miliarde de dolari cu China pana la sfarsitul anului 2023, dar tot intr-un ritm mai lent decat in perioada ultimilor patru ani.

 

In loc sa astepte revenirea la ceea ce a fost inainte, companiile ar trebui sa actioneze acum si sa isi regandeasca retelele de productie si lanturile de aprovizionare pentru a fi mai rezistente la socurile externe. Acest lucru este valabil in special pe segmente precum echipamentele medicale, produsele biofarmaceutice, semiconductorii si produsele electronice, care sunt expuse in special la presiunile geopolitice si macroeconomice.

Pentru a reusi acest lucru, BCG considera ca organizatiile ar trebui sa urmeze doi pasi:

• Adoptia unor „amprente regionale, multi-locale” de aprovizionare si fabricare si

• Pastrarea unor volume mai mari ale stocurilor de siguranta - chiar daca aceste masuri implica costuri ceva mai mari.

 

Aici intervine insa oportunitatea Romaniei. Mutarea productiei in locatii mai apropiate de clienti poate genera o reducere semnificativa a profitabilitatii atunci cand aceasta se face intr-o tara cu costuri mari. Romania continua sa aiba un avantaj important din punct de vedere al costurilor salariale fata de Europa de Vest si chiar si fata de multe tari din Centrul si Estul Europei: estimarile Eurostat arata ca la nivelul anului 2019, costul fortei de munca in Romania era cu aproximativ 72% mai mic decat media europeana, cu circa 78% mai mic fata de cel din Germania, cu 43% mai mic comparatv cu Cehia si cu aproape 28% sub cel din Polonia. Pe de alta parte, productivitatea muncii din Romania a avut cea mai mare crestere din Europa in ultimii 15 ani, ajungand in 2019 la 73% din media europeana fata de doar 37% in 2005; pentru comparatie, productivitatea muncii in Polonia era de 62% din media europeana in 2005 si de 80% in 2019, explica consultantii de la BCG.

 

In acest context, adoptarea unor politici de stimulare a investitiilor straine, cuplate cu disponibilitatea relativ mai buna a fortei de munca din cauza revenirii in tara a multor romani care lucrau in strainatate pot stimula productia din Romania, care poate acapara o parte semnificativ mai mare din lantul valoric in multe industrii, incepand de la cea auto pana la sectorul IT si telecomunicatii sau chiar in agricultura si produse alimentare, mai spun consultantii.

Mai mult, locatia strategica a Romaniei la marginea de est a Europei, cu deschidere la Marea Neagra, poate scurta semnificativ parcursul marfurilor si costurile transportului inter-continental, putand transforma Romania intr-un hub logistic, de productie si asamblare al Europei - evident, in conditiile in care este dezvoltata corespunzator infrastructura portuara si rutiera pentru conectarea cu Europa.

 

Pe de alta parte, nu trebuie sa uitam insa faptul ca avantajele de cost se reduc in timp, si daca intr-o comparatie europeana costul fortei de munca din Romania este inca mic, lucrurile nu mai arata la fel in comparatie cu alte tari din regiune care nu sunt inca in UE. De aceea, adoptarea instrumentelor Industry 4.0 pot contribui in mod semnificativ la cresterea mai accelerata a productivitatii si a competitivitatii Romaniei.

Multe dintre aceste schimbari sunt structurale si cel mai probabil vor fi de lunga durata. Totusi, viteza de reactie este esentiala si de aceea atat Romania in ansamblul sau cat si companiile noastre ar trebui sa actioneze acum pentru a se adapta la noua realitate si pentru a fi printre invingatorii erei post-Covid-19.

Pentru a consulta raportul Redrawing the Map of Global Trade, click aici!