Impactul negativ al pandemiei COVID-19 asupra evolutiei PIB-ului global si a volumelor comerciale mondiale a provocat o scadere brusca a preturilor petrolului in primavara anului 2020. Aceasta scadere a preturilor, chiar daca temporara, a afectat diferit exportatorii de petrol din Orientul Mijlociu si din Africa, in linie cu dependenta productiei lor nationale de petrol, precum si puterea lor fiscala si rezervele internationale. Desi Coface se asteapta ca preturile petrolului sa ajunga in medie la 60 USD pe baril in 2021, volatilitatea acestora va ramane o provocare pentru tarile producatoare. In plus, situatia fiscala a acestor tari s-a deteriorat. In aceste conditii, diversificarea economica - in special catre surse regenerabile de energie - a devenit si mai importanta.

- Dupa scaderea sub 15 USD la jumatatea lunii aprilie, pretul petrolului Brent a revenit la o medie de 41,7 USD pentru anul 2020 fata de 64,3 USD in 2019. In 2021, este de asteptat sa ajunga la 60 USD.

- Tari precum Oman, Iran, Angola, Congo si Guineea Ecuatoriala au un grad mai mare de dependenta de petrol in termeni de PIB.

- Orientul Mijlociu detine aproape jumatate din rezervele mondiale de petrol si 65% din rezervele de petrol conform OPEC. In ciuda implementarii programelor de diversificare, majoritatea tarilor din Orientul Mijlociu raman dependente de veniturile din petrol din punct de vedere al exporturilor, veniturilor fiscale si PIB-ului. In ciuda unei redresari a preturilor petrolului in 2021, conturile publice ale acestor tari vor ramane deficitare in 2021, in timp ce raportul dintre datorie si PIB va fi mai mare.

- In regiunea Golfului, veniturile din hidrocarburi reprezinta intre 50% si 80% din veniturile fiscale totale si intre 20% si 90% din exporturile totale. Intre 20% si 50% din productia nationala depinde in continuare de sectorul hidrocarburilor.

- In timp ce cateva tari se remarca in acest sector, Africa nu cantareste mult in industria globala a petrolului si gazului (O&G). Acesta reprezinta 7,2% si 7,5% din rezervele mondiale cunoscute de petrol si gaze, 8,9% si 6% din productie, 10,2% si 9,1% din exporturi si 4,2% si 3,8% din consum.

- 75% din titeiul produs este exportat si toate cu exceptia a patru tari (Algeria, Coasta de Fildes, Congo si Niger) sunt importatori neti de produse petroliere.

- In timp ce douazeci de tari africane produc petrol si gaze, cinci dintre ele genereaza peste 80% din productia continentala: Algeria, Angola, Nigeria, Egipt si Libia (in perioade normale pentru cea din urma, deoarece productia si exporturile au fost suspendate in cea mai mare parte a anului 2020).

- Diferentialul de crestere intre 2019 si 2020 va fi semnificativ in tarile in care petrolul si gazele au un rol major in economie, precum Algeria (95% din exporturi, 52% din veniturile guvernamentale si 25% din PIB), Ciad (59%, 30%, respectiv13%), Congo (80%, 63% si 61%) si Nigeria (90%, 55% si 8%).

- Multiple proiecte de investitii in hidrocarburi au fost amanate, in timp ce implementarea altora a fost intarziata. Cu toate acestea, in general, acestea nu sunt puse sub semnul intrebarii, in special in ceea ce priveste gazul, care este considerat un pas catre energia regenerabila.

- Pentru unele tari, sursele regenerabile de energie reprezinta o sursa importanta de diversificare (Emiratele Arabe Unite, Arabia Saudita), alaturi de turism, finante, transport si constructii (Qatar, Emiratele Arabe Unite), agricultura, silvicultura si alte activitati extractive (Camerun, Ciad, Congo, Gabon).

- Investitorii straini atat in energia traditionala sau regenerabila, cat si din afara ei, vor fi sensibili la calitatea mediului de afaceri, care este problematic in mai multe tari.