Firmele active in Romania au lichiditate in crestere, dar numerarul este concentrat in randul marilor companii. Trezoreria cumulata a tuturor companiilor active in Romania a crescut cu 65% in ultimul deceniu, de la 74 miliarde lei (anul 2008) la 122 miliarde lei (anul 2017). Totusi, problema este ca doua treimi din numerarul companiilor active in Romania este concentrat in randul firmelor cu venituri >1.000.000 € (care reprezinta doar 6% din totalul firmelor active). Altfel spus, microintreprinderile (94% din companiile active) au din ce in ce mai putini bani! De asemenea, am demonstrat ca lichiditatea in crestere a marilor companii este datorata profitului superior companiilor mici, contrar mesajelor care acuza marile companii de evaziune fiscala si mutarea profiturilor in alte tari.

Un alt aspect al concentrarii lichiditatii este distributia sectoriala: peste jumatate din lichiditatea raportata de intreg mediul de afaceri la finalul anului 2017 este concentrata in 5 sectoare - aproape 31 miliarde lei in consum (comert cu ridicata si amanuntul), constructii (14 miliarde lei), servicii prestate companiilor (13 miliarde lei), productia si furnizarea energiei electrice si termice (10 miliarde lei). Fenomenul analizat difera foarte mult din perspectiva distributiei regionale, diferentele fiind de 3-4 ori mai mari intre extreme. Astfel, cel mai bine pozitionate judete din perspectiva gradului de acoperire al datoriilor prin trezoreria disponibila sunt Harghita, Arges si Suceava, care inregistreaza un nivel aproape de 20%. La capatul celalalt, judetele care inregistreaza cea mai slaba trezorerie sunt Mehedinti, Hunedoara si Teleorman, unde gradul de acoperire al datoriilor prin numerar este doar 5%, de trei ori sub media nationala. De remarcat ca Bucuresti (53 miliarde lei) si Ilfov (7 miliarde lei) concentreaza jumatate din trezoreria disponibila la nivel national, acest lucru fiind cauzat de concentrarea numerarului la marile companii.

Suma de bani ramasa dupa plata salariilor, furnizorilor, taxelor la stat si dobanzilor la banci, din sumele incasate de la clienti. Aceasta este principala sursa intrinseca de obtinere a numerarului, specifica companiilor cu risc scazut.

Suma de bani neta din tranzactiile de investitii pe termen lung (utilaje, echipamente, terenuri, cladiri), respectiv-incasari din vanzarea activelor detinute pe termen lung, plati pentru achizitionarea activelor pe termen lung. De obicei, companiile puternice reusesc sa se dezvolte datorita investitiilor, de aceea acest canal investitional inregistreaza un numerar negativ.

Respectiv suma de bani neta din tranzactiile cu actionarii (incasari la momentul capitalizarii / plati la momentul distribuirii dividendelor) si bancile (incasari la contractarea unui credit / plati la rambursarea principalului aferent creditelor contractate).

Obtin companiile bani prin capitalizarea suplimentare adusa de actionari? Nu!

Dividendele distribuite in anul 2016 reprezinta egalul dividendelor cumulate in perioada 2008-2015 si peste 30% comparativ cu profitul net consolidat in anul 2016, in timp ce anul 2017 inregistreaza o dublare a dividendelor comparativ cu anul anterior si de doua ori peste profitul cumulat in acelasi an. Practic, aceasta determina o decapitalizare masiva a companiilor active in Romania, gradul de acoperire al activelor prin capitalurile proprii scazand de la 35% (anul 2008) la doar 25% (anul 2017), respectiv cel mai scazut din Europa. Rata de distribuire a dividendelor raportata la profitul obtinut in ultimii doi ani (perioada 2016-2017) este aproape 200% (la fiecare 1 leu profit se distribuie dividende de 2 lei!

Obtin companiile bani prin contractarea de credite de la banci? Nu prea!

Si aceasta nu este cauzata de banci, dar companiile active in Romania au un grad de bancabilitate foarte redus si un risc mare. Soldul creditului bancar acordat tuturor companiilor a crescut foarte timid, de la 77 miliarde lei in 2007, la 105 miliarde lei in 2017.

Obtin companiile bani din vanzarea activelor? Blocheaza companiile bani pentru realizarea unor investitii importante pe termen lung? Analizand cifrele din ultimii ani, ambele variante nu sunt adevarate.

Cifrele pentru anul 2017 ne arata ca nu s-a intampla mare lucru din perspectiva investitiilor realizate de mediul privat, care s-au situat la minimul ultimului deceniu. Astfel, valoarea tuturor activelor corporale de care dispun toate companiile active in Romania a scazut de la 769 miliarde lei in 2016, la doar 707 miliarde lei la finalul anului 2017, in contextul in care investitiile noi pe termen lung care reflecta innoirea activelor (eng. Capex = capital expenditures) au fost de aproape zece ori mai lente comparativ cu amortizarea (invechirea activelor datorita trecerii timpului). Practic, investitiile noi realizate pe parcursul anului 2017 au fost de doar 8,1 miliarde lei, de aproape zece ori mai putin decat anul anterior, si cel mai scazut nivel inregistrat in ultimul deceniu!

Daca tragem linia pentru o prima runda de concluzii, observam iesiri masive de capital pe canalul financiar, in timp ce canalul investitional nu prea a deranjat trezoreria companiilor. Astfel, singurul vinovat de serviciu a ramas canalul operational. Oare companiile active din Romania au reusit sa produca numerarul aditional din activitatea interna (profit monetar)? Aparent (la o analiza superficiala), DA! In realitate, nu.

Pentru a determina cum au generat lichiditate companiile romanesti din activitatea operationala, de la momentul impactului crizei financiare pe plan local pana in prezent, am calculat sursele de lichiditate operationala in functie de cele trei componente descrise mai sus. Structura fluxului de numerar pentru fiecare an din perioada analizata este surprinsa in graficul urmator, impreuna cu o serie de indicatori care reflecta disciplina de plata a mediului de afaceri.

Principala sursa pentru generarea numerarului operational de catre firmele romanesti este reprezentat de extinderea termenelor de plata la furnizori. Acest lucru se observa foarte clar pe fondul avansului soldului furnizorilor mai rapid decat cel al creantelor si al stocurilor. Mai mult decat atat, numerarul astfel generat este mult inferior profitului operational. Singurele exceptii de la aceasta regula sunt:

1. Anul 2010, in conditiile in care numerarul operational (ajustat cu dobanzile nete si impozitele platite) este cu 3% mai mare comparativ cu profitul operational. In ciuda acestui fapt, numerarul respectiv a fost generat prin avansul soldului la furnizori (+47%) mai rapid decat cel al stocurilor si al creantelor (+37%);

2. Anul 2013, in condiitiile in care soldul furnizorilor a scazut mai rapid (-43%) comparativ cu scaderea soldului creantelor si al stocurilor (-29%, diminuarea acestora alimentand cresterea numerarului operational).

Astfel, putem concluziona faptul ca majoritatea companiilor active in Romania se incadreaza intr-una din cele doua situatii:

1. nu inregistreaza o lichiditate operationala suficienta, deoarece aceaasta este mult inferioara rezultatului din exploatare

2. daca numerarul operational este in crestere, atunci acesta este alimentat prin extinderea nejustificata a termenelor de plata catre furnizori, in sensul ca acesta depaseste durata cumulata de rotatie a creantelor si a stocurilor. Practic, se confirma concluziile prezentate in primul capitol, respectiv faptul ca firmele romanesti apeleaza cu precadere la creditul furnizor (creditul comercial prin extinderea termenelor de plata) pentru acoperirea nevoilor investitionale pe termen lung, sau cele financiare (rambursarea creditelor la banci, plata unor dividende, sau acoperirea unor pierderi alimentate prin cresterea nejustificata a cheltuielilor!).

Majoritatea companiilor din Romania nu au bani, sau, daca au bani, aceasta se intampla datorita (sau, din cauza, depinde din ce perspectiva privim) extinderii termenelor de plata catre furnizori. Consecinta acestei concluzii este urmatoare - vulnerabilitate!

Atunci cand companiile nu au bani, sunt vulnerabile la socuri externe! Atunci cand banii sunt conservati prin extinderea termenelor de plata la furnizori, interdependenta intre companii creste si aceasta amplifica riscul sistemic. Deci, viteza de propagare a socurilor negative este mult mai mare, iar microintreprinderile (94% dintre companiile active in Romania) sunt mai vulnerabile! Exact atunci cand nimeni nu avea nevoie de asa ceva (in special microintreprinderile), urmeaza efectele puternic negative cauzate de modificarile fiscale recente (in special taxa excesiv de mare aplicata activelor sectorului bancar, care va determina cresterea costului de finantare). Pentru informatii suplimentare, click aici!