“Ca voce principala a profesiei arhitecturii in Europa, Consiliul Arhitectilor din Europa (ACE) a comandat de-a lungul anilor diverse studii care argumenteaza - aparand importanta anumitor tipuri de reglementari profesionale pentru interesul public si respingand sugestii contrare - ca o astfel de reglementare nu produce efecte restrictive nejustificate.

Doua evolutii posibil contradictorii pot fi observate la nivelul UE, chiar in cadrul Comisiei Europene. In timp ce importanta social-politica si pentru mediu a arhitecturii, perceputa public, nu a fost nicicand mai mare decat in prezent datorita initiativei New European Bauhaus a presedintei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, serviciile publice continua sa o vada ca fiind aproape exclusiv relevanta pentru piata interna si, prin urmare, o ca pe un factor economic care ar trebui dereglementat pe cat se poate.” a declarat presedinta ACE, Ruth Schagemann.

 

„Motivat de convingerea pozitiva ca profesia poate lucra impreuna cu Comisia Europeana, OCDE si altii, ACE si-a directionat atentia catre dezvoltarea unui set de argumente economice printr-o analiza profesionala, convingatoare, care identifica in mod clar efectele pozitive pe care le are reglementarea profesionala si felul in care contribuie aceasta la bunastarea economica, sociala, de mediu si sanitara a cetatenilor europeni”, a completat Ruth Schagemann.

Scopul acestui studiu este de a asigura o contributie constructiva cu privire la profesia de arhitect in dezbaterea privind reglementarea profesiei.

 

In contextul in care si Ordinul Arhitectilor din Romania a raspuns mai multor solicitari ale Comisiei Europene si OCDE privind indicatorul de restrictionare a accesului in profesie si semnaland vicii in privinta culegerii datelor si argumente interpretabile, acest studiu este binevenit deoarece tine cont caracteristicile specifice ale pietei de arhitectura - economice, in special - si pentru ca propune o perspectiva noua, sustinuta prin cercetare, asupra reglementarii profesiei de arhitect.

De asemenea, studiul propune o analiza a modelelor de reglementare ex ante (Germania), ex post (Finlanda) si hibrid (Spania), intalnite in spatiul european. Studiul include anumite tematici urmarite si de indicatorul de restrictionare a accesului in profesie (Regulatory Restrictiveness Indicator), cum ar fi reglementarea titlului, a exercitarii profesiei, dar include si teme precum achizitii publice si concursuri de arhitectura, asigurari profesionale, cod etic, dezvoltare profesionala continua s.a.

Noul indicator care rezulta din aceasta analiza, EIARI, permite evaluarea unor beneficii ale reglementarii ignorate de alte studii sau de alti indicatori, si anume interesul public si protectia consumatorului, printre altele.

 

sectorul arhitecturii angajeaza un numar mare de persoane si este generator de valoare adaugata in economia UE, cu peste jumatate de milion de angajati si venituri anuale de peste 17 miliarde EUR (cifre din 2020);

- sectorul este esential pentru asigurarea investitiilor in infrastructura care au loc in prezent, in contextul redresarii de dupa pandemie;

- sectorul este crucial pentru asigurarea neutralitatii emisiilor de carbon;

- profesia imbratiseaza genul, diversitatea, digitizarea si mobilitatea profesionala. Sectorul arhitecturii este divers ca gen, 42% sau chiar majoritatea (in unele tari) din cei care exercita profesia fiind femei;

- arhitectura difera de alte piete de servicii sau marfuri pentru care strategiile de dereglementare au fost aplicate cu succes: furnizorii de servicii au un avantaj asupra clientilor data fiind asimetria informatiilor; tranzactiile sunt complexe si, ca atare, calitatea si productivitatea sunt mai putin usor de standardizat sau masurat;

- arhitectura este un domeniu foarte competitiv, analiza unor tendinte din domeniu (d ex., cresterea procentului permiselor de construire de-a lungul timpului) contrazicand ideea ca reglementarea impiedica cresterea si inovarea;

- in ciuda unor variatii nationale, exista cateva aspecte comune ale reglementarii in tarile din UE (plecand de la studiile de caz si modelele de reglementare incluse in cercetare) si anume: minim 4 sau 5 ani de studii; drept de semnatura cu sau fara inscriere (obligatorie sau optionala) in organisme profesionale; dezvoltare profesionala continua, recomandata sau verificata de o autoritate; interzicerea recomandarilor tarifare.

 

Cea mai valoroasa concluzie a studiului este insa detectarea unei corelari pozitive intre reglementare si binele sau bunastarea publica. Pe viitor, sunt necesare masurari noi si rafinari ale acestui indicator prin colectare de noi date si repetarea si aprofundarea cercetarii. Pentru informatii suplimentare, click aici!