- Ce probleme intampinati in desfasurarea activitatii si cum s-ar putea rezolva deficientele existente?
- Dificultatile sunt cu precadere de natura financiara si, din pacate, arhitectii sunt, in general, platiti ultimii si sacrificati primii la fiecare obstacol de acest gen. Semnarea contractelor de proiectare nu duce la nicio siguranta economica. Ele pot fi si sunt intrerupte, amanate sau neonorate la tot pasul, pe fundalul blocajului bancar care dureaza de atat timp. Iesirea nu poate exista decat printr-o relansare economica, indiferent de amploarea acesteia. Incercam sa mentinem in perioada actuala de mare austeritate si blocaj bancar, in care proiectele sunt putine si cu buget redus, cat mai multe planuri arhitecturale posibile.

 

- Cum a decurs activitatea biroului in 2012 si care sunt perspectivele pentru viitorul apropiat?
- Cifra de afaceri realizata de Westfourth Architecture in 2012 a fost sub asteptari, la aceasta situatie contribuind si fondurile neincasate, insa datorate companiei, in urma activitatilor de proiectare depuse. Obiectivul nostru pentru 2013 ar trebui teoretic sa fie usor de atins, daca acesta va fi un an mai bun decat cel precedent. Totusi, analizand  perspectivele reale de dezvoltare a domeniului arhitecturii, cred ca va trece destul timp pentru a recupera ce s-a pierdut in ultimii ani in sectorul proiectarii si constructiilor, ca resurse umane, oportunitati si firme care nu au rezistat crizei financiare.

 

- Cum considerati ca se va dezvolta mediul urban in urmatorii ani?
- Nu sunt foarte optimist in privinta dezvoltarii urbane in perioada urmatoare, cel putin in Bucuresti. Recesiunea persista, investitiile straine sunt reduse, iar climatul general in ceea ce priveste legislatia urbana ramane excesiv de conservator. Toate aceste elemente, ce actioneaza in concordanta, vor duce la continuarea sufocarii industriei de constructii si, implicit, a activitatii de proiectare. Pentru ca lucrurile sa se schimbe, ar trebui sa avem o crestere economica robusta pentru atragerea investitiilor straine, o administratie capabila sa consume fonduri europene si o legislatie urbana echilibrata. In ceea ce priveste acest din urma aspect, PUG in vigoare este depasit de multi ani, iar tendinta actuala de a privi numai in trecut, prin limitarea responsabilitatii urbane exclusiv fata de patrimoniu si deloc catre viitorul orasului, mi se pare ca va prelungi criza pe termen lung. Consider de neacceptat faptul ca in Romania protectia monumentelor istorice sa apara in contradictie cu tendinta de dezvoltare urbana. Se trece de la o extrema la alta, de la dezvoltarea anarhica din perioada boom-ului la atitudinea anti-dezvoltare actuala, consfintita prin legislatia in vigoare. In momentul in care criza de energie determina cresterea densitatii urbane, iar principala solutie acceptata este aceea de a economisi energie si a elibera teren agricol, la noi se urmareste de fapt un act de suburbanizare a oraselor, prin mentinerea artificiala a unei densitati reduse in cadrul perimetrului central si revarsarea urbei catre periferii. Identitatea urbana a unui oras ar trebui definita prin perspective echilibrate atat spre trecut, cat si spre viitor. Nu este absolut nicio contradictie intre pastrarea si consolidarea patrimoniului arhitectural si integrarea acestuia intr-un oras al contemporaneitatii, ce implica dezvoltare si viziune. Nu pot decat sa sper ca noul PUG ce va fi elaborat sa tina cont de aceste aspecte, sa fie terminat cat mai curand si sa aiba o structura flexibila, ce va permite orasului sa fie ceea ce este, adica un organism viu ce isi pastreaza identitatea si se schimba in acelasi timp. Din pacate, asa cum am spus si la inceput, nu sunt foarte optimist in aceasta privinta.