Digitalizarea diverselor domenii industriale, inclusiv cea a sectorului constructiilor, constituie un demers deosebit de complex, ce presupune, printre altele, reinventarea modului de conectare, cresterea productivitatii in noua paradigma, imbunatatirea comunicarii, sporirea vitezei si calitatii proceselor de proiectare, ducerea activitatilor operationale, de distributie si aprovizionare la un nou nivel etc. Toate acestea se pot rezuma prin ideea de schimbare si, la limita, cea de revolutie, iar fenomenul respectiv are loc chiar sub ochii nostri. Sondaje recente, in care au fost intervievati factori de decizie ai unor companii prestigioase de pe intregul mapamond, releva faptul ca aproape toti respondentii (circa 99%) au ca obiectiv implementarea masurilor de transformare digitala, peste 90% dintre acestia propunandu-si completarea portofoliilor cu produse/servicii inteligente, iar aproape o treime admitand ca un eventual esec in procesul de digitalizare s-ar putea solda cu falimentul societatilor pe care le administreaza.

 

Multe dintre cercetarile realizate in ultima perioada releva faptul ca o unitate de productie interconectata inteligent atat cu mediul sau intern, cat si cu cel extern, beneficiaza de avantaje nete, legate de cresterea veniturilor (datorita imbunatatirii calitatii produsului finit, a productivitatii si marjelor, concomitent cu scaderea pierderilor), reducerea costurilor (mai ales cele de mentenanta, data fiind fiablitatea superioara a proceselor) si diminuarea riscurilor (gratie unei mai bune conformitati si unui control mai strict al operatiunilor). Exista studii care prezinta o cuantificare a efectelor descrise anterior, din datele disponibile rezultand faptul ca avantajul cel mai important este legat totusi de diminuarea cheltuielilor, pe fondul unei mult mai bune organizari. Pe scurt, un proces corect de digitalizare include toate zonele unei intreprinderi, pornind de la proiectarea produsului si ingineria acestuia, trecand prin fabricare si terminand cu comercializarea si serviciile post-vanzare. La momentul actual, exista companii care au reusit in demersul respectiv, ajungand sa-si digitalizeze aproape complet lantul de aprovizionare, sa-si automatizeze si robotizeze procesele si sa-si optimizeze, astfel, rezultatele, printr-un management superior al costurilor. 

 

In ultimul secol, evolutia tehnologica a fost extraordinara. S-a ajuns de la o realitate in care, de exemplu, o calatorie de la Londra la New York dura cinci zile, salariul mediu in SUA era de 22 centi/ora, doar 8% dintre familiile de peste ocean detineau un telefon etc., la o alta unde gigantii informatici contemporani au construit un cablu de date cu o lungime de peste 6.000 km si o viteza de transfer de 160 Tb/secunda, un numar impresionant de sateliti asigura transferul rapid si sigur de informatii in sistem wireless intre 4,2 miliarde de utilizatori de pe intregul mapamond (prognoza pentru 2025), energia solara s-a dezvoltat atat de mult incat a ajuns sa depaseasca in mod net consumul, autovehiculele electrice au devenit deja o realitate avand perspective certe de a domina in urmatoarele decenii piata globala de profil, masinile autonome sunt departe de a mai fi o utopie SF etc. Toate acestea au fost posibile exclusiv datorita functionarii simbiotice a sistemelor hardware si software, ce a permis construirea unor platforme individualizate pentru producatori, ajutandu-i sa dezvolte rapid solutii avansate pentru clienti, indiferent de tipul industriei in care activeaza. In prezent, furnizorii de sisteme IT isi focalizeaza atentia spre modele cloud, punand un accent tot mai puternic pe interconectare la viteze astronomice, care permit, conform specialistilor, o imbunatatire exponentiala a nivelului de securitate si o zadarnicire a atacurilor cibernetice. Privind retrospectiv si masurand ritmul de dezvoltare din ultimii 100 de ani, prognozele curente nu par a fi numai posibile, ci si usor de surmontat in viitorul apropiat. 

 

Industry 4.0 este un concept intens vehiculat in ultimii ani, ce defineste, in esenta, cea de-a patra revolutie industriala, unde - in mod similar celor precedente, cand accentul a fost pus, rand pe rand, pe industrie, apoi pe servicii - informatiile, transferul si prelucrarea acestora devin punctul central al economiei globale. Pentru ca o companie sa se poata asigura ca a parcurs cu succes drumul catre noul palier, este necesar ca aceasta sa depaseasca, mai intai, barierele legate de mentalitate/viziune, buget/resurse financiare, respectiv timp/specialisti. Asadar, dincolo de abilitatile manageriale clasice, se impune o noua abordare, care are o foarte puternica latura psihologica, intrucat presupune alocarea de fonduri pentru active intangibile si, mai mult decat atat, foarte dificil de gestionat, in sensul asigurarii unui grad de loialitate care sa permita amortizarea cheltuielilor asumate. Noua realitate a unei intreprinderi digitale va impune, printre altele, folosirea intensiva a colaborarii cu roboti (coboti), intensificarea utilizarii „big data”, a realitatii augmentate, a prelucarii aditive si printarii tridimensionale, interconectarea in sisteme de tip IoT (Internet of Things), dezvoltarea produselor exclusiv prin metode digitale etc. Pentru toate acestea, este nevoie de echipe calificate, precum si de o strategie unitara in domeniul IT, care sa creeze un mediu propice de adaugare a valorii in noul sistem. Din fericire, tot mai multe companii raporteaza indeplinirea cu succes a tuturor acestor deziderate, urmand ca in viitor un alt grup de societati, inclusiv cele din domeniul constructiilor, sa se alinieze noului trend. 

 

In ceea ce priveste situatia actuala din Romania referitoare la digitalizare si, in final, la atingerea obiectivelor celei de-a patra revolutii industriale, datele statistice arata ca ratele cele mai mari de dezvoltare sunt consemnate de industriile de prelucrare, serviciile de utilitati si comert. Cu toate acestea, expertii din domeniu considera ca un potential foarte ridicat il au afacerile din categoria „start-up”, care in prezent, nu au, din pacate, un aport substantial la Produsul Intern Brut (PIB). Daca paradigma s-ar schimba radical, iar accentul ar fi pus mai mult pe automatizare si robotizare, efectele benefice nu ar intarzia sa apara, concretizate printr-un aport de 50 miliarde de euro in PIB, in urmatorul deceniu. Totodata, dupa cum au demonstrat-o si precedentele revolutii industriale, o schimbare de o asemenea anvergura ar duce, in mod paradoxal, la cresterea masiva a cererii pe piata muncii, astfel incat numarul de noi locuri de munca ar fi de minimum un milion. La toate acestea se adauga oportunitatea neasteptata oferita de pandemia Covid-19 celor mai mult de 30.000 de firme romanesti ce activeaza in domeniul IT si celor ale caror operatiuni sunt indisolubil legate de acestea. Practic, orientarea catre mediul online si exigentele de distantare sociala au creat premisele unor afaceri profitabile pentru acestea, cu perspective de consolidare pe termen scurt, mediu si lung. Toate cele mentionate anterior ar putea genera o schimbare dramatica a structurii veniturilor nationale. Daca in urma cu patru ani contributia economiei digitale la PIB era de circa 7% (valoare apropiata de media europeana), in 2019 rezultatele au fost duble fata de nivelul din urma cu 10 ani. In logica respectiva si luand in calcul conditiile obiective de pe piata la momentul actual, este usor de presupus ca avansul din perioada care va urma va fi fulminant. 

 

Un element care ar putea impulsiona, la randul sau, intreg acest proces este constituit de existenta in tara noastra a unei autoritati publice pentru digitalizare, a carei activitate este coordonata direct de institutia primului ministru. Obiectivul sau este de a coordona implementarea strategiilor publice in ceea ce priveste transformarea digitala a economiei si informatizarea completa a serviciilor. Institutia are, asadar, scopul de a accelera procesele respective si de a asigura alinierea Romaniei la standardele europene in domeniu, mai ales prin incurajarea administrarii inteligente a afacerilor, prin aplicarea celor mai recente inovatii din domeniul IT si prin calificarea personalului (adaugarea de noi abilitati angajatilor, pentru o mai buna adaptare la noul mediu operational). Transformarea digitala la nivel national este perceputa prin doua mari prisme - si anume cresterea gradului de utilizare a instrumentelor digitale, respectiv stimularea ecosistemelor din categoria „start-up”, constituind structurile cele mai susceptibile de a reusi, gratie flexibilitatii lor deosebite si capacitatii de adaptare rapida la un mediu in permanenta schimbare. In ceea ce priveste forta de munca, actiunile concrete au loc pe trei paliere: calificare, recalificare si perfectionare. In fine, in domeniul administratiei publice, care va trebui la randul sau sa se muleze pe noua realitate, tintele sunt constituite de reglementarea transparenta, interoperabilitate, incurajarea dezvoltarii sistemelor electronice de identitate si folosirea intensiva a platformelor cloud. Efectele unei asemenea strategii, ce pare extrasa dintr-un scenariu stiintifico-fantastic, au aparut deja, desi multe dintre initiativele declarate se afla inca in stadiu de proiect. 

 

Toate cele expuse anterior indica in mod clar faptul ca drumul pe care economia mondiala a inceput sa-l parcurga de cativa ani este fara intoarcere. Digitalizarea reprezinta deja o realitate incontestabila, iar opozitia la trendul respectiv este sortita de la inceput esecului. Fara a minimiza calitatile modelelor operationale traditionale, trebuie recunoscut faptul ca vremea acestora a trecut si este momentul ca locul sa fie lasat tehnologiilor moderne in care principalul activ si, in acelasi timp, forta motrice, este constituit de informatie. Modul si viteza cu care datele circula, felul in care sunt prelucrate si interpretate, modalitatile de stocare si metodele de asigurare a securitatii cibernetice constituie pilonii pe care se va constitui multa vreme de acum inainte properitatea economica a planetei. Desigur, nu trebuie uitat ca acestea reprezinta active necorporale, ce stau la baza adaugarii de valoare prin productia, in conditii de maxima eficienta, a unor bunuri si servicii tangibile, insa actiunea sinergica a celor doua componente va fi secretul succesului afacerilor. Parafrazand o expresie celebra, se poate spune ca afirmatia conform careia „secolul 21 va fi digital sau nu va fi deloc” a incetat sa mai fie un simplu joc de cuvinte si se transpune in practica tot mai vizibil, de la o zi la alta.