Anul 2020 se anunta a fi anul consensului intre statele membre ale Organizatiei pentru Dezvoltare si Cooperare Economica (OECD) privind introducerea taxei pe serviciile digitale (cunoscuta cu acronimul DST), urmand ca aplicarea sa survina in 2021. Insa noul context creat de criza generata de pandemia COVID-19 ar putea accelera adoptarea unei astfel de masuri.

Noile tehnologii si platformele oferite de gigantii tech au facut posibila schimbarea dramatica, intr-un interval foarte scurt, a modului de operare si de interactiune la nivelul companiilor si al autoritatilor din intreaga lume. Daca inaintea crizei aparute din cauza COVID-19 vorbeam despre perturbarea („disruption„) digitala care transforma intr-un ritm nemaiintalnit modul in care traim, muncim, relationam, deci schimba societatea si economia in ansamblu, odata cu declansarea masurilor drastice de distantare sociala, digitalizarea si-a amplificat rolul si mai mult, depasind estimarile. In acelasi timp, si-a demonstrat oportunitatea extraordinara, facand posibile o multime de activitati care ar fi fost de neimaginat in online pana de curand. Implicit, acest lucru se va reflecta asupra veniturilor si a profitabilitatii obtinute de catre economia denumita generic digitala care include gigantii tech, platformele online, dar si multe alte companii. Este usor de intuit ca acest sector va fi printre putinele care vor iesi castigatoare din aceasta criza. Acest fapt il va face cu atat mai interesant pentru bugetele statelor care se vor subtia mult, pe masura ce guvernele vor aloca sume imense pentru salvarea altor sectoare grav afectate de criza.

Prin urmare, post-criza putem imagina scenariul de trecere la o noua paradigma fiscala pentru economia digitala. Desigur, contributia acesteia la pastrarea distantei sociale in criza nu ar trebui uitata, iar taxarea ar trebui sa o ia in calcul pentru a nu periclita pe viitor dezvoltarea digitalizarii si a noilor tehnologii.

Iata de ce ar trebui evaluat din timp modul in care taxa digitala va afecta afacerile, mai ales daca avem in vedere ca nu se va limita doar la firmele din tehnologie, ci va viza societatile care vand produse adresate consumatorilor persoane fizice si, nu in ultimul rand, va afecta indirect toate organizatiile cu un model traditional de business. Cum se spune, ”digital is the new oil” (digitalizarea este noul petrol), prin urmare, digitalizarea va evolua la nivelul fiecarei societati si se va afla pe agenda tuturor in perioada urmatoare. Lanturile de aprovizionare virtuale, magazinele online, cantitatile uriase de date despre consumatori in crestere arata ca taxa digitala devine un scenariu tot mai posibil.

Reamintesc ca, anul trecut, OCDE a propus documentul privind abordarea unificata privind taxa digitala prin care a venit cu o solutie multilaterala de impozitare a profiturilor cu doi piloni. Pilonul I se refera la impozitarea mai multor venituri pe pietele unde acestea sunt obtinute, respectiv generate de consumatori, in timp ce Pilonul II propune ca grupurile multinationale sa fie supuse unei cote de impozitare efective minime cuprinde doua reguli: regula de includere a veniturilor si refuzul deducerii si vrea sa raspunda problemelor care au ramas nerezolvate din cadrul planului BEPS (Base Erosion and Profit Shifting).

In februarie, secretariatul OCDE a prezentat concluziile preliminare privind analiza economica a pilonilor I si II din proiectul economiei digitale. Analiza mentionata arata ca efectele combinate ale celor doi piloni ar duce la o estimare de crestere a veniturilor din impozitul pe profit colectat de 4% la nivel global, reprezentand aproximativ 100 de miliarde de dolari anual in toate jurisdictiile - cu un efect redus asupra costurilor de investitii.

Potrivit acelorasi calcule, efectele veniturilor din Pilonul II sunt estimate a fi mai mari decat efectele Pilonului I, tarile cu venituri mici obtinand venituri relativ mai mari din Pilonul I si tarile cu venituri mari obtinand venituri relativ mai mari din Pilonul II. Pilonul I se refera la impozitarea mai multor venituri pe pietele unde acestea sunt obtinute, respectiv generate de clienti. Intentia OCDE este sa dea un raspuns unificat si global si va face eforturi in acest sens, mai ales ca mai multe state au luat decizii unilaterale in ultimul an. De la inceputul anului, Italia, Austria si Turcia au impus noi taxe pentru servicii digitale, iar exemplele vor continua. Alte tari si-au exprimat interesul pentru implementarea unei astfel de taxe, iar Comisia Europeana a mentionat ca, in cazul in care OCDE nu gaseste nicio solutie pana la sfarsitul anului 2020, va face propria propunere pentru taxa digitala.

Concluzionand, adoptarea cat mai rapida a unei solutii de catre OCDE este de dorit fata de masuri unilaterale care ar perturba regulile globale de impozitare a profiturilor, la fel cum ar fi de dorit ca mecanismul de taxare sa nu fie prea agresiv si sa afecteze dezvoltarea digitalizarii. In orice caz, schimbarile dramatice cauzate de pandemie vor grabi taxarea economiei digitale, iar companiile trebuie sa fie cat mai pregatite pentru acest scenariu.