Cele mai multe dintre strategiile de transformare digitala nu reflecta in mod fidel modul in care schimbarile de paradigma (profunde, in majoritatea lor) afecteaza principiile economice de baza, dinamica industriala sau tot ceea ce inseamna concurenta pe piata. In prezent, tot mai multe afaceri se confrunta cu necesitatea adaptarii rapide la tehnologia digitala, la noile metode de analiza si la implementarea solutiilor de inteligenta artificiala (AI) - toate acestea afectand puternic mediul operational. Unele companii sunt destul de abile pentru a depasi toate provocarile respective, insa cele mai multe se gasesc, din pacate, in situatia de a inregistra progrese mai modeste decat s-ar fi asteptat. Perturbarile induse de acest tip de schimbare accelerata nu constituie o problema noua. Inclusiv in trecut companiile au fost nevoite sa se adapteze la noi solutii intr-o mare diversitate de domenii, cum ar fi transportul, comunicatiile etc. Ceea ce este diferit in prezent este reprezentat de viteza foarte mare cu care se petrec lucrurile. De aceea, este important de vazut care este ritmul cu care anumite inovatii au penetrat cererea in ultimul secol. De exemplu, tehnologiile bazate pe unde radio au avut nevoie de mai multe decenii pentru a fi distribuite pe intreg globul, in vreme de social-media a necesitat doar cativa ani pentru a-si castiga popularitatea. Recordul absolut in materie de viteza de implementare il detine, de exemplu, aplicatia Pokemon Go. Trecand de aceasta, tehnologiile care au un impact direct asupra afacerilor apar in prezent in valuri care se succed extrem de rapid, iar aceasta impune ritmuri mai alerte de adaptare. Alte diferente fata de perturbarile din trecut sunt constituite, pe de-o parte, de derularea asaltului actual la un nivel global (telefonia mobila, conectivitatea in retaua de internet) si, pe de alta parte, de afectarea tuturor sectoarelor industriale, ceea ce implica in mod automat redefinirea ecosistemelor. Digitalizarea aduce dupa sine o transparentizare a preturilor si o compresie a acestora, in acelasi timp, ceea ce induce o scadere a profitabilitatii si, implicit, o diminuare a resurselor financiare pe care se sprijina dezvoltarea. Un alt efect sesizabil este cel de scurtare a lanturilor de distributie (asa-numitul fenomen de dezintermediere) de multe ori clientul avand posibilitatea de a ajunge direct la furnizor. In fine, tot digitalizarea aduce cu sine si posibilitatea de achizitie individuala a anumitor produse si servicii („despachetarea” acestora) cu efect direct asupra volumului vanzarilor. Cert este ca magnitudinea actualelor perturbari va fi mai mica pentru companiile care vor indeplini cumulativ trei conditii. Cea dintai este aceea a intreprinderii rapide a masurilor necesare de adaptare (piata ii recompenseaza mereu pe cei care fac prima miscare). A doua este data de realitatea ca economia se va transforma intr-o structura de genul „castigatorul ia totul”, in sensul ca investitiile vor trebui sa asigure pozitia de lider pe diverse segmente de piata, avansul de pe pozitia a sasea pe a cincea nemaifiind relevanta. In fine, a treia conditie este de a evalua corect avantajele generate de realizarea investitiei, cu dezavantajele date de lipsa actiunii. Acestea din urma sunt deseori neglijate de factorii de decizie. De fapt, strategia de digitalizare este incununata de succes abia in momentul in care este asumata in totalitate, doar din acel punct incepand sa fie observate schimbarile si contabilizate castigurile.