Potrivit unui nou raport al Curtii de Conturi Europene, in pofida imbunatatirilor din ultimii ani, eforturile statelor membre ale UE de a combate frauda legata de cheltuielile in domeniul politicii de coeziune raman prea slabe. In opinia Curtii, evaluarile statelor membre cu privire la eficacitatea masurilor antifrauda adoptate de acestea sunt prea optimiste. Este in continuare necesara o consolidare substantiala a actiunilor de detectare, de reactie si de coordonare pentru a preveni, a detecta si a descuraja in mod eficace persoanele care comit acte de frauda.

Intre 2013 si 2017 au fost identificate peste 4 000 de nereguli potential frauduloase care afectau interesele financiare ale UE. Acestea reprezentau aproape 1,5 miliarde de euro din sprijinul acordat de UE, 72 % din aceasta suma privind politica de coeziune, inclusiv Fondul european de dezvoltare regionala, Fondul de coeziune si Fondul social european. Responsabilitatea pentru combaterea fraudei in aceste domenii revine in primul rand statelor membre.

Curtea a evaluat daca autoritatile de management si serviciile de coordonare a luptei antifrauda din statele membre si-au indeplinit in mod corespunzator responsabilitatile in fiecare etapa a procesului de gestionare antifrauda, de la prevenirea si detectarea fraudei pana la reactia la situatii de frauda, inclusiv raportarea cazurilor detectate si recuperarea fondurilor platite in mod necuvenit. In acest scop, Curtea a vizitat sapte state membre: Bulgaria, Franta, Ungaria, Grecia, Letonia, Romania si Spania.

„Politica de coeziune constituie o treime din bugetul UE, dar reprezinta aproape 40 % din totalul cazurilor de frauda raportate si aproape trei sferturi din sumele totale implicate in aceste cazuri”, a declarat domnul Henri Grethen, membrul Curtii de Conturi Europene responsabil de raport.

„Cu toate acestea, statele membre ajung in general la concluzia ca masurile lor antifrauda existente sunt suficient de adecvate. Curtea considera ca aceasta concluzie este prea optimista.”

Pentru perioada de programare 2014-2020, Curtea a constatat ca autoritatile de management evaluasera mai bine riscul de frauda in utilizarea fondurilor de coeziune si isi imbunatatisera masurile de prevenire a fraudei. Unele dintre aceste analize nu au fost insa suficient de detaliate si, in general, statele membre nu dispun de o politica antifrauda specifica. Curtea subliniaza, de asemenea, lipsa unor progrese semnificative in ceea ce priveste detectarea proactiva a fraudei. In plus, impactul masurilor de prevenire si de detectare ramane adesea insuficient monitorizat si evaluat.

Curtea remarca, de asemenea, ca statele membre nu au fost suficient de reactive in toate cazurile de frauda detectate in legatura cu cheltuielile in domeniul politicii de coeziune a UE si ca masurile corective, atunci cand sunt aplicate, au un efect disuasiv limitat. Modalitatile de raportare sunt, de asemenea, nesatisfacatoare. Nu toate cazurile de frauda sunt raportate, fapt care afecteaza fiabilitatea ratelor de detectare a fraudelor publicate de Comisia Europeana. In plus, suspiciunile de frauda nu sunt comunicate in mod sistematic organelor competente, iar coordonarea cu alte organisme antifrauda este insuficienta.

Avand in vedere ca sunt in curs de dezbatere norme noi pentru fondurile de coeziune pentru perioada 2021-2027, Curtea face cateva recomandari privind modalitatile de obtinere a unor rezultate mai bune. In special, Curtea solicita statelor membre:

- sa adopte strategii si politici formale de combatere a fraudei indreptate impotriva fondurilor UE;

- sa consolideze evaluarea riscului de frauda prin implicarea unor actori externi relevanti;

- sa imbunatateasca masurile de detectare prin generalizarea utilizarii instrumentelor de analiza a datelor.

De asemenea, Curtea recomanda Comisiei Europene urmatoarele:

- sa monitorizeze mecanismele de reactie la situatii de frauda pentru a asigura coerenta aplicarii acestora;

- sa incurajeze statele membre sa extinda functiile propriilor servicii de coordonare a luptei antifrauda.